Baran {2001}

Majid Majidi imi lasa o impresie placuta din ce in ce mai puternica...de la precedentul sau film, Children of Heaven si probabil la urmatorul filmele lui Majid prezinta o lume oarecum familiara dar neintalnita in cinemaul american sau chiar european vestic...

Ne este noua familiar pentru ca ne regasim in saracia lor cateodata si intotdeauna in comportamentul lor. De aceasta data ne aflam pe un santier mizerabil unde inca se mai folosesc tehnici vechi si foarte putine unelte noi...un santier in care se munceste pe vant si ploaie, pe ninsoare si poate ger...desi pana la adevarata poveste a filmului avem numeroase momente comice, filmul e cat se poate de romantic. Pana se ajunge la povestea de dragoste in care nici unul din protagonisti nu ii vorbeste celuilalt si singura ocazia in care auzim glasul fetei este cantand incet...avem o aventura adevarata pana cand se ajunge la momentul central.

Povestea de dragoste este una deosebit de frumoasa si sensibila...dragostea intre doi adolescenti, una probabil interzisa datorita nationalitatii ei. Tatal ei s-a accidentat pe santierul unde lucreaza ea acum, deghizata ca baiat...el isi da seama ca e fata cand o vede pieptanandu-se (in imaginea de mai sus) si cantand cu acel glas firav si angelic. Totul e pe placul spectatorului iar valoarea cinematografica sta in rest...imaginea este complexa si dificil de descris, lumina naturala capturata prin nori grosi lumineaza toata cladirea ce e in crestere. Totul pare in miniatura si simtim ca suntem mici impreuna cu ei...asta cand ne aflam pe santier.

In rest a avut un singur moment de senzatie ca ar fi prea lung dar a trecut repede si s-a continuat cu povestea. In principal vedem bunatatea baiatului si modalitatile lui de a cuceri o fata cu care nici nu mai are curajul sa vorbeasca...din moment ce i-a furat slujba si ea o face mai bine decat el a facut-o vreodata. Un film pe care il recomand cu caldura datorita povestii de dragoste simple insa puternice in care cuvintele nu sunt intotdeauna necesare...

8.7/10