Eclipse
Misterul feminin pus pe langa un lucru greu de inteles, bursa...da, analogia, desi brutala, este eficienta si reala (cvasi...) ... ca si bursa ea e brutala, haotica, din care totusi iese ceva, e ambigua dar cu un scop. Asa e femeia...nimeni nu zice ca femeia e usoara de inteles, nimeni nu zice ca totul e cum spune ea pentru ca ei ii place sa fie misterioasa si total enigmatica prin vorbele ei...
Dar Antonioni asta nu-mi intra sub piele si basta. Este, dupa mine, cel mai supra-evaluat regizor din toate timpurile. Inteleg, poate vrea sa spuna ceva mai profund prin filmele sale, ceva ce nu se vede la prima vedere dar buba e felul cum o povesteste...buba e ca eu scriu reviewul asta cand filmul inca mai merge, chestie pe care de obicei nu o fac...de fapt, nu o fac niciodata ceea ce vrea sa arate ca nu vreau sa mai pierd timp cu filmul asta si cu ce are de a face si dupa ce se termina. Ok, femeia (cu cap) e complexa, fascinant, zi-mi ceva ce nu stiu...dar de ce mi-l arati in doua ore dupa care raman cu aceeasi concluzie?
Vedem frustrarile ei, neajunsurile din viata ei, insuficienta emotionala atat din partea ei cat si din partea celor din jur, mama, fostul iubit, actualul si asa mai departe. E infinit melancolica, infinit schimbatoare si imposibil de citit. Da, femeia nu e o carte, e un puzzle, e un puzzle format din haosul emotiilor si sentimentelor toate sub nume diferit. Regia in acest film nu a constat in miscarile camerei ci in privirea complexa a actritei Monica Vitti prin care trebuie noi sa ii percepem trairile interioare si durerea. Durerea mea o intelege. Durere care a venit din zecile de minute acordate ei in totalitate..."Ce vrea femeia asta? Ce vrea sa ne zica? Care sunt misterele vietii ei? Ce vrea de la mine?"...da, suntem parte din poveste, suntem acel cineva care o sa intalneasca o astfel de femeie in viata reala...desi dupa mine, felul se comporta actorii e total suprarealist ca intr-un dans interpretativ modern abstract.
Mai sunt 5 minute din film...au trecut 20 de cand am inceput sa scriu non-valoarea de mai sus...finalul e mai neconcludent si mai ciudat decat...nu stiu, ganditi-va voi la ceva. Urasc filmele astea care pe langa ca sunt pompoase incearca sa spuna ceva simplu in cel mai complex fel. Am zis ca poate na, peste vreo 10-20 de ani o sa inteleg si eu filmele lui Antonioni...dar cat de capos sa fiu acum fata de atunci? Nu...e pur si simplu inutil de abstract.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu