The Color of Paradise
Am regasit frumusetea filmelor lui Majid Majidi, asa cum ma asteptam...cadre saturate de culoare puse in ciuda fata de copilul orb...rusine domnu Majidi :)) . Nu, glumesc...aceasta frumusete a cadrelor a fost prezentata pentru ca si acest copil orb iubeste la fel de mult viata pana cand intelege ce vor persoanele din jurul sau care credea ca il iubesc. De fapt, noi suntem singurii care observa ce se intampla in familia lui...
Filmul e cat se poate de direct...dar ce nu mi-a placut e ca a fost lacrimogen intentionat, Majid creand in interiorul povestii situatii cat mai lacrimogene...pustiul orb si neputincios, neiubit, batrana scumpa care isi iubeste nepotul pana la moarte, tatal sarac in cautarea unei sotii care poate l-ar ajuta si asa mai departe... tot timpul iti venea sa plangi, sa scapi o lacrima dar mi s-a parut ca prea erau "regizate" scenele respective si prea incercau sa abuzeze de latura emotionala a spectatorului. Filmul e frumos vizual, are o poveste umana si dulce...care place oricui.
7/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu