An Autumn Afternoon
Cat de interesante pot fi vietilor unor oameni obisnuiti, banali? Ei bine, nu prea interesante...mai deloc interesante de fapt. Regizorul insa a avut intentia ca tu sa traiesti o drama asemanatoare cu cea a personajelor...asta si pentru ca nici ei nu au avut cine stie ce drama ci pentru ca ce a intentionat regizorul, si cred eu, e sa ofere o fereastra spre traiul obisnuit din anii '60 intr-un oras obisnuit din Japonia.
Vieti linistite in care certurile sunt evitate sau rapid rezolvate, o cultura care nu este usor modificata de standardele americane desi schimbari se vad mai ales in comportamentul barbatilor fata de femei si familie...un episod sau doua din Mad Men ar face aceasta asemanare si mai evidenta pentru spectatori. La capitole superficiale, de aparenta, da, Japonia a luat multe de la americani dupa ce s-a terminat razboiul, o stie toata lumea...dar obiceiurile si traditiile inca sunt adanc inradacinite in traiul lor de zi cu zi. Ozu face filme linistite, cateodata prea linistite...asta nu e un lucru neaparat rau dar el e un regizor de cinefil, nu unul de tip/tipa care vrea sa vada un film ca sa se distreze. Case in point...puiblicul tanar (poate prea tanar) a plecat cand mai era jumatate de ora din film.
7.9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu