Brothers {2009}

Gata, ultimul film de anul asta. Si am terminat puternic din cauza unui film puternic.

Suprinzator totusi, ma asteptam la mai putin. Putina drama, previzibilitate, joc puternic din partea actorilor dar toate la un nivel de drama de nivel mediu. Insa nu. Caracterizarea personajelor este un completa. De ce acest lucru e atat de important aici? Pentru ca drama de mai tarziu sa fie amplificata de nivelul ridicat de tensiune. Cunoscand personajele, le cunoastem povestea, le cunoastem durerea, simtim nelinistea atunci cand o simt si ei.

Despre ce e vorba...un soldat patriotic are doua familii. Una acasa, formata dintr-o nevasta frumoasa si doua fetite si alta in strainatate, alimentand razboiul din Afganistan. E o poveste contemporana in care multi se pot regasi. Drama familiilor care au pe cineva in razboi sau care au pierdut pe cineva in razboi. Aceeasi tensiune se mai regaseste si la noi, insa rar...cu parintii plecati in strainate care atunci cand vin inapoi sunt stana de piatra, tacuti ca un mormant. In asta ne putem regasi si noi pentru ca soldati romani, plecati in razboi, nu sunt foarte multi.

Cine iese in evidenta in acest film extrem de dramatic este Tobey Maguire al carui personaj cu suflet distrus se muleaza perfect cu stilul sau de actorie si cu fata subta de viata. Cu ochii in gol, privirea rece, maxilarul incordat, cu o trecere ce se observa (adica e de bine) de la calm la iritat, de la fericit la durerea fizica si sufleteasca, Tobey Maguire ar trebui nominalizat la anul la cel mai bun actor in rol principal. Macar nominalizat...pentru ca inca nu i-am vazut pe ceilalti...nici nu stiu cine ar mai putea fi, ah, uitasem de Nicholas Cage pt Bad Lieutenant. El merita asta din cauza ca a avut puterea sa-l joace convingator, are talentul sa ne arate ca poate fi inspaimantat si furios in acelasi timp, sa ne arate ca doreste sa moara cu aceasta ancora pe constiinta.

Pana la urma se aduce vorba, ca intotdeauna, cu negativitatea unui razboi. Mor suflete, sufera altele...e un ciclu ce intotdeauna duce numai spre nefericire. O alta mica actrita geniala in filmul asta a fost micuta Bailee Madison care ne arata durerea unui copil cand parintele ei e plecat si nu stie cand se intoarce, ne arata cum suntem ca o oglinda pentru parintii nostri si in acelasi timp, cei mai duri critici. Ea nu a dorit decat ca tatal ei sa fie intotdeauna langa ea. Si totusi filmul se cheama "Fraţi". Se dezvolta si aceasta latura a filmului dar gandindu-ma acum, parca prea putin.

Sa nu o uit nici pe Natalie Portman...o actrita tanara, extrem de talentata care a aratat iar ca nu putem sa o uitam prea usor. Un film bun, puternic, care spune multe despre familie si razboi.

8.1/10

Ne mai vedem in 2010. La multi ani!