Filmul cu care regizorul nu foarte cunoscut James L. Brooks a dat lovitura...cel cu care el singur a castigat 3 oscaruri pentru cel mai bun scenariu adaptat, cea mai buna regie si cel mai bun film, fiind si producatorul. Primul film care l-a regizat, nu primul pe care l-a scris sau produs. Si il aplaud pe el ca a primit cele 3 premii pe nedrept din cauza ca a concurat in acel an cu The Right Stuff, care, dupa mine, e net superior. Din orice punct de vedere...
Drama exista in amandoua, poate mai putin studiu asupra omului si a relatiilor din viata sa cu alti oameni in The Right Stuff dar acesta oricum compenseaza fiind detaliat in orice isi propune sa puna pe ecran. Shirley isi merita intr-adevar premiul, la fel ca si Jack Nicholson, amandoi jucand convingator si natural, lucru de astepta de la doi actori mari ca ei. Dar la drept vorbind rolurile lor au fost usurele...nimic din neobisnuit.
Acum trebuie sa zic ceva despre ce m-a deranjat atat de tare...filmul nu atrage atentie asupra sa, prezinta o familie banala, cu probleme banale, cu o relatie mama-fiica puternica care insa sunt foarte diferite una de cealalta. Deci chiar nu a fost ceva deosebit...pana in ultimele 20 de minute, filmul arata destul de vesel, acompaniat de o subtila comedie, pana cand in ultimele 20 de minute s-a produs o intoarcere de 180 de grade putin prea brusca, devenind extrem de trist insa am ramas complet neafectat, lucru neobisnuit in cazul meu si poate nu numai. Poate nici nu s-a incercat asta ci s-a arata ca si moartea e o etapa normala din viata ce nu trebuie traita cu lacrimi in ochi ca vederea noastra sa nu fie incetosata...trebuie sa vedem persoana pe care am iubit-o si acum am pierdut-o clar, exact cum o stim...si asa sa ramanem sa ne-o amintim.
Dar chiar si cu cateva momente reusite...chiar si cu sinceritatea din replicile personajelor, filmul asta nu m-a uimit si nu m-a facut sa inteleg de ce a primit premiul cel mare la Oscaruri. Depinde de spectator...pentru mine a fost un pic prea telenovela...
7/10
Drama exista in amandoua, poate mai putin studiu asupra omului si a relatiilor din viata sa cu alti oameni in The Right Stuff dar acesta oricum compenseaza fiind detaliat in orice isi propune sa puna pe ecran. Shirley isi merita intr-adevar premiul, la fel ca si Jack Nicholson, amandoi jucand convingator si natural, lucru de astepta de la doi actori mari ca ei. Dar la drept vorbind rolurile lor au fost usurele...nimic din neobisnuit.
Acum trebuie sa zic ceva despre ce m-a deranjat atat de tare...filmul nu atrage atentie asupra sa, prezinta o familie banala, cu probleme banale, cu o relatie mama-fiica puternica care insa sunt foarte diferite una de cealalta. Deci chiar nu a fost ceva deosebit...pana in ultimele 20 de minute, filmul arata destul de vesel, acompaniat de o subtila comedie, pana cand in ultimele 20 de minute s-a produs o intoarcere de 180 de grade putin prea brusca, devenind extrem de trist insa am ramas complet neafectat, lucru neobisnuit in cazul meu si poate nu numai. Poate nici nu s-a incercat asta ci s-a arata ca si moartea e o etapa normala din viata ce nu trebuie traita cu lacrimi in ochi ca vederea noastra sa nu fie incetosata...trebuie sa vedem persoana pe care am iubit-o si acum am pierdut-o clar, exact cum o stim...si asa sa ramanem sa ne-o amintim.
Dar chiar si cu cateva momente reusite...chiar si cu sinceritatea din replicile personajelor, filmul asta nu m-a uimit si nu m-a facut sa inteleg de ce a primit premiul cel mare la Oscaruri. Depinde de spectator...pentru mine a fost un pic prea telenovela...
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu