
Deci in afara de ultimele 20 de minute, care sunt sfasietoare, fie de ai avut sau nu un caine ca prieten, restul filmului nu spune prea multe chestii noi la nivel de casnicie si cat de grea e asta...eu ma gandeam ca o sa fie o comedie penibila de la inceput la final cu un caine care face nazbatii...am avut pe jumatate dreptate...cainele face nazbatii, aceleasi all over again de ma plictiseam tot filmul...bine, e un caine care a mancat baterii...bine, e un caine a carui mama (bitch) a mancat baterii cand l-a nascut pe el si pe fratii ori surorile lui insa numai el a luat aceasta super-putere. Labradorul e cel mai cliseu caine pe care poti sa-l folosesti intr-un film de genu asta din cauza ca sunt cunoscuti ca fiind cei mai tari caini de casa, unii din cei mai destepti si probabil cei mai loiali. Totul e cliseu la filmul asta in afara de final...actingul e banal si sters, povestea desi pare ca se invarte in jurul personajului principal uman jucat de Owen Wilson e focalizata de fapt pe relatia dintre cei doi, Aniston fada, Arkin ce a mai adus comicul putin dar pentru un personaj episodic efectul nu e prea mare...
Finalul are o autenticitate rara din cauza ca e spus ca si cum se intampla in fata ta, nu replici bengoase, nu muzica over-the-top, pur si simplu emotii autentice, durere reala si tangibila, tristete pana la capat.
Dar sa te uiti la un film doar pentru ultimele 20 de minute? I don't think so...
6.75/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu