Da, as putea analiza filmul asta asa cum fac cu un roman sau o nuvela, numeroasele incidente inter-personale ce fac inutile orice bariere lingvistice sau de rasa, diferitele greseli de comportament care ajung sa fie regretate, orbirea ratiunii logice de catre factori ca iubirea (as always), iubire care nici nu are vreun sens, pentru ca e doar un moft, o scapare din plictiseala, din monotonie. Filmul asta nu e despre rasism sau diferente culturale...nu. E un film despre oameni, oameni ce vor ceva ce nu pot avea, oameni ce fac greseli in viata, oameni care ajung la capatul puterilor si se prabusesc in interiorul lor, oameni slabi...Un film extrem de trist si depresiv, care, poate, nu isi are rostul. Da, este frumos scris si regizat, este actual si este o critica asupra comportamentului americanilor "They have the eyes of small children who are forever looking for the next source of distraction, entertainment, sweet taste in the mouth."...dar este cu adevarat un film necesar?
Un film tragic este intotdeauna necesar...si din cauza ca ne reflectam in imaginile lui dar, poate, ne si ajuta sa invatam din viitoarele greseli pe care, cu ocazia aceasta, nu o sa le mai facem...insa putini sunt aceia care aleg sa primeasca lectii de viata dintr-un film...pentru ca, la urma urmei nu-i decat un film...
Dar trebuie oricum vazut pentru interpretarile imaculate ale lui Ben Kinglsey si Jennifer Connelly si pentru regia frumoasa dar nu speciala a ucraineanului Vadim Perelman.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu