miercuri, 17 noiembrie 2010

Becket {1964}

O poveste complexa despre prietenie si dragoste tot in vremea lui Henry al doilea la fel ca filmul precedent. Si da...Henry al doilea este jucat tot de Peter O'Toole. Ca sa vezi, ce chestie...si poate da, cronologic trebuia sa vad mai intai filmul asta si apoi precedentul dar asta a fost ordinea in care m-au strigat, asta e ordinea in care le comentez.
Desi fata de filmul din 1968 nu mi s-a parut la fel de bine scris acesta s-ar putea sa aiba insa o poveste mai profunda datorita diferitelor straturi pe care le analizeaza cand vine vorba despre prietenia celor doi vechi prieteni care inca prefera sa joace jocuri din copilarie dar intr-un pretext de oameni mari, adulti, in care orice judecata a lor poate avea consecinte grave asupra unei persoane...consecinte privind viata sau moartea acelei persoane. Regele este un arogant perfect...si o stie. Este in natura lui sa fie asa...este un titlu de care nu scapa o viata intreaga asa ca isi permite sa faca orice atata timp cat nu pune in pericol (prea mare) existenta tarii domnite de el. Dar presupun ca e si in interesul lui sa nu faca o asemenea prostie ca nu mai are ce domni dupa...
Desi nu mi s-a parut un scenariu la fel de bun ca cel din 1968, comparativ cu cele din ziua de azi...e un scenariu pe care doresti sa il scrii dar iti dai seama ca e imposibil. Atunci nu se jucau...si nici acum nu o fac atunci cand vor sa fie luati in serios, cand vor sa devina nemuritori, asa cum devin oamenii din acest film. Atunci fiecare replica era gandita, avea un rost, nu erau de umplutura si in nici un caz nu erau ridicole decat daca erau cu un scop in acest fel...e cu siguranta unul din acele filme care te face sa te simti bine stiind ca il ai in colectie, ca l-ai vazut si ca oricand poti sa-l revezi din cauza ca e un exemplu de cinema cum a fost si rar mai este...
Peter O'Toole fura spectacolul de fiecare data pe langa Richard Burton desi personajul lui da titlu acestui film. O'Toole mi-a aratat de multe ori ca a fost un actor versat dar el a dat viata unor personaje care credeai ca le citesti numai in carti, numai in basme. Portretizarea regelui a venit natural pentru el si sunt sigur ca nu e prima data cand o face (nu i-am vazut intreaga cariera) iar acel aer superior si totusi incredibil de uman e ceva ce ii vine natural. Excelent joc! Si filmul e asa de la inceput pana la sfarsit...chiar daca cele 2 ore jumate chiar par a fi 2 ore jumate. Nu e rau. O bucatica de istorie spusa captivant si cu dramatism.
9.4/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu