Ikiru {1952}

Ikiru inseamna a trai, To Live, in engleza...si asta e si mesajul fundamental al filmului. O capodopera despre cum trebuie sa traim viata si cum trebuie privita aceasta.

Un angajat public, seful sectiei de afaceri publice, este protagonisul filmului care afla devreme in film care are cancer la stomac, chiar daca doctorii il informeaza ca nu are decat ulcer. Personajul nostru, cat asteapta sa intre la doctor vorbeste cu un alt pacient. Acesta ii spune totul despre cancerul la stomac si cum se manifesta simptomele. Intrand la doctor, acesta ii repeta acelasi lucru insa ii spune ca nu are decat ulcer...

Watanabe, jucat incredibil de actorul japonez Takashi Shimura, este o veriga din lantul birocratic ce exista in orice democratie, birocratie ce nu face decat sa te trimita la altcineva, cand de fapt primul trebuia sa te ajute. La fel se intampla si aici...un parc, un amarat de parc pentru copii, este in nevoie maxima de a fi construit si un grup de femei se duc la Afaceri Publice pentru aceasta cerere. De aici sunt trimise la Tehnic, de aici la Parcuri, de aici la Sanatate Publica, de aici la Dep. Sanitar, de aici la Sanatatea Mediului, la Dep. Prevenire, la Boli Infectioase, la Deratizare si Dezinsectie, la Canalizare, la Drumuri, la Planificare, la Reorganizarea Circumscriptiilor, la Pompieri, la Comitetul pt Asistenta Copiilor, la Vice-Primar...la Afaceri Publice din nou...asta e intr-un rezumat amuzant (in film) ce inseamna birocratia si cum unul te trimite la altul doar ca sa nu faca el treaba...in felul asta, nimeni n-o face.

In restul filmului ne arata cum se comporta acest om bolnav stiind ca are boala si stiind ca mai are relativ putin de trait...face totul cu daruire, de parca azi e ultima zi a vietii lui...in ultima jumatate a filmului avem inmormantarea lui. Unde s-au adunat multi reprezentanti de la primarie de la diverse departamente mentionate mai sus. Aici s-a dezbatut cine a creat parcul...ca a fost ala, ca a fost celalalt, evident, concluzia finala ne-a facut fericiti pe noi, spectatorii, pentru ca s-a facut dreptate...cel care a creat parcul a fost omul care s-a rugat la fiecare departament sa il duca pana la capat...si da, s-a creat parcul. Acest om, care nici nu mai stia cat mai are de trait a simtit ca a facut ceva inainte sa moara...un lucru pe care l-a tratat de parca a fost copilul sau...

Kurosawa e un maestru nedisputat al cinematografiei si ne-a oferit lectii de cinema la fiecare film al sau. Acesta nu e o excepetie. E un film excelent si frumos.

9.5/10