Un film australian care nu iese in evidenta decat daca e vizionat. Bine, sa zicem ca synopsisul ar atrage atentia daca e povestit cuiva...doi pusti pierduti prin desert, supravietuiesc. Cum? Asta e intriga si desfasurarea actiunii in acelasi timp...
Cu un inceput terifiant si putin din senin tatal lor ii aduce in aceasta situatie. La genericul de inceput ni se explica definitia cuvantului "walkabout" ca fiind ceva specific Australiei si definitia corespunzatoare, in limbajul nostru (literar) e un bildungsroman...sau na, un bildungsmovie in care personajele se maturizeaza din cauza evenimentelor din jurul lor. O fata in jur de 15-18 ani si un baietel, fratele ei, de vreo 7-8 ani...nu se zice exact. Noi trebuie doar sa stim ca sunt mult prea tineri pentru ce aventura s-au imbarcat involuntar. Secretul acestui film e ca desi stim in ce directie se indreapta, filmul nu devine plictisitor/monoton...necazurile care ii adancesc in mizerie, foamete si sete...realitatea care incepe sa-l trezeasca si pe pustiul euforic si specific jucaus la inceput. Sora a incercat pe la inceput sa intretina fantezia, aventura jucausa...insa adevarul i-a trezit ochiul si copilului acum mai matur decat la inceput cand se juca cu pistole cu apa...
Altceva e ca filmul nu menajeaza spectatorul...totul e pe fata. In calatoriile lor in desert intalnesc un bastinas care e si el in acest proces de maturizare, numit walkabout, iar acesta a invatat ca pentru a supravietui vanatul e un element crucial. Asadar, vedem animale ucise cu nemiluita...soparle, canguri, caprioare iar toate la limita graficului. Tot ce vedem e cum primesc o sultia si apoi o bata in cap, si stiti cum arata bata in capul unui cadavru...ca o minge intr-o plasa care apoi e lovita. Totul e natura umana, totul e firesc si poate fi inteles si de vegetarieni daca nu sunt batuti in cap. Pana la urma noi cu asta ne-am hranit cu sute de mii de ani in urma...nu numai cu iarba si fructe ale padurii. Vanatoria e cel mai vechi sport al omului...
Pe langa toate astea a avut loc si o poveste de dragoste tanara care nu a fost impiedicata de bariera de limbaj. Fata, insa, cu gandul la civilizatie si la intoarcerea catre acesta nu a dus nimic pana la capat pana cand a ajuns la casa ei si a realizat unde se afla iubirea ei adevarata. Pana la urma, prima dragoste e cea mai puternica plus ca a fost cucerita de cel care a salvat-o. Impactul a fost imens pentru ea si nu l-a uitat.
In rest, un film puternic despre supravietuire, prietenie si puterea iubirii dintre frati...iar imaginile sunt toate superbe. Australia nu prea auzi ca le scoate prea bine, la filme ma refer, dar cateodata, rar, dai peste ceva de genul asta care inca te mai uimeste...
8.7/10
Cu un inceput terifiant si putin din senin tatal lor ii aduce in aceasta situatie. La genericul de inceput ni se explica definitia cuvantului "walkabout" ca fiind ceva specific Australiei si definitia corespunzatoare, in limbajul nostru (literar) e un bildungsroman...sau na, un bildungsmovie in care personajele se maturizeaza din cauza evenimentelor din jurul lor. O fata in jur de 15-18 ani si un baietel, fratele ei, de vreo 7-8 ani...nu se zice exact. Noi trebuie doar sa stim ca sunt mult prea tineri pentru ce aventura s-au imbarcat involuntar. Secretul acestui film e ca desi stim in ce directie se indreapta, filmul nu devine plictisitor/monoton...necazurile care ii adancesc in mizerie, foamete si sete...realitatea care incepe sa-l trezeasca si pe pustiul euforic si specific jucaus la inceput. Sora a incercat pe la inceput sa intretina fantezia, aventura jucausa...insa adevarul i-a trezit ochiul si copilului acum mai matur decat la inceput cand se juca cu pistole cu apa...
Altceva e ca filmul nu menajeaza spectatorul...totul e pe fata. In calatoriile lor in desert intalnesc un bastinas care e si el in acest proces de maturizare, numit walkabout, iar acesta a invatat ca pentru a supravietui vanatul e un element crucial. Asadar, vedem animale ucise cu nemiluita...soparle, canguri, caprioare iar toate la limita graficului. Tot ce vedem e cum primesc o sultia si apoi o bata in cap, si stiti cum arata bata in capul unui cadavru...ca o minge intr-o plasa care apoi e lovita. Totul e natura umana, totul e firesc si poate fi inteles si de vegetarieni daca nu sunt batuti in cap. Pana la urma noi cu asta ne-am hranit cu sute de mii de ani in urma...nu numai cu iarba si fructe ale padurii. Vanatoria e cel mai vechi sport al omului...
Pe langa toate astea a avut loc si o poveste de dragoste tanara care nu a fost impiedicata de bariera de limbaj. Fata, insa, cu gandul la civilizatie si la intoarcerea catre acesta nu a dus nimic pana la capat pana cand a ajuns la casa ei si a realizat unde se afla iubirea ei adevarata. Pana la urma, prima dragoste e cea mai puternica plus ca a fost cucerita de cel care a salvat-o. Impactul a fost imens pentru ea si nu l-a uitat.
In rest, un film puternic despre supravietuire, prietenie si puterea iubirii dintre frati...iar imaginile sunt toate superbe. Australia nu prea auzi ca le scoate prea bine, la filme ma refer, dar cateodata, rar, dai peste ceva de genul asta care inca te mai uimeste...
8.7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu