Ong-bak 2 {2008}

Ieri vazui Ong-bak 1 care nu are nicio legatura cu acest 2 de azi, adica asta se situeaza intro perioada medievala cu aer epic pe cand 1 intr-o perioada contemporara. Trebuie sa ma interesez sa vad ce inseamna ong-bak asta...in 1 era capul statuietei care a fost furat. In asta nu a mai fost furat nimic sau ceva de genu asta, doar copilaria unui pusti de langa parintii lui.

Filmul asta bestial de cool de misto e regizat de propriul nostru actor principal si karatist extraordinar Tony Jaa...deci tipul asta e ca un fel de Bruce Lee sau Jackie Chan si o zic cu respect total pentru cei doi maestrii in ale artelor martiale...pentru ca Tony Jaa seamana foarte mult cu cei doi la inceputul carierelor lor, tot ce trebuie sa faca Tony Jaa acum e sa invete engleza si sa se duca la Hollywood pentru a duce si acolo acest sport nu nou insa senzational si spectaculos si daca o face cred ca va avea succes.

Despre film nu prea am ce sa zic din punct de vedere artistic pentru ca nu prea exista ceva artistic regizoral sau in scenariu...totul se invarte in jurul artelor martiale printro etalare de forte si cascadorii. Insa e mai epic decat Ong-bak din orice punct de vedere. Decoratiile impresionante, costumele elaborate si imaginea excelenta fac din filmul asta unul atat extraordinar de distractiv cat si unul frumos in acelasi timp. Regia scenelor de lupta e perfecta, zic eu, din cauza ca sunt prinse din cele mai bun unghi pentru a le prinde puterea si intensitatea. Jaa nu e tocmai un actor verbal ci mai mult fizic, putinele replici pe care le are nu spun multe despre persoana lui insa el comunica cel mai mult (si bine) prin expresia ochilor. Tipul are talent atat in arte-martiale cat si in expresii faciale care comunica ceva insa nu foarte mult, e un tip de genu puternic si tacut.

Scenele de lupta sunt excelent coreografiate si sunt, efectiv, pasul inainte in aceast gen de lupta intrun film. Cascadoriile sunt extrem de reale, se simte durerea, pumnii nu sunt trasi prin fata fetei fara sa o atinga ci acestea primesc contact total de la picior, pumn, genunchi sau cot sau orice arma folosita in film. Desi stim ca se joaca sunt foarte convingator astfel reusind sa ne introduca intro atmosfera de o violenta crunta si reala.

Un minus imens la filmul asta e ca nu s-a reusit aprofundarea personajelor prin intermediul scenariului si a povestii. Deloc. Povestea e extrem de subtire si simpla...twistul de final e neasteptat dar pentru altii ar putea fi, foarte bine, previzibil. Dar pana la urma, intrun film de genu asta, unde artele martiale sunt pe primul loc, este o poveste necesara? Este, daca filmul se vrea a fi un clasic nemuritor dar nu cred ca a intentionat cineva asta...

Asa ca nu ramane decat sa ne distram vizionandu-l, sa ramanem uimiti la scenele de batai, sa il tinem minte indeajuns cat sa-l recomandam la altii si apoi sa-l uitam fara pic de regret.

7.25/10