M-a cam terminat emotional. Ce face filmul asta cu atat mai puternic e ca Oscar nu e singurul caz. El a fost unul din putinele cazuri care a fost capturat pe video de catre atatia oameni. Imaginile capturate de oameni nu sunt nici pe departe la fel de socante si de dureroase ca filmarea facuta de Ryan Coogler (regizorul filmului - cu siguranta, o stea in devenire).
Nelegiuala pe care a patit-o Oscar nu e singura. Niciodata nu e cand tensiunile sunt atat de ridicate si prejudecata e la ea acasa datorita a catorva secole de subjugare si sclavie. Negri nevinovati sunt sau au fost impuscati cu zecile...bine, poate nu toti au fost dar subliniez doar faptul ca Oscar nu e singurul caz. Iar povestea lui rezoneaza in sufletul a multi oameni...care nici nu se afla in situatia lui.
Ce mi-a atras atentia dupa ce am vazut filmul asta e ca acesta a castigat un premiu la Cannes, anul acesta: Prix de l'Avenir d'Un Certain Regard. Un premiu pe care il merita fara dubiu. Un premiu care aduce filmul asta in lumina dorita. Si nu vorbesc aici doar despre ce reactii provoaca filmul asta in legatura cu neprofesionalismul politistilor, nu, am trecut mult peste asta...si cu foarte multe filme. Eu ma refer aici strict la productia acestui film si cum totul a fost facut cu rost. A fost unul din filmele care stiai ca o sa fie facut din moment ce ai vazut tragedia. Oamenii care au filmat scenele groaznice au stiut ca vad in fata ochilor ceva ce nu s-a mai vazut pana atunci. Ceva ce nu s-a mai petrecut pana atunci cu atat de multi oameni. Bineinteles, asa cum trebuia, m-a bucurat si revoltat rezultatul tragediei. Politistul care l-a impuscat pe Oscar a fost arestat (asta m-a bucurat) insa a fost eliberat dupa doar 11 luni (asta m-a revoltat) dintr-o pedeapsa de 2 ani. Asta e trist. Aici trebuia judecata prostia si neindemanarea si trebuia ca rezultatul sa fie pe masura...
Si uite ce face filmul asta. Inainte sa-l vad, daca imi dadeai videoul cu Oscar puteam foarte repede sa zic ca politistul a vazut ca are un pistol si de asta a ales sa-l impuste. Puteam sa zic ca Oscar reprezenta in acel moment un pericol pentru el si pentru cei din jurul sau. Puteam sa spun asta pentru ca nu il cunosteam pe Oscar. Puteam sa zic asta despre el cu 24 de ore inainte de a se petrece actiunea din film...pentru ca aparent a ales sa se schimbe radical fix in ajunul anului nou. De aici, din aceste 24 de ore iti dai seama ca voia sa devina un om mai bun...
El a fost un eveniment trist intr-un sistem problematic care naste stereotipuri si politisti prost pregatiti. La noi nu ai sa vezi ceva de genul asta. La noi daca unul nu are de munca maine se duce si cauta in alta parte...si cauta...si cauta. Nu o sa se duca imediat sa vanda droguri sau sa apeleze la prietenii lui mai dubiosi. La noi nu se impusca tigani pe strada, decat daca vin si ei cu pusca dupa ei...si asta e extrem de rar. De obicei ei se impusca intre ei. Mai bine asa.
Fruitvale Station mi-a aratat, din nou, ca nu poti sa judeci dupa ambalaj si nu poti sa imi spui ca pielea, culoarea ei, determina personalitatea unui om...sau determina viitorul lui. Nu vreau sa cred ca filmul incerc ca rezolve inca o problema rasiala...sau legata de politia prost pregatita. Cred ca a vrut doar sa-mi arate un eveniment tragic pus intr-o lumina tragica si trista. Prin asta am vazut capacitatea regizorului de a manipula imaginea si actorii astfel incat sa poata scoate din noi, spectatorii, emotiile potrivite in cantitatile dorite...si credeti-ma, cine vrea sa fie afectat, o sa fie. Si de asta, datorita talentului regizorului de a-si controla actorii si scenariul la ~perfectie a luat premiul la Cannes si nu numai. Iar actorii au fost perfecti...in frunte cu tanarul Michael B. Jordon, urmat de Octavia Spencer si Melonie Diaz...un trio foarte bun. Un film scurt si de impact.
9/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu