High Fidelity {2000}

Film care rezuma anii '90 cat mai frumos posibil...lookul e evident ninetees insa ce face tabloul acesta complet este muzica aleasa pe spranceana de catre cineva care se pricepe la asta, muzica la modul general...nu un gen anume. Dar in nici un caz vreun gen penibil de'al lor cum ar fi country-ul...in rest, totul e permis, aproape.

Muzica e un element esential al acestui film insa si in viata...asa cum se spune: Muzica este soundtrackul vietii tale. Muzica ne defineste gusturile insa nu si ca persoana din cauza ca ale noastre gusturi se pot schimba. De exemplu o persoana ce iubeste cu adevarat muzica asculta absolut orice gen, cat mai obscur sau ciudat...dar sa fie muzica, nu manele ca astea se afla intro cateogorie de'a lor. Se cheama proasta.

Muzica ne transmite sentimente din cauza ca se foloseste de un fenomen psihologic pe care il cunoastem...se numeste hipnotizare. Acum depinde de melodie dar majoritatea au sunete repetitive, joase si inalte introducandu-ne intro stare care corespunde cu melodia respectiva. Bineinteles, nu fiecare melodie o sa aiba acest efect asupra noastra decat daca ii dam noi voi, dar atunci cand le categorisim intr-un registru personal o facem datorita gusturilor noastre muzicale. Dar si din cauza ca orice persoana vrea la un moment dat in viata lui sa fie cat mai individualista posibil. De multe ori se exagereaza si asta se ajunge la snobism...numai genu ala e miezu, restu sunt varza. Muzica cantata cu instrumente...aia e muzica reala, chiar daca si aia facuta cu sintetizatoare are farmecul ei (si aici ma refer la muzica house, de club).

Filmul e mistocutz...e un jurnal personal al tipului obisnuit, el vorbindu-ne despre relatiile din trecut si cat de dureroase au fost despartirile...spune plusurile si minusurile, vorbeste despre femeile din viata lui, ce efect au avut asupra lui, cum l-au schimbat si ce a invatat el din asta. Stiti voi, povestea oricarui tip in materie de dragoste si romantism. Poate nu toti suntem romantici incurabili insa tipul jucat de John Cusack este ca altfel n-ar fi spus cat de mult l-au durut despartirile...l-au durut asa cum ne-a durut si pe noi...deprimant, de fapt, e o durere univesala umana...

Jack Black insa face un rol mare, om super amuzant cu un stil unic. Extrem de amuzante fazele cu el, chiar numai pentru el merita vazut filmul asta dar are atatea elemente ce merita vazute sau ascultate...si ajunge la soundtrack, unul special, misto dar care e complet numai daca ascultati si fiecare melodie mentioanata in timpul filmului...sunt sigur ca merita, la fel ca filmul...deci:

8.4/10 :D