Mother of Mine
Klaus Haro stie ca lacrimogenul merge la public. Dar cum dai de filme de genul asta in primul rand? Ei bine, prin imagini superbe, joc actoricesc curat, scenariu simplu si un mesaj puternic pana la lacrimi. Actiune se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial si copiii din Finlanda sunt mutati in Suedia pe timpul luptelor pentru a-i salva. Asta inseamna despartiri dureroase dintre copii si mamele lor.
Asta e povestea lui Eero, un mic pustan care sufera din plina drama razboiului. Tatal sau a plecat la razboi si primeste vestea mortii lui indirect prin reactiile mamei sale. Fiind trimis in Suedia la o familie ce s-a oferit voluntara sa primeasca un suflet in grija, aici intalneste o alta mama a carei poveste se arata si ea treptat. Mama nu e neaparat cea care iti da nastere ci e cea care te creste...e cea care iti lasa amprenta in viata ta si e cea care te invata despre viata. Eero trece prin asta cu noua sa mama care ajunge sa o indrageasca mai mult decat pe care naturala din cauza ca si aceasta l-a inselat. S- a indragostit de un neamt in timpul razboiului...probabil si pentru a supravietui mai usor. S-a simtit neiubit si inselat atunci cand afla despre ce face mama lui acasa la el...el fiind acum barbatul in casa, departe de casa.
Partile lacrimogene au fost amplificate in mod natural de catre muzica plangacioasa, sunetul calm, trist de pian si viorile nu au lipsit. Acestea au adus cu siguranta o mare parte din lacrimi spre deosebire de scena propriu-zisa care fara muzica nu avea acelasi impact. Si in acelasi timp regizorul a facut apel la sentimentele fiecaruia cand vine vorba de mamele proprii. Stim legatura puternica ce se formeaza si stim cum ne simtim cand aceasta e rupta la o varsta frageda, chiar daca nu am patit-o personal. Mother of Mine e un film reusit per general...putin cam prea lacrimogen dar de calitate, oricum. Imaginile sunt superbe si actorii joaca la nivel inalt.
8.4/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu