Ilusionistul e o carte frumos colorata...o carte de ilustratii care captureaza Anglia si Franta anilor 1930-1940. O particica din Franta si mai mult din Anglia urbana si rurala. Imaginile sunt intr-adevar superbe dar asa cum ma asteptam de la o asemenea productie, scenariul s-a lasat pe locul doi. Da, poate nu era tocmai important sa existe multe linii de dialog insa chiar si povestea este destul de subtirica...
Cautarile constante ale iluzionistului pentru o slujba buna, nici vorba de un trai placut...cu toate ca nu prea am inteles ce cauta fetita celtica cu el. S-a trezit cu ea si cu ea a ramas pana l-a stors putin de bani. Nu am inteles ce au vrut sa arate...daca e totusi vorba despre cum femeile, in general, seaca barbatii de bani mi s-a parut de prost gust. Dar nu cred ca a fost vorba de asta ci mai mult o relatie tata-fiica. Dar chiar si asa...ca nuca in perete. Raman la pozitia ca animatia e de calitate extraordinara iar miscarile personajelor sunt fluente ca intr-un continuu dans. Atentia la detalii este covarsitoare si nu poate fi trecuta cu vederea. Desi pare un film mic, viziunea lui e de proportii epice. Desenarea oraselor nu a putut sa fie ceva usor de facut iar atmosfera creata de acesta este una palpabila si simtita de spectator.
In fine, isi merita locul printre nominalizatii de anul acesta la Oscaruri dar viitorul lui este deja scris. Ma bucur totusi ca a fost nominalizat ca in felul asta l-am vazut si eu si pot sa-l recomand mai departe. Atentie insa, e un film calm, linistit, cu muzica ce are puterea de a adormi. Incercati sa-l vizionati seara devreme sau dimineata.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu