Naked {1993}

Ca un cutit ce iti atinge nervii (127 Hours), ca o bara de metal care iti scormoneste creierul, ca un pumn ce vine dupa o palma. Asa am gasit filmul asta...visceral, nemilos, dur si deprimant. Suflete pierdute, confuze aflate intr-o lupta cu insasi viata si sensul ei...in special insusi mesia, Johnny, un om evident inteligent dar ghidat prost de propriul moment din viata sa personala...fuge din Manchester dupa ce violeaza o femeie care il ameninta ca pune oameni sa-l bata. Frica si faptul ca a facut ce a facut fara sa gandeasca sau poate iarasi condus de momentul sau prost...bate apoi drum spre Londra unde se afla fosta lui iubita.

Desi o buna parte din film nu vedem interactiune sincera intre cei doi, el in mod special cauta raspunsuri ale vietii si in general ale filosofiei cu oameni de pe strada sau chiar cu gardianul unei cladiri la care s-a oprit pentru innoptat. Cu fiecare om intalnit si cu fiecare cuvant spus aflam mai multe despre personaj, ce idei il conduc, cine e cu adevarat...practic se dezbraca in fata noastra, se dezbraca figurativ pentru ca il vedem vulnerabil, sincer, brut, nebun, calm, calculat...tot. Tot ce poate sa fie un om pe tot parcursul vietii sale, insa aici il descoperim pe Johnny, omul, in doar o zi si ceva. Iar David Thewlis face personajul asta sa prinda viata si sa ne marcheze emotional datorita zbuciumului interior ce il macina constant. E in cautarea unor raspunsuri sincere si simple...insa complicatul refuza sa plece din viata lui. E un film superb din orice punct de vedere iar greselile si uratenia e bine-venita.

Il recomand pentru ca mesajul e unul ce nu poate sa fie ignorat. Viata merita traita oricum e ea. Acceptam tot ce ne arunca in directia noastra. Cliseu ce am zis, filmul e insa lipsit de asa ceva.

9.3/10