O calatorie intunecata prin sufletul imatur al unei rasfatate...
Cuvintele cu care putem caracteriza personajul principal atat de complex sunt in ordinul sutelor fara a exagera. Putem analiza caracterul ei din mai multe puncte de vedere dar in principal este vizat unghiul din care aceasta fiinta cauta perfectiunea si e dornica sa iasa din tiparele obisnuite doar pentru ca asa i se cere de la personajul pe care il va interpreta. Natalie Portman merita sincer un Oscar pentru rolul ei, ca sa nu mai pomenesc de vreo nominalizare pe care sunt aproape sigur ca o va primi.
Original scenariul a fost intentionat pentru a captura lumea teatrului...insa povestea aleasa de talentatul Darren Aronofsky a fost mult mai simplu si mai eficient astfel pentru a nu ne pierde si in scenariul piesei de teatru ci sa ramanem focalizat pe transformarea continua si constanta a Ninei in cadrul povestii simple a Lacul Lebedelor. Tehnic, consider ca travellingul cu camera in mana mi se pare o chestie deloc gratioasa, de asta si Kubrick a folosit-o intens o data ce a descoperit-o in anii '80. Darren, pune dracului un steady-cam sa urmareasca personajele...inteleg ca vrei sa copii putin trairea lor interioara, tulburatoare de altfel, dar asta se poate simti la un nivel la fel de profund si cu o imagine mai putin zdruncinata.
Natalie s-a incumetat sa creeze un rol complex in care trebuie sa ne faca sa credem ca e o fetita cuminte, ascultatoare care si la 28 de ani traieste si nu poate trai fara mama ei...insa o data cu acest nou rol si acest nou scop in viata trebuie sa vina si inevitabila maturizare profesionala...insa din cauza ca baletul este viata ei, aceasta maturizare este inevitabil si profund personala. In acelasi timp trebuie sa scoata din ea si o parte pe care nu stia ca o are...sau o parte care era dornica de a iesi la suprafata si aceasta a fost ocazia speciala. O data cu aceasta mare ciocnire de forte opuse, vin insa si multe conflicte interioare prezentate spectatorului ca reprezantatii reale sub forma de halucinatii. In cautarea rolului perfect cauta in jurul ei modele pe care ar putea sa le muleze pe propriul ei model pentru a completa ceea ce i se cere (personajul Milei Kunis...ceea ce imi aduce aminte, toti actorii au fost alesi perfect pentru rolul lor)...si asa mai departe. Caracterizarea poate continua...
Filmul acesta e un canditat serios la Oscarurile de anul viitor, impreuna cu Inception si The Social Network. E incredibil de uman, complex in caracterizarea personajului vizat, frumos vizual si frumos din orice alt punct de vedere. Il recomand cu caldura pentru a fi vazut pentru Natalie in mod special...piele de gaina mi-a dat. Mi-a placut si pentru ca a imprumutat cateva elemente de horror asiatic pentru a completa scenele de thriller.
9.5/10
Citind ce ai scris, imi dau seama ca pe buna dreptate m-am gandit ca seamana cu o piesa de teatru cand am vazut filmul.
RăspundețiȘtergeremai mult decat travellingul lui kubrick zic ca parca aduce a nebuneala lui gaspar noe combinata cu obsesia de martor ocular a lui gus van sant :)
RăspundețiȘtergereMi s-a parut neasteptat de slab. Incepand cu finalul implauzibil, pana la ritmul care in loc sa fie alert mi s=a parut mai degraba grabit. Am sesizat o nuanta destul de puternica de Polanski, numai ca Polanski sunt sigur ca ar fi facut o treaba mai buna cu acest material. Pana acum Aronofski mi-a placut, dar asta mi s-a parut fast-food psychological-thriller sau ceva de genu. My two cents **/*****(Pentru Cassell si Portman)
RăspundețiȘtergere