The Red Shoes {1948}

Se spune despre acest film ca ar fi cel mai bun film din Marea Britanie din era de aur a cinemaului in general. Pantofii (sau balerinii) rosii e un basm a lui Hans Christian Andersen...pe care il stim cu totii. Dar spre rusinea mea nu pot sa spun prea multe titluri pe care le-am citit de la el. No matter. Fiind basme le-am citit cand eram mic si au trecut multi ani de atunci.

Povestea basmului e simpla. O dansatoare gaseste acesti balerini rosii in vitrina unui pantofar si ii vrea, neaparat. Acestia insa sunt blestemati. Desi ea danseaza cat danseaza si danseaza mult, atunci cand vrea sa se opreasca papucii nu o lasa...si ea continua sa danseze, danseaza pana la epuizare si moare. Asta in basm. In realitatea filmului, se intampla ceva asemanator. Aceasta balerina vrea un singur lucru de la viata si anume sa danseze cat mai mult...dar ajunge sa se imparta intre doua iubiri. Cea a dansului si aceea pentru compozitorul baletului The Red Shoes, un tanar compozitor foarte talentat.

Ajungand la acest impas se simte incoltita si fuge "dansand". Totul e o piesa de teatru excelent scrisa care detaliaza basmul lui Andersen. Baletul "The Red Shoes" nu dureaza in acest film decat 16-17 minute. In rest vedem povestea acestei frumoase si talentate balerine, a compozitorului si a directorului baletului, Boris Lermontov.

Din punct de vedere vizual filmul e foarte frumos, e artistic, e un clasic. Muzica te unge la suflet sau te antreneaza si si-a meritat Oscarul. La fel si cel pentru decor. A mai fost nominalizat si la cel mai bun film, cea mai buna editare si cel mai bun scenariu...dar nu le-a castigat. Dar nu-i nimic. Filmul e frumos, si desi nu ma omor dupa balet (asta fiind prima cand vad o piesa de la un cap la altul) a fost foarte frumos si artistic, desi au fost ajutati de magia cinemaului...in realitate fiind imposibila o astfel de reprezentare.

8.5/10