JFK {1991}

Traim intr-o lume mizerabila si oricat incercam sa o imbunatatim chiar noi, oamenii, o putem face numai pentru perceptia noastra, pentru ca in interior o sa ramana in veci la fel de corupta si nedreapta ca si pana acum. Spunem ca trebuie sa facem tara si lumea un loc mai bun pentru copiii si nepotii nostri...nu vom reusi. Nu vom reusi atata timp cat noi alegem oameni cu zambete false si idei care ne sunt pe plac, dar care pana la urma nu o sa fie duse la bun sfarsit. Pentru ca e o lume mizerabila.
Filmul asta poate fi vazut foarte bine si ca un documentar, iar factorul artistic si dramatic nu fac decat sa intareasca acele opinii formate din fapte clare si concise. E un film extrem de articulat, care ofera nenumarate dovezi cum ca adevarul este acoperit cu un cersaf alb, simplu ce ascunde ceva complex si care nu ar conveni unor oameni dependenti de razboi si moarte.
Moartea presedintelui american John Fitzgerald Kennedy a fost o lovitura de stat, a fost o reluare a istoriei ca in cazul lui Iulius Caesar. Asta a fost intotdeauna o problema a umanitatii...istoria se repeta din cauza ca nu invatam nimic din ea...razboiaiele sa repeta din cauza ca nu invatam nimic din cele ce au fost inainte si asa mai departe...e un ciclu malefic, fara sfarsit.
Dezamagirea profunda din final nu a lasat loc decat de putin optimism sub forma unor propozitii albe pe fundal negru. Rolul lor este de a indulci, tot numai la suprafata, realitatea, poate, poate, om gasi o raza de soare ce reprezinta un viitor mai bun din cauza ca am invatat din trecut. Intotdeauna am condamnat orele de istorie din liceu pe care le-am facut. Pentru ce imi trebuie?...e trecutul...pe mine ma intereseaza viitorul. Adevarul este ca trecutul e necesar, ne arata pe noi, cat de prosti suntem, cat de inutili suntem, cat de dezamagiti suntem de noi insine. La liceu iti erau prezentate faptele, insa trebuie vazuta psihologia omului trecut, trebuie sa intelegem de ce alege el unele actiuni cand exista altele mai bune (in sens figurativ dar si propriu), pe cand noi ce faceam...treceam prin acele lectii ca frunza pe apa, eram obligati sa le tocim, din cauza ca veneau prea repede incat sa fie disecate frumos si intelese. Eram si la perioada aia cand invatatul nu era tocmai ocupatia de baza a adolescentului. Nu avea farmec...era inca un subiect de care ne temeam din cauza profesorului incuiat din cauza ca si din el a pierit farmecul istoriei acum multi ani. E un ciclu inevitabil si trist.
Cred ca e evident despre ce se vorbeste in filmul asta...JFK a fost un om care dorea schimbarea in bine in tara lui, dorea sfarsitul razboiului, dorea avansarea calatoriei in spatiu, dorea descoperirea unor noi limite ce pot fi invinse...a avut numai doi ani insa pe post de presedinte.
Filmul asta te poate face sa te infurii pe propriul tau guvern din cauza ca tu vezi ce face si stii cand minte, asa cum stii ca te minte un cunoscut. Ei ne privesc ca pe niste copii si ne ascund adevarul din cauza ca ei cred ca e prea complicat pentru noi. Din cauza ca ei cred ca daca au fost alesi de noi inseamna ca noi am ales si deciziile pe care le fac ei...ei bine, NU de fiecare data.
Scena din tribunal din final e incredibila...atat de elocventa si articulata, atat de convingatoare incat nu face loc decat la momente de uimire din partea publicului. E uimitoare si Oliver Stone il dirijeaza excelent pe Kevin Costner in timp ce isi duce cu succes discursul pregatit. Mi-a placut in mod special cand, la finalul acelui discurs Kevin Costner ridica ochii spre camera (si aceasta s-a ridicat la nivelul ochilor sai) si spune "It's up to you.".
Oliver Stone e probabil unul din cei mai controversati regizori din Hollywood, alegand sa vorbeasca despre politica in filmele sale, decat despre supradoze de romanta sau de actiune. Asa ne arata in Platoon, Talk Radio, Born on the Fourth of July, Nixon, chiar si Alexander (desi a fost un flop), World Trade Center (cu toate ca nu prea a discutat despre o conspiratie aici) si noul W. pe care doresc sa-l vad.
Mare pacat ca nu a castigat Oscarul pentru cel mai bun film...nu pentru ca il merita, ci pentru ca ar fi ridicat nivelul de awareness din jurul subiectului...dar la ce mare folos. Conducatorii de atunci au murit, s-a schimbat aproape in totalitate scenariul, insa aerul de acolo inca e plin de coruptie si e respirat de cei tineri. Eh, mare lucru putem sa facem si noi...sa ne plangem verbal, cu nicio rezolvare intr-un viitor prea apropiat.
10/10