joi, 25 septembrie 2008

O parere

Cam de la inceput...de acum, nu stiu...2 ani cred, de cand am inceput sa citesc blogurile mi s-au parut o chestie interesanta. Le-am vazut ca un vehicul pentru bani la unii, chiar faima pentru altii. Faima ce face din oameni simpli, necunoscuti, fara vreun dar sau skil anume sa iasa nitel in evidenta si sa se faca cunoscuti. Da bre, cativa au reusit...au reusit sa faca si bani frumosi doar stand in fund toata ziulica si sa clickueasca si sa mai tasteze din cand in cand aceste litere ce formeaza cuvinte ce formeaza propozitii ce formeaza fraze ce formeaza idei si pareri.
Cativa dintre ei poate ii cunoasteti...VisUrat (cred ca si primul blogger pe care l-am citit, culmea e si iesean ca mine), apoi un timp numai posturile lui le citeam, erau distractive, ma faceau sa rad si sa ma minunez (de prostia unora, de comicul altora...etc). Dupa...dupa mult timp, m-am cam plictisit de el si el s-a plictisit de scrisul lui, motivele variaza si il privesc pe el, presupun, asa ca am cautat si pe la altii...acum am vreo 7: VisUrat, Arhi, Zoso, Piticu (de fapt pe asta il sterg ca ma plictiseste prea tare), Kaiser Gogu, Smoking Cool Cat si bineinteles, sunt pitzipoanca, deci exist!.
E de vorbit despre fiecare, in mare de bine ca altfel nu i-as citi, nu? Doar am standarde ridicate.
Stiti...e tare riscant cu romanu nostru blogger sa-l critic in vreun fel...it's a blogging "No, No"...
Ideea pe care tot incerc sa o formulez e asta...la inceput le vedeam ca un trend, ceva la moda, dar eventual trecator. Inca mai cred asta. Dar asta nu inseamna ca unii au gasit o metoda verificata de a face bani, bani frumosi si usori. Felicitari sincere. Dar acei unii au ceva aparte ce ii face pe internauti sa revina si sa le citeasca posturile...numeste-o carisma, talent la scris, whatever...primesc bani din curioziatea oamenilor.
Bloggingul cica provoaca dependenta...nu stiu cum vine asta, nu vad logica...pana si de tigari se poate lasa omu daca vrea si alea chiar produc dependenta, dar ca sa se lase n-are nevoie decat de putina vointa. Atat.
Eh...trec de la subiect la altu de parca ma cred pe tarlaua mea...stai, chiar sunt pe tarlaua mea. Muhahaha.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu