Titlul e absolut genial...nu-i asa? Desi exista numai un singur cal in acest film si acela e impuscat la inceput, analogia e perfecta. Filmul e unul extrem de deprimant si prezinta natura umana intr-un dans ce rezuma viata in doar cateva mii de ore...Ne nastem...incepem dansul, mergem in jurul cozii pana la epuizare, ne imbolnavim, innebunim si murim. Bineinteles, sunt mai multe elemente ale vietii rezumate in acest dans ce nu poate duce decat spre moarte pentru toti...avem timp sa ne inselam unul pe celalalt, sa avem copii care o sa ne poarte povara, sa dramatizam totul, sa epuizam...exact ca in viata. Muncim pana la moarte. Am zis ca e un film foarte deprimant?
Sydney Pollack, regizorul, ne arata visul american ce nu poate fi atins dar de care am mai auzit...e ca un mit, o legenda, am auzit povesti despre el, unii se lauda ca il traiesc, insa pentru noi, muritorii de rand, e imposibil de atins...norocul nu are loc, ai noroc insa daca scapi nevatamat sau macar intreg la cap. Filmul nu e complex decat la nivel de personaje...profunzimea lor, diversitatea lor si ce alt background mai bun in care sa-i vezi pe toti, de la cei mai buni la cei mai rai, de la cei mai superficiali la cei mai realisti decat criza financiara interbelica din America?
Mai exact, actiunea filmului se petrece in 1932, unde un numar de persoane se inscriu la un concurs-maraton unde trebuie sa dansezi cat mai mult posibil fara oprire (exceptand pauzele de 10 minute la fiecare 2 ore) ...numarul cuplurilor scade constant, se ajunge la 1200 de ore in continuu, 50 de zile de carnagiu, unde se lesina, capetele se rostogolesc doar pentru distractia morbida a spectatorilor.
Filmul e excelent si trebuie vazut. E o satira foarte precisa despre perseverenta omului in timp de criza si distanta la care e dispus sa mearga...poate chiar sa-si vanda si sufletul. Recomand.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu