Saibogujiman kwenchana {2006}

I'm a Cyborg, But That's OK

Ce poti sa mai zici cand vezi un astfel de film? Trebuie insa sa ma abtin in a-l lauda prea mult pentru ca sincer nu cred ca merita...dar am sa punctez ce mi-a placut si ce nu...

E o combinare, dar nu chiar, a mai multor filme ca "One Flew Over the Cuckoo's Nest", "Waking Life" dar cu toate astea nu au asemanari ca sa te asigure ca s-a luat dupa ele...pur si simplu iti amintesc de ele fara vreo legatura evidenta. Povestea filmului e una foarte reusita cat si originala...vorbeste foarte mult despre umanitate si cum asta se pierde de cand am intrat in era tehnologiei si suntem efectiv inconjurata de aceasta. Asta ar fi una din chestii...alta ar fi simplifcarea dragostei, de cand cu tehnologia asta se pierde contactul uman direct ce era in trecut. Pana si scrisoarea scrisa are deja o alura de mit sau clasic extrem si deja nefolositor de cand avem haifaivu/facebookul si mail-ul. E oarecum trist daca ne gandim asa...dar o facem oricum, din comoditate, dintr-un mod firesc, de parca o facem de cand ne stim...de parca e natural. Nu e.

Filmul incepe cu o imagine asupra unei camere ce apartine unei fabrici de radiouri unde se asambleaza acestea. Toate femeile par a fi roboti, se misca in miscari sincron, fiecare e la aceeasi etapa de asamblare, toate se misca cu aceeasi viteza cu privirea pierduta in neant. Cu exceptia uneia care asculta cu fascinatie boxa care dicteaza ce etape trebuie parcurse...si asculta aceasta boxa de parca ar fi cea mai buna prietena a ei si asculta cu sfintenie fiecare directie dar nu o aplica imediat...ea e unica printre celelalte, ea e speciala...ea e un cyborg.

Bineinteles ajunge la ospiciu din cauza ca isi taie incheietura cu cutitul unde si-a bagat doua fire al caror capat se afla in priza. In ospiciu intalnim alte cazuri ineresante si fascinante care sunt tratate cu respect de catre regizorul arhi-cunoscut si extrem de talentat cu porecla de Domnul Razbunare din cauza trilogiei sale despre acest sentiment uman foarmat din filmele: Sympathy for Mr. Vengeance, Oldboy si Sympathy for Lady Vengeance (excelente filme btw)...sunt tratate cu respect insa in unele cazuri ne este imposibil sa nu schitam un zambet sau chiar sa "tragem" un hohot, doua, de ras la unele faze...faze atent studiate din punct de vedere psihologic care se lasa deschise la interpretari si concluzii pentru a descoperi persoana din spatele psihozei.

Printre bolnavi se gaseste si un baiat cu o putere foarte folositoare aici...are puterea de a fura. De asta lumea din ospiciu il acuza la fiecare intalnire de terapie in grup ca a furat una sau alta. Dar el mai poate lua ceva...el fura problema bolnavului si o atribuie lui. Fie e un joc intre nebuni dar cel de la care o ia nu o mai are...e un exercitiu interesant care ar putea functiona...cine stie :)) . Eventual ajungem sa vedem o apropiere intre el si actrita din rolul principal care se crede cyborg...aceasta apropiere nu e evidenta si poate asemana doar cu o relatie platonica insa prin incercarile lui de a o "repara" pe cyborgerita vedem de fapt iubirea.

E un film complex, foarte, foarte misto vizual care merita vazut. Dar aveti mare grija sa aveti bateriile incarcate inainte sa il vizionati...e esential.

8.25/10