luni, 27 septembrie 2010

Män som hatar kvinnor {2009}

The Girl with the Dragon Tattoo

L-am vazut pentru ca vrea David Fincher sa faca si el ecranizarea cartii lui Stieg Larsson, un best-seller. Dupa ce am vazut filmul am inteles de ce e un best-seller (asta in cazul in care ecranizarea e fidela cartii, e fidela macar la firul narativ, daca nu la detaliile din carte) si de ce a iesit atat de bine filmul...

Povestea e una complexa...avem un jurnalist investigator care e judecat pe nedrept pentru ca si-a bagat nasul intr-o corporatie mult prea mare...mai multe detalii cred ca sunt in carte pentru ca se trece peste asta repede si printr-o serie de circumstante care mi-au scapat la o prima vizionare a fost angajat de un alt mare mahar, unul Vanger pentru a investiga disparitia unei fetite de acum 40 de ani care avea atunci 16 ani. Presupunem deci ca are acum 56 sau ca e moarta. Ambele cazuri raman pe masa o perioada pana cand, investigand si descoperind tot felul de detalii care le-au scapat politistilor (evident, politistii nu isi fac niciodata treaba) inclina spre ideea ca a fost ucisa acum mult timp. In paralel...o avem pe fata cu tatuajul dragon, Lisbeth, un hacker desavarsit, o femeie puternica si o curioasa din fire. Ea a fost angajata sa urmareasca viata personajului masculin principal mai sus previzat...

Curiozitatea ei creste insa cand afla noul caz al lui...un caz care l-a aflat intrand pe computerul lui. Si astfel se hotarasc sa devina o echipa. Da, asta pot sa fac eu din filmul asta...sa-l descriu din cauza ca elemente care nu tin de povestea plina de intrigi si puncte ce uimesc publicul nu exista. Fiind un thriller politist (jurnalistic) totul se invarte in jurul misterului si la fel ca in serialul cu Scooby-Doo, in jurul vinovatului. E ca si cum te-ar purta ei printr-un vartej din chiuveta, in jurul raspunsului final, pana cand inevitabil se ajunge la el. Din aceasta cauza nu cred ca au avut tocmai cea mai fericita constructie a povestii din cauza ca a fost inevitabil previzibil...dar, poate nu ghiceai cine e vinovatul, dar formularile lor, scenele, erau unele luate la indigo dupa alte filme in care s-a dezbatut un subiect asemenator, aflarea vinovatului.

Procesul de gasire a vinovatului nu a avut in spate decat documentare abundenta si punea cap la cap a pieselor de puzzle, deci nimic nou. Cu toate astea, filmul arata bine, se joaca puternic prin el...dar nu pot zice ca a avut tocmai un final satisfacator. M-a lasat neutru. 

7.5/10

3 comentarii:

  1. Vezi că mai sunt încă două în serie, "The girl who kicked the hornet's nest" și "The girl who played with fire". Cartea e prima dintr-o trilogie, iar regizorul a filmat în consecință. Nu e Hollywood, e un film suedez, iar ritmul nu e la fel de alert ca-n filmele ADHD de peste ocean. Scenariul e în schimb destul de inteligent - e și meritul cărții, fără îndoială.

    Și să nu zici tu decât un rând de Noomi Rapace... Doar pentru ea am căutat și următoarele două filme. Nyqvist e și el excelent (mie-mi place de el de când l-am văzut în "As it is in heaven").

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, chiar m-am mirat ca vorbeste lumea despre ea de parca e nu stiu ce mare actrita...mie chiar mi s-a parut ca joaca destul de banal, chiar si in momentele mai violente. De exemplu, la scena cu politistul violator avea loc sa se desfasoare cat se mai poate de deosebit, nou, dar nimic...acting furios si atat. Nu e ceva nemaivazut...si eu asta asteptam de la ea de la vorbele unora...ca ar merita sa castige oscaruri si nu mai stiu ce. Nu.

    Si nu are treaba ca e film suedez...unele din cele mai bune thrillere nu sunt americane. Ritmul nu e alert pentru ca apeleaza mai mult la publicul trecut de prima varsta, poate chiar si a doua. Ma asteptam la scene mai interesant construite, daca tot e strain, la imagini deosebite...insa NIMIC! Si sa las tot creditul pe scenariu nu e indeajuns.

    Si stiam ca mai sunt doua, dar la cum a fost asta si cum prezic ca o sa fie urmatoarele...poate alta data.

    RăspundețiȘtergere
  3. Noomi Rapace mi s-a parut ca degaja suficient de multa energie. Cred ca mai degraba a fost direct decat banal si mi s-a parut eficient. Pentru a pune altceva pe masa, trebuia ca si persoanjul sa fie de asemenea natura, lucru care nu se intampla.
    Pe celelalte doua nu le-am vazut inca, dar din cate am auzit, sunt sub nivelul astuia. Vreau sa il vad si pe cel al lui Fincher, desi idea de a-l vedea pe Craig nu imi surade, dar vreau sa il vad pe Julian Sands.

    ps: cel dinainte era acelasi lucru, numai ca ma repeteasem la unele chestii.

    RăspundețiȘtergere