duminică, 1 februarie 2009

Night On Earth {1991}

Jim Jarmusch asta e mult mai bun decat credeam original...sa scrii un asemenea scenariu in doar 8 zile...e incredibil.
5 orase, 5 taximetristi, o noapte...5 intalniri bizare, comice fiecare intr-un anume stil, interpretari excelente datorita personajelor colorate pe care le-a scris Jarmusch cu atata maestrie si inspiratie pe care oricine ar dori sa o aiba, fie ca e scriitor sau nu...
Nimic din filmul asta nu spune mai mult "Night on Earth" decat poza de mai sus...5 ceasuri care arata ora din fiecare din cele 5 orase in care se petrece actiunea...asta e alt lucru pe care il iubesc la filmul asta. E facut in fiecare din orasele respective cu actori din orasele respective, chestie care e extrem de importanta cand vrei sa povestesti o intamplare a lumii, nu a unui singur loc...2 orase din America de Nord si 3 din Europa. Cele doua din America sunt la o tara departare una fata de alta, lucru ce arata diferentele si asemanarile chiar in aceeasi granita politica.

In L.A. o avem pe Winona Ryder ca taximetrista(? suna cam naspa...) la vreo 19-20 de ani, un metru si o scoapa, are nevoie de o carte de telefoane ca sa vada peste volan (noroc ca L.A.-u e mare - cartea e groasa) primeste client pe un agent de casting jucata de Gena Rowlands si se incepe discutia dintre ele, pana se ajunge la un subiect ce ar schimba viata uneia dintre ele...adica, nu sunt povesti in care nu se intampla nimic. Se intampla cate ceva de o importanta majora in fiecare...

In New York un negru cauta un taxi, nimeni nu opreste pentru el pana cand vine incepatorul Armin Mueller-Stahl, proaspat venit din Germania. Nu stie sa conduca taxiul, nu stie nici sa vorbeasca engleza calumea, e clovn...momente de un amuzament garantat insa aici la final nu se schimba nimic...ramane doar un strain intr-un oras mare, strain pentru el. Fiecare poveste are o tristete reala, amaruie.

In Paris ne este impartasita o poveste trista despre supravietuire indiferent de circumstantele sau problemele cu care ne nastem...concluzia la finalul Parisului? Suntem cateodata mai orbi decat orbii.

In Roma, Roberto Benigni e de neuitat. Face o prestatie fara ajutorul scenariului ci este lasat sa se desfasoare in ce fel doreste si dumele pe care le scoate sunt incredibile si garanteaza hohote interminabile de ras cu lacrimi. Numai preotul de langa el urmeaza scenariul cum e scris. Comedie extraordinara. Nu m-am putut opri, ma tineam de nas sa nu rad sa inteleg ce zice si sa ma opresc ca sa citesc subtitrarea...

Si in Helsinki avem o poveste ce ne aduce cu picioarele pe pamant datorita tristetii crunte si neiertatoare care se pune asupra noastra dupa ce povestea e relatata...

Un film excelent, 5 povesti extraordinare, o noapte bizara...
10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu