In ziua de azi filmul ar fi luat un pas mai in fata, avand un final mai violent, mai concludent. Bineinteles, ar fi fost un pas gresit, un pas spre prezenta fortata a unui dramatism fals, fortat, nu natural, de la sine ca aici.
Aici e vorba despre puterea cuiva asupra noastra atunci cand il iubim si credem fiece cuvant pe care il zice. Nu are sens sa generalizez pentru ca asta e doar un caz creat pentru dramatismul sau si simbolistica. Jugul barbatului pus pe femeie, puterea lui, jocul de cuvinte, joaca pe varful degetelor, mai mai sa o innebuneasca pe femeie. Pentru ce? Pentru bani si de dragul puterii. Ingrid Bergman a jucat excelent. Profunzimea rolului ei, blocajul mintal indus de asa zisa teroare psihica, inchisoare psihologica in care se afla, setea pentru a lua o gura de aer, sufocarea celor 4 pereti si tavan, toate acestea se citesc pe fata frumoasa si privire fara tinta a talentatei actrite atat de cunoscute...filmul trebuie vazut numai pentru ea...insa sunt atatea elemente ce merita vazute.
Actorul din rolul negativ, rol pe care il citim din primele minute, sotul personajului feminin din rolul principal este de asemenea un exemplu excelent de studiat de rautate pura. Charles Boyer il numeste si el la randul sau a fost nominalizat de 4 ori la Oscar. Insasi figura sa, de o superioritate superficiala si aroganta incredibila, e un motiv simplu pentru care poti sa nu ai incredere in el. Paula a avut nenorocul sa fie furata sub influenta farmecului sau meschin. Planul sau a fost unul foarte lung, mai lung decat ma asteptam.
Atmosfera filmului este alt lucru pe care il simtim. Avem parte de o Londra intotdeauna schimbatoare, rece, calda, insorita, incetosata si toate aceste treceri se simt si oarecum sunt direct corespondente cu emotiile personajelor si starea tensiunii din scena respectiva. Iarasi, detalii care conteaza si intregesc filmul. Filmul l-am vazut la recomandarea mamei mele care l-a vazut prin anii '80 cand o amica/amic a inchiriat video-ul. A fost la moda acest film pe vremea aia, aparent. Filmul este o telenovela psihologica dar e una foarte buna si demna de urmarit.
9.3/10
Aici e vorba despre puterea cuiva asupra noastra atunci cand il iubim si credem fiece cuvant pe care il zice. Nu are sens sa generalizez pentru ca asta e doar un caz creat pentru dramatismul sau si simbolistica. Jugul barbatului pus pe femeie, puterea lui, jocul de cuvinte, joaca pe varful degetelor, mai mai sa o innebuneasca pe femeie. Pentru ce? Pentru bani si de dragul puterii. Ingrid Bergman a jucat excelent. Profunzimea rolului ei, blocajul mintal indus de asa zisa teroare psihica, inchisoare psihologica in care se afla, setea pentru a lua o gura de aer, sufocarea celor 4 pereti si tavan, toate acestea se citesc pe fata frumoasa si privire fara tinta a talentatei actrite atat de cunoscute...filmul trebuie vazut numai pentru ea...insa sunt atatea elemente ce merita vazute.
Actorul din rolul negativ, rol pe care il citim din primele minute, sotul personajului feminin din rolul principal este de asemenea un exemplu excelent de studiat de rautate pura. Charles Boyer il numeste si el la randul sau a fost nominalizat de 4 ori la Oscar. Insasi figura sa, de o superioritate superficiala si aroganta incredibila, e un motiv simplu pentru care poti sa nu ai incredere in el. Paula a avut nenorocul sa fie furata sub influenta farmecului sau meschin. Planul sau a fost unul foarte lung, mai lung decat ma asteptam.
Atmosfera filmului este alt lucru pe care il simtim. Avem parte de o Londra intotdeauna schimbatoare, rece, calda, insorita, incetosata si toate aceste treceri se simt si oarecum sunt direct corespondente cu emotiile personajelor si starea tensiunii din scena respectiva. Iarasi, detalii care conteaza si intregesc filmul. Filmul l-am vazut la recomandarea mamei mele care l-a vazut prin anii '80 cand o amica/amic a inchiriat video-ul. A fost la moda acest film pe vremea aia, aparent. Filmul este o telenovela psihologica dar e una foarte buna si demna de urmarit.
9.3/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu