luni, 8 noiembrie 2010

SLC Punk! {1998}

Suntem toti pozeri. Ce trista e realizarea asta...cel mai puternic mod de a fi unici, indivizi, e sa fim ca toti ceilalti pentru ca spiritul adolescentin, rebel, moare in oricare din noi din cauza ca lumea se invarte in jurul banului si noi in jurul acestuia. Cand o sa existe o lume in care traim pentru a crea arta si avansari tehnologice care ne ajuta si atat atunci o sa fie ziua in care are sens sa fii asa cum iti propui inca din adolescenta...

Pana atunci hai sa fim cu totii copiile de cacat ale parintilor nostrii care cresc doar asta...versiuni mici ale lor care trebuie modelate pentru a se forma intr-o versiunea mai buna (daca se poate) a lor. Unii reusesc, la altii cade in mana un lut prost si la altii lutul e atat de puternic si se intareste atat de repede incat schimbarea e imposibila...acei oameni o sa traiasca altfel...bine sau rau, nu se stie. Dar nu conteaza asta...conteaza ca filmul asta are puterea sa deschida ochii unui adolescent pierdut dar in cele din urma il dezamageste crunt pentru ca e scris si regizat de oameni mari, adulti, care stiu cu ce se mananca viata si visuri de genul asta nu au rost. E doar o faza in viata fiecarui adolescent...fiecare o traieste altfel...e un fel de "FUCK YOU!" aruncat sistemului si in special parintilor...dar la final venim cu coada intre picioare la picioarele parintilor sa le cerem iertare...mi-e scarba daca as deveni o astfel de persoana...o persoana fara suflet pe care oricum nu il are...

Utah e un stat linistit din America dar a fost numit linistit de atatea ori si in paralel se prezinta ceva nebun despre el incat titlul de linistit are o conotatie ciudata. Salt Lake City (SLC) e locul unde se intampla actiunea principala si vedem filosofia de punker pusa in practica a unor tineri...hai sa nu-i numim adolescenti (si mai sus la fel). Acesti tineri cred in anarhie insa nu o practica la sange...incearca dar violenta nu face parte din anarhie pentru ca ar insemna ca e ceea ce practica guvernul si o tara...lucru care se bate cap in cap cu ceea ce inseamna anarhia. Si asa mai departe...nu e singurul exemplu. Noi de fapt nu vedem doar punkeri...ci vedem portretul tinarului care vrea sa fie diferit pentru ca a fi un fir de nisip in desert e ceea ce uraste...dar el o sa devina altceva in schimb...un fir de nisip de o alta culoare care se alatura altor fire de nisip de aceeasi culoare intr-o parte a desertului. Finalmente...orice am incerca sa facem, nu suntem unici...e cam trist. Dar macar ne traim tineretea in felul asta! 

8/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu