Acesta nu e filmul din 1993 Denzel Washington si Kenneth Branagh despre care stiam dar am uitat. Acesta e filmul regizorului de la The Avengers, Joss Whedon, un film pe care l-a facut tocmai pentru ca a facut The Avengers si a dorit sa faca un proiect aproape de sufletul sau a incercat o intoarcere la radacini cum fac multi regizori dupa au terminat un proiect mai epic.
Acest Much Ado About Nothing este o adaptare moderna a unei piese de-a lui nea Shakespeare si e una destul de reusita...comparand-o cu recentul vizionat Coriolanus, caruia nu i-am facut review din cauza ca e "atat de bun" si relevant. Acesta insa e putin mai approachable si din aceasta cauza e mult mai usoara vizionarea lui. E o comedie reusita si o tine asa cam tot filmul, chiar si prin perioadele mai intunecate. E un film care te face sa realizezi ca nu stii atat de multa engleza pe cat credeai ca stii si efectul asta l-am simtit la prima mana. Pana si cu traducerea in fata (in engleza) simteam ca ma pierd de cateva ori...in schimb atmosfera si limbajul trupului ma ajutau sa regasesc directia filmului.
Actingul a fost o treaba grea pentru actori si s-a vazut. Pe langa ca trebuiau sa faca schimb de replici folosing limbajul mai invechit dar iremediabil de frumos al lui Shakespeare mai si trebuiau sa joace cat puteau de bine fiecare scena...si asta s-a vazut ca o treaba cam dificila pentru unii. Singurii care pareau mai lejeri au fost cei doi indragostiti din planul secund, cei care cochetau cu ideea casniciei dar nici unul nu dorea asta cu adevarat.
Enihoo...e un film interesant. Probabil stilul alb-negru a vrut sa completeze limbajul...nu stiu cat de mult a facut asta dar a adus cateva imagini frumoase, insa nu cred ca a fost necesar cu adevarat. O alegere / moft inutil. Dar e de vazut filmuletul...chiar si daca nu esti fan Joss Whedon...si nu vad de ce ati fi.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu