Asta nu e un film artistic obisnuit...facut de HBO si posibil de vizionat numai la TV e genul de film care se bazeaza foarte mult pe povestea spusa, pe acting si pe scenariu. Miscarile camerei sunt straight forward, fara giumbuslucuri sau cadre complexe. E un film care provoaca la gandire laterala pentru a intelege mentalitatea acestui personaj inca in viata care a schimbat 130 de vieti si a curmat suferinta acestora.
E totul moral? E totul uman? Stam si analizam asta tot filmul...suntem parte din juriu insa noi vedem mai multe parti decat vad ei in timpul procesului. Ajungem sa intelegem persoana care vine cu aceste ganduri radicale...cel putin in cazul meu pentru ca aveam din start conceptii asemanatoare cu el. Ajungem sa simtim compasiune pentru persoanele care sufera si pe care Jack le ajuta in acest mod. Intentiile lui sunt in primul rand nobile, pline de empatie pentru ca se gandeste ca asta ar dori si pentru el la un moment dat. Ar dori, ca atunci cand vrea el, sa-si sfarseasca propria viata cu ajutorul unui doctor. Si ar dori ca toata lumea sa aiba puterea asta. Si mi se pare ceva normal...cand un om sufera si calitatea vietii a scazut atat de mult incat devii o leguma si o povara pentru cei din jur, mi se pare numai corect sa iti sfarsesti viata cum vrei tu.
Din aceasta cauza filmul asta provoaca spectatorul sa se puna in locul doctorului, in locul celor 130 care sufera (nu vedem insa decat vreo 10-15 cazuri, mai importante), in locul oamenilor care il ajuta pe Jack sa faca chestiile astea si asa mai departe. Dar in primul rand ne punem in papucii lui Jack Kevorkian, un personaj inteligent, extrem de complex, care lupta pentru drepturile omului la fel cum a facut-o si Gandhi la un moment dat. Din cauza lui Al Pacino am vazut filmul asta...pentru ca acum cateva zile a castigat un Glob de Aur pentru interepretarea lui a personajului Jack si mi-a trezit imediat interesul.
8.5/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu