The Burmese Harp
De ce nu a putut sa castige filmul asta Oscarul in 1957 pentru cel mai bun film strain? De ce l-a castigat "La strada" care mi-a displacut infinit fata e asta? Eh de ce...e Fellini ala si chiar daca a intrat in competitie dupa 3 ani tot a luat premiul. Halal treaba. Dar in fine, fiecare are punctele forte dar asta e filmul mai bun per total.
E un film fara varsta, un extraordinar film despre al doilea razboi mondial, un mesaj puternic despre camaraderie si prietenie adevarata...are suflet, are frumusete, are tot ce vrei de la un film. Are tristete palpabila si sincera, nu tristetea de multe ori superficiala din filmele americane. Nimic de genul asta. Vedem de altfel si o altfel de poveste cand ne referim si la capitolul in care soldatul japonez, vazand distrugerea de vieti omenesti ce a lasat-o razboiul si simtindu-se vinovat de moartea unui batalion intreg se hotaraste sa devina un calugar budist pentru a-si servi tara peste hotare, avand grija ca oamenii lui, compatriotii lui, camarazii lui, sa aiba o inmormantare cum cere traditia.
Da, posibil sa aiba cateva momente lungite dar acestea sunt umplute de simbolistica si frumusete fotografica incat tot ce ai sa absorbi din ele. E o bucatica de istorie, chiar daca si una fictiva, care arata patriotismul si legatura interumana a unui popor asa cum multe alte filme nu sunt capabile sa o arate. Cuvintele de lauda pot continua dar nu pot decat sa spun ca filmul merita vazut, chiar daca e vechi, chiar daca nu a auzit nimeni de el.
9.7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu