Nu stiu ce m-a tinut sa nu-l vad pana acum. Eh, poate pentru ca e o poveste de dragoste hyper-romantica...dar de unde aveam sa stiu asta daca nu vazusem filmul? Nu mi-a spus nimeni desi mai multi l-au recomandat de-a lungul timpului. Ceea ce vreau sa spun este ca nu regret nicio secunda ca l-am cautat si ca l-am vizionat acum.
Katherine Hepburn si Humphrey Bogart...ce combinatie geniala. Ce ma gandeam eu ca o sa fie era legat de faptul ca personajul Katherinei ar fi o regina africana. Repede insa mi-am dat seama ca e cu totul altceva. E liantul ce i-a impreunat pe cei doi, e obiectul ce le-a facut dragostea puternica si durabila, e locul unde aventura s-a trait pana la un pas de moarte si chestia ce nu i-a dezamagit in final. E vorba despre barca ce i-a condus spre o misiune nobila. O misiune care, dusa la capat, ar incetini fortele naziste in Africa.
Da, actiunea are loc in timpul celui de-al doilea (presupun sincer...) razboi mondial. Insa povestea lor de dragoste si felul cum aceasta e construita caramida cu caramida, declaratie cu declaratie, atingere cu atingere. E ceva frumos si sincer, e ceva bine scris, care a dat nastere la unele replici clisee din filmele asemanatoare (adica romantice) din ziua de azi. Asta iti arata calitatea adevarata a unui film si bineinteles daca face fata timpului...desi daca ar fi fost facut vreun remake, recent, personajele principale are avea vreo 20 si ceva de ani, nu 40...si fereasca Kubrick sa se faca asa ceva, ar fi o blasfemie totala. Filmul e perfect asa cum e si nimic nu trebuie adaugat sau scos.
Trebuie vazut pentru actorii din rolurile principale care duc singuri acest film, fiind singurele personaje pe care le vedem mai bine de o ora si 20 de minute din film, pentru carisma lor, pentru povestea de dragoste sincera si frumoasa, pentru aventura, pentru imagini si pentru regie...sa umbli cu un scenariu a carui actiune se petrece numai intr-o barca pe un rau e greu...dar John Huston a reusit cu brio captarea atentiei spectatorului. Filmul e foarte frumos si de aceea e un clasic.
9.25/10
Katherine Hepburn si Humphrey Bogart...ce combinatie geniala. Ce ma gandeam eu ca o sa fie era legat de faptul ca personajul Katherinei ar fi o regina africana. Repede insa mi-am dat seama ca e cu totul altceva. E liantul ce i-a impreunat pe cei doi, e obiectul ce le-a facut dragostea puternica si durabila, e locul unde aventura s-a trait pana la un pas de moarte si chestia ce nu i-a dezamagit in final. E vorba despre barca ce i-a condus spre o misiune nobila. O misiune care, dusa la capat, ar incetini fortele naziste in Africa.
Da, actiunea are loc in timpul celui de-al doilea (presupun sincer...) razboi mondial. Insa povestea lor de dragoste si felul cum aceasta e construita caramida cu caramida, declaratie cu declaratie, atingere cu atingere. E ceva frumos si sincer, e ceva bine scris, care a dat nastere la unele replici clisee din filmele asemanatoare (adica romantice) din ziua de azi. Asta iti arata calitatea adevarata a unui film si bineinteles daca face fata timpului...desi daca ar fi fost facut vreun remake, recent, personajele principale are avea vreo 20 si ceva de ani, nu 40...si fereasca Kubrick sa se faca asa ceva, ar fi o blasfemie totala. Filmul e perfect asa cum e si nimic nu trebuie adaugat sau scos.
Trebuie vazut pentru actorii din rolurile principale care duc singuri acest film, fiind singurele personaje pe care le vedem mai bine de o ora si 20 de minute din film, pentru carisma lor, pentru povestea de dragoste sincera si frumoasa, pentru aventura, pentru imagini si pentru regie...sa umbli cu un scenariu a carui actiune se petrece numai intr-o barca pe un rau e greu...dar John Huston a reusit cu brio captarea atentiei spectatorului. Filmul e foarte frumos si de aceea e un clasic.
9.25/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu