Hai inainte cu comicul birocratiei si rotitelor din interiorul mecanismului birocratic adica, care va sa zica, omu. Birlic fura spectacolul, el fiind o rotita mica in toata treaba asta, o rotita care poate fi inlocuita atata timp cat poate fi inlocuita si cea mare...directorul.
Hai inainte si cu comicul de limbaj, descriindu-l cel mai curand cu unul caragialesc dar nu la fel de jucaus si inventiv. Se invarte in jurul bubelor birocratice si nevoia constanta de evolutie in munca directorului pentru a optimiza munca si a ocoli birocratia pentru muncitori. Sefu insa are o munca prea dificila pentru el, mai ales cand el vine de la sapa intr-un rol atat de important, trimis bineinteles de oameni si mai mari care il conduc cu usurinta dupa bunul lor plac. Directorul intelege ca e important sa isi cunoasca oamenii dar si acolo se pierd lucruri in traducere, limbajul lui si cel al omului de rand fiind de multe ori diferit.
Am avut un zambet pe buze tot filmul si multe momente de hohote de ras. E un comic specific noua dar am simtit si un feel american prin felul cum se prezinta regia si miscarile scenice. Probabil pe atunci eram la egal cu americanii la facut filme :)) . Asadar, un film romanesc savuros, scurt si plin de poante si mesaje subliminale, unii le-ar putea interpreta chiar propagandistice avand in vedere perioada. Importante sunt concluziile dar la fel ca Ikiru, desi filmul asta nu e la fel de tragic, important e sa intelegem ca birocratia...no good, chestii pe care le stim deja. De vazut, neaparat...
9/10
Hai inainte si cu comicul de limbaj, descriindu-l cel mai curand cu unul caragialesc dar nu la fel de jucaus si inventiv. Se invarte in jurul bubelor birocratice si nevoia constanta de evolutie in munca directorului pentru a optimiza munca si a ocoli birocratia pentru muncitori. Sefu insa are o munca prea dificila pentru el, mai ales cand el vine de la sapa intr-un rol atat de important, trimis bineinteles de oameni si mai mari care il conduc cu usurinta dupa bunul lor plac. Directorul intelege ca e important sa isi cunoasca oamenii dar si acolo se pierd lucruri in traducere, limbajul lui si cel al omului de rand fiind de multe ori diferit.
Am avut un zambet pe buze tot filmul si multe momente de hohote de ras. E un comic specific noua dar am simtit si un feel american prin felul cum se prezinta regia si miscarile scenice. Probabil pe atunci eram la egal cu americanii la facut filme :)) . Asadar, un film romanesc savuros, scurt si plin de poante si mesaje subliminale, unii le-ar putea interpreta chiar propagandistice avand in vedere perioada. Importante sunt concluziile dar la fel ca Ikiru, desi filmul asta nu e la fel de tragic, important e sa intelegem ca birocratia...no good, chestii pe care le stim deja. De vazut, neaparat...
9/10
Bogdan, filmul nu e deloc propagandistic, situatia reala fiind de fapt diametral opusa: reg. Jean Georgescu (unul din cei mai buni din cinematografia romaneasca), a avut "nesimtirea" sa-si imagineze la vremea respectiva ca ar putea ironiza/glumi pe seama regimului politic instalat de putin timp in tara. Autoritatile, evident, n-au gustat deloc satira, filmul s-a considerat a fi subversiv, scandalos, iar consecinte au fost destul de urate atat pentu regizorul cat si pentru Birlic ("retrogradati", sa spunem asa, mai eufemistic)...
RăspundețiȘtergereOctavian Stoica
(Clubul Cinefililor Iasi)
Este propagandistic atata timp cat e si o satira despre muncitori, despre importanta lor intr-un lant ordonat, condus de atot-puternicul director. Oricum, am zis ca unii asa l-ar putea interpreta asa chiar daca au fost pedepsiti de niste inculti care nu gusta glumele din propriul lor sistem...de aici e propagandistic.
RăspundețiȘtergere