Sunt putine filme vechi la care rad, sunt si mai putine la care rad atat de tare ca la asta...un film perfect ce arata cel mai bine ce inseamna comedia slap-stick. Adica o forma de comedie absurda, gen desene animate. Una care invinge legile logicii, ale fizicii si cateodata ale bunului simt...dar asta nu impiedica pe nimeni sa nu rada ca nebunul, la fel ca mine...Filmul are un ritm nebun, poanta dupa poanta, aproape ca nici nu ai timp sa razi pentru ca risti sa nu mai razi la urmatoarea. Si ce faci? Trebuie sa pui pe pauza sau sa dai inapoi ca sa "citesti" de la inceput poanta pe care ai pierdut-o din cauza ca inca radeai la prima. Faze de genu asta am mai patit, dar foarte rar si de cele mai multe la episoadele unui serial de comedie unde sunt ingramadite foarte multe poante pe minut. Pacat insa ca nu am o traducere (nici macar in engleza) dupa care sa mai completez golurile...cateodata vorbeau prea rastalmacit sau sunetul a fost prost si unele vorbe nu le intelegeam...dar e totusi un film din '41. Nu poate sa fie la fel ca unul din ziua de azi...
Chiar, de s-ar face un film de genul asta in ziua de azi, lumea ar mai rade? Nu stiu, probabil ca nu, pentru ca exista o perioada pentru fiecare gen de comedie. Pentru a prelua un gen de comedie din trecut si a-l transpune in prezent ar fi nevoie de ceva deosebit si nu vad ce poate sa fie mai deosebit decat spectacolul 100% complet din Hellzapoppin'. Bine, e si muzical, dar se permite, sunt foarte putine melodii si alea sunt chiar melodii, nu se comunica prin ele ca la muzicalurile adevarate. A fost un spectacol bestial care s-a miscat la viteza rasului...trebuie urmarit, chiar si fara traducere.
8.5/10
este demential, are toate gagurile care vor fi mai tarziu folosite pana la rasuflare in toate celelalte comedii.Iar planta care creste de la un ghiveci laq ditamai recipientul care este adus cu motostivuitorul este dementiala!
RăspundețiȘtergere