Jean-Pierre Melville a fost un regizor care m-a...nu pot sa spun marcat...dar care mi-a lasat o impresia placuta...mi-a lasat impresia ca nu am pierdut timpul uitandu-ma la filmele lui. Ca sa fiu mai exact, la "Le samourai", "L'armee des ombres" si "Le cercle rouge". Primul simt ca nu l-am inteles in totalitate si saptamana viitoare primeste o vizionare in plus, la Clubul Cinefililor, de la ora 6. Al doilea mi s-a parut ori prea matur pentru mine ori prea pompos, oricum un film care ar mai merita o vizionare insa ultimul l-am si inteles si mi s-a parut si cel mai bine pus la punct.
Cu asta, insa...mi-a intarit parerea cum ca Melville face filme sa ne frece la creier. OK, poate nu chiar in sensul asta dar filmele lui au o dificultate inutila lor. Sunt incurcate si unele scene sunt si exagerat de lungi. O alta caracteristica a filmelor vazute pana acum (nu si cele 3 de mai sus) e ca se accepta scenele proaste sau penibile doar pentru ca fac parte din filmele vechi americane cu gangsteri. Melville stie asta dar le accepta si le introduce in filmele lui pentru ca na...am zis de ce. Asa a fost cazul si aici. Povestea pe langa ca e alambicata, pe langa ca te pierzi in nume si situatii, explicatiile din final nu satisfac si te mai si enerveaza unele faze. Da, e in final un film ce are nevoie de atentia ta maxima si posibil, de o vizionare in plus. Dar prima impresie conteaza intotdeauna.asa ca daca nu ti-a placut la prima vizionare...ti s-a parut un film pompos si inutil de complicat care se infunda si in ridicol cateodata, atunci nu mai merita sa treci prin el. Daca a avut vreo 2 momente care ti-au placut si iti dai seama ca oricum nu prea ai fost atent atunci da...merita.
Aa, am sa dau vina si pe traducere care m-a derutat de cateva ori si m-a bagat si mai mult in ceata pentru ca o chestie auzeam si una citeam...la putina franceza pe care o stiu.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu