Frumos in stilul clasic al cuvantului. Poveste pentru copii, da, dar genul de film la care parintii, daca sunt si ei spectatori, nu se plictisesc teribil sau se enerveaza in legatura cu inocenta povestii sau non-liniaritatea povestirii.
Grafica foto-realistica e ceea ce ofera filmului frumusetea sa semi-naturala, cadrele pictate, filmate in slow-motion de catre maestrul cel mai in trend al acestui truc pe care l-a folosit (aproape abuziv) in fiecare film pe care l-a facut pana acum, Zack Snyder, un regizor care s-a hotarat pentru moment ca e timpul sa faca un film si pentru publicul tanar si foarte tanar care regasesc usor personajele pozitive si negative dupa caracteristici fizice sau dupa backgroundul in care se afla. Da, e un film simplu, insa m-am pierdut de cateva ori prin cateva personaje...asta pentru ca semanau cu altele dar si pentru ca am avut o pauza in timpul vizionarii care m-a facut sa uit cateva "fete".
Apropo de fete, e usor la bufnite sa arati expresii pentru ca au ochii pe aceeasi parte a fetei, la fel ca noi. Ca sa nu mai zic ca si felul in care sunt asezate penele, culoarea lor si faptul ca sunt aranjate sau nu, caracterizeaza intr-un fel personajul respectiv. Dar pana la urma totul a stat in calitatea animatiei si frumusetea unor cadre esentiale. Pana la urma fiecare era reusit insa se vedea ca la cateva din ele s-a pus accent special. Eu le-as da o nominalizare la Oscar pentru animatie dar ma tem ca stilul clasic de animatie, gen Toy Story o sa fie nominalizat in frunte.
Pe asta, insa, nu ramane decat sa-l recomand si sa va sfatuiesc sa mergeti la cinema sa-l vedeti sau sa asteptati o versiune de o calitate exceptionala. E crucial pentru o experienta completa. La fel de mult mi-a placut ca nu am auzit voci cunoscute printre actori, astfel nu am fost indemnat sa fac legaturi inutile intre voce-personaj-actor. M-am lasat dus de poveste, care nu e una tocmai noua sau deosebita, dar care isi face treaba cum trebuie...
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu