La fel ca filmul de saptamana trecuta de la club, al aceluiasi regizor talentat Klaus Haro, si acest film e destul de lacrimogen si posibil sa fie asa cu un scop. Parintele Jacob a imbatranit si a fost orb toata viata lui. Se descurca prin casa cu treburile mai bine decat decent, e in elementul sau, nu incape indoiala...insa are nevoie de cineva sa ii citeasca scrisorile care vin de la oameni care ii cer ajutorul si il roaga sa se roage pentru ei. Asa ca a venit sa-l ajute Leila, o condamnata care a fost gratiata datorita preotului...
La inceput reluctanta si frustrata de buna-vointa preotului de a o ajuta, transformarea ei a venit previzibil si inevitabil. A facut parte din frumusetea si simplitatea acestui film cu mesaj puternic. Mesajul a fost...fiecare are un scop in viata asta, batranul si l-a gasit pe al lui si vrea sa il duca pana la final cat de multe poate. El nu numai ca imparte cuvantul domnului dar doreste sa ajute, doreste sa faca oamenii fericiti, sa le lumineze vietile, oricum poate. Iar cazul Leilei e ultimul din viata lui. Filmul e previzibil, da...dar a contat putin cand de fapt conteaza mesajul. Imaginea avantajeaza filmul si ii aduce o frumusete vizuala in plus. Per total e insa un film melodramatic care e posibil sa nu atinga pe toti, cu atat mai putin pe cei care nu prea au tangenta cu viata crestina...dar din nou, nu conteaza dumnezeu in filmul asta ci omul Jacob care ajuta si asta e intr-adevar ceva de urmat.
7.8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu