sâmbătă, 12 ianuarie 2013

Django Unchained {2012}


White quilt my ass. Eu nu stiu ce fel de om trebuie sa fii sa consideri ca sclavismul a fost ceva natural si esential la vremea lui. Da, s-au construit multe cacaturi cu ajutorul sclavismului (cel mai evident exemplu ar fi Piramidele din Giza) dar nu sunt decat niste exemple negative pe care lumea le venereaza in ziua de azi pentru ca arata maretia omului si a geniului sau. Ei nu vad negativul imediat si chiar daca il asculta nu ii mai afecteaza pentru ca a fost ceva din trecut care nu mai prezinta pentru ei nimic acum...

Dar atata timp cat ma uit la ce se intampla atunci (si asta nu numai in filmul asta ci in oricare in care se ridica problema asta) si mi se face greata inseamna ca e nu e ceva natural, indiferent de ce culoare are omul ce o pateste. Am fost crescut cu gandul ca libertatea inseamna totul atata timp cat nu depasesc niste limite morale si de bun simt...libertatea nu e fara limite pentru ca asta ar inseamna tiranie, nebunie, extremism si sclavie. White quilt my ass I said! Si mi se pare absolut normal sa se prezinte asa ceva exact cum s-a intamplat si inca (sunt sigur) intr-un mod decent. Nu se arata toate abominatiile ce se intamplau in spatele usilor inchise...asa ca reactia lui Django acompaniat de prietenul sau alb si german, King Schultz, e cat se poate de naturala si fireasca in cursul evolutionismului nostru. Si asa pana si acum suntem sclavi ai sistemului insa o acceptam intr-o anumita masura pentru ca avem atatea ocazii sa ne aratam libertatea...faptul ca platesti niste taxe si impozite (o forma subtila a sclavismului) mi se pare normal daca trebuie sa traiesti intr-o comunitate ce iti permite sa ai un loc de munca (daca e posibil) si un loc unde poti sa traiesti sub acoperisul tau.
Pentru asta se lupta oamenii in filmul asta. Nu pentru a ucide ci pentru libertate...si cum s-au mai inteles Tarantino si Spielberg sa faca doua filme care practic vorbesc despre acelasi lucru si ii despart numai cativa ani. Daca e sa vizionezi cronologic cele doua filme il vezi mai intai pe asta apoi Lincoln. Acesta e punctul de vedere violent al negrului asupra sclavismului din America (asa cum a fost Inglourious Basterds punctul de vedere al evreilor despre Holocaust) si cum el si-a luat soarta si a pus-o intr-un pistol si cu ea si-a croit drum in viata dand la o parte ce e bolnav si rau iar Lincoln e punctul de vedere politic al albului care pune intr-un final capat problemei pentru ca de la el a pornit.
Ce prezinta Tarantino e tot ce a fost rau in istoria noastra recenta ce a avut un impact major. Probabil o sa mai fie ceva si o sa mai faca Tarantino un film despre asta dar vom vedea. Deocamdata cu filmul asta aduce problema in discutie intr-un mod distractiv in stilul lui specific, cu imagini superbe, cu o atmosfera perfecta, cu personaje delicioase (insa nu la fel de ca in Inglourious), cu melodii care merg perfect ca de obicei (discutabil cand am auzit rap modern dar il inteleg). Personajele au fost foarte bune, in special cel al lui Leonardo DiCaprio, urmat apoi de cel a lui Christoph Waltz care nu a adus un nou Landa insa are un personaj memorabil cu siguranta, Jamie Foxx cu al sau Django a fost razbunarea tacuta a tuturor negrilor, un personaj necesar violent si poate Samuel L. Jackson cu cel mai parsiv personaj dintre toti...mai rau ca albii stapani de sclavi in aceasta instanta.
De abia astept sa apara la cinema, lucru ce nu s-a intampla inca la noi. Ca veni vorba de cinema o referinta superba s-a facut in scena cand Schultz asculta Beethoven la harpa si in capul lui apareau ca flashbackuri imagini ale unui negru sfasiat de caini...o referinta superba pentru A Clockwork Orange...si imediat s-a ridicat si a oprit cantareata, un alt apel la libertate, la fel ca in genialul film al lui Kubrick. Tarantino stie sa construiasca filmele intr-un mod in care te si distreaza dar subtil, pentru ochi de cinefil, mai introduce si date ale trecutului cinematografic pentru a arata ca o respecta si ca aceasta a creat omul ce acum ne aduce necontenit cinema de calitate. Acum, acesta nu mi-a placut la fel de mult ca Inglourious, nu stiu clar de ce...dar nota e a naibii de apropiata. La Oscaruri stiu ca nu o sa primeasca ceva semnificativ, cum ar fi "cel mai bun film" sau "cel mai bun scenariu", insa nu pot decat sa sper pentru ca e cu siguranta cel mai bun film de anul acesta, din punctul meu de vedere.
9.8/10

3 comentarii:

  1. Mi-a placut ce ai zis si banuiesc ca esti fan QT. Ai vorbit mai mult despre sclavism, cum zicea si Tarantino: a facut lumea sa vorbeasca despre asta, pana acum nu indrazneau.
    Sunt de acord si eu legat de personaje, au fost mai bune in IB, dar asta nu inseamna ca nu sunt si in Django :).
    Poti citi si recenzia mea aici: http://bogdancinefil.blogspot.ro/2013/01/django-unchained-nigger.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu daca Tarantino a cauzat avalansa de discutii legate de sclavism ci doar a pus-o din nou pe masa. Nu mai e un subiect tabu de mult...cel putin pentru noi, europenii. Sunt fan al lui Quentin Tarantino si nu m-a dezamagit niciodata...nici la Death Proof si nici la Kill Bill.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun :) si eu sunt fan(atic). Nici pe mine, e constant mereu stie cum sa se mentina la acelasi nivel.

      Ștergere