marți, 26 februarie 2013

The Duellists {1977}

Fiecare duce o lupta, un razboi...fie ca e unul interior cum il are gentilomul nostru, fie unul exterior permanent cum il are bruta noastra. Gentilomul e D'Hubert (Keith Carradine), un ofiter in armata lui Napoleon pe care il vedem ca incepe ca locotenent si termina ca general pentru armata regelui. Un om care cunoaste ce sunt alea maniere si le respecta tot timpul. Respecta chiar si ceva ce ii poate pune in pericol viata...si de asta el este personajul principal si cel cu care tinem...reprezinta tot ce e bun in noi, tot ce e bun cu civilizatia si bunul simt.

Bruta este Feraud (Harvey Keitel - a jucat cam jalnic in filmul asta), un ofiter la fel ca D'Hubert insa intotdeauna cu un pas in urma. Problema lui e ca omul nu are limite...totul incepe cand D'Hubert il ia pentru a fi arestat, acesta o ia in nume personal si astfel incepe duelul ce avea sa tina 15 ani. D'Hubert a avut multe ocazii sa-l termine insa respectul sau fata de onoare si empatia lui fata de conceptiile lui Feraud fata de onoare i-au pus in pericol viata de mai multe ori. Chiar si in fata mortii sigure gentilomul nostru s-a dus sa salveze bruta. Asta inseamna onoare si respect pentru razboiul fiecaruia. Cand a venit vorba de razboi comun, cu un scop comun, acestia s-au aliat insa in timp de pace razboiul a continuat.
Vorbesc de razboaie de parca sunt ceva natural...pe de o parte sunt. Am luptat intotdeauna pentru supravietuire, am luptat de multe ori pentru cineva iubit, am luptat pentru copiii nostrii si vom lupta pentru intotdeauna. Cateodata ne luptam si cu noi insine pentru a ne depasi situatia care simtim ca ne afecteaza negativ...suntem intr-o stare continua de lupta, din tata in fiu, de generatii si generatii. Singurul care prefera sa nu lupte nu e decat lasul sau cel cu tendinte sinucigase. Tendintele sinucigase sunt si acestea ceva normal si luptam impotriva lor...
A fost un film bun, primul film al lui Ridley Scott, facut fix inainte sa aduca in atentia publicului fenomenul Alien, urmata de S.F.-ul Blade Runner. Filmul mi-a venit in atentie de la Adina si m-au marcat "picturile" lui Ridley si a trebuit sa vad filmul. Intr-adevar un festin vizual, foarte asemanator cu Barry Lyndon insa nici pe departe la fel de profund ca film.
7.7/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu