miercuri, 20 februarie 2013

Heaven Can Wait {1943}

Un film cat se poate de dragut, nu pot sa neg asta. Un film care daca era facut un pic altfel putea sa fie un film fara varsta, un film care sa fie gustat de fiecare generatie in parte  fara sa puna intrebari...Din pacate faptul ca e demodat este destul de evident. Lucrul acesta nu prea m-a incantat si nu pot decat sa dau vina pe perioada...actingul exagerat si deseori prost m-au facut sa ma screm de vreo doua ori...

E totusi un film placut, un film pe care il gusti mai cu pofta si fara figuri daca il vezi cu persoana iubita. E un film pentru voi doi si daca vreti asa ceva, acest film intalneste fiecare dorinta. E dulce, e amuzant de foarte multe ori...unele personaje (cum ar fi bunicul personajului principal sau parintii celor doi). Bunicul a fost cu picioarele pe pamant, intotdeauna realist si iubitor de viata pe cand parintii sunt toti patru niste fenomene care cu cate un tertip sau o replica mai ciudat, caricaturi de oameni.
Povestea de dragoste una obisnuita acum, neobisnuita in 1800 toamna. Personajul nostru o vede pe aceasta frumoasa fata pe strada si se hotaraste sa o urmareasca si aceasta intalnire il face sa se indragosteasca de ea. Ea, fiindca e fata, e mai retinuta de felul ei si era deja promisa altuia. O intamplare face ca cei doi sa se mai intalneasca o data, de data asta in mod oficial...la logodna varului lui cu aceasta fata. Dragoste mare si amor ghebos. Cei doi fug si astfel s-a format perechea. Intreg filmul e despre viata personajului principal, Henry Van Cleve, de la nastere si pana dupa moarte...la portile iadului. Ajunge acolo pentru ca aparent majoritatea ajung acolo oricum pana cand ii judeca rapid un nene. Acest nene a ascultat viata lui Van Cleve si a hotarat...ei bine, trebui sa va uitati la film sa vedeti ce a hotarat.
8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu