The Spirit {2008}

Do you see it? Il vedeti? E mai pe dreapta imaginii...DA! Decolteul, oameni buni, decolteul celei mai frumoase actrite de la Hollywood din momentul asta (cel putin pentru mine)(uuu, e ora 23:23 acum cand scriu asta...stiti voi, ca in filmul ala Number 23 in care a jucat Jim Carrey...daaaa, uuuuu) si anume Scarlett Johansson, da, ea este si acum fac o chestie care, in mod ciudat (dar ciudat care probabil am sa-l descopar dupa ce am sa vad filmul/filmele), nu am facut-o pana acum...caut fiecare film in care a jucat ea (si nu l-am vazut) pentru a-l viziona intrun viitor apropiat...
Da, se face din ce in ce mai frumoase pe film ce trece...

Acum totusi sa zic si ceva despre film...Mie mi-a placut Sin City foarte mult, adica foarte foarte mult...are o poveste complexa, captivanta si interesanta, un stil vizual unic si acela foarte interesant, actori care isi fac treaba excelent ramanand "true" comic-bookului, regizor talentat in persoana lui Robert Rodriguez...ce mai, nu lipseste nimic din filmul respectiv. Apoi mi-a placut si 300 foarte mult. Un film de actiune unic, spectaculos, puternic, interesant vizual...extrem de memorabil prin diferitele replici tipate cu curaj dar si prin scenele de actiune bestiale. Doua filme care au ceva in comun...Frank Miller, autor la ambele romane desenate dupa care s-au inspirat cele doua filme mentionate mai sus si co-regizor la prima.

La filmul de acum e regizor si scenarist la un material ce nu ii apartine...dar care a gasit ca stilul e la fel cu al sau. Acum nu ma dau cunoscator dar presupun ca cei doi se cunoasteau si poate erau prieteni, cine pusca mea stie sa zica...si de asta, probabil, asemanarea de stil intre asta si Sin City. Boon. Daca e sa ma iau dupa nota de pe imdb cred ca multi (multi, auzi :)) , foarte multi) au fost dezamagiti...si incerc sa ma pun in pielea lor. Acum, ca sa fiu corect ar trebui sa citesc intreaga serie de benzi desenate cu The Spirit, lucru pe care nu am sa-l fac din cauza ca nu am gasit filmul foarte interesant (benzi pe care le-am citit in cazul lui 300 si Watchmen, filmele inspirandu-se din ele la litera) si ar trebui, in acest caz, sa il judec asa cum mi-a fost dat...

Filmul mi s-a parut oarecum interesant (luat asa...putin mai interesant decat neinteresantul) din cauza personajelor...personaje care au fost intentionat sau nu scrise pentru a fi de foarte multe ori comice...toate. Vad ca scrie comedie la gen deci sa zicem ca nu si-a batut joc Miller intentionat de creatia sa si de debutul sau regizoral solo. Revenind...deci tot filmuletul are un aer de auto-ironie, de parodie a tuturor super-eroilor sau a villenilor ce ii intalnim in filme. Super-eroi care sunt stereotipul exact...ingamfati, fermecatori si o stiu, aroganti, niciodata nu se iau prea in serios, etc...la villanul lui Samuel L. Jackson e aceeasi poveste, stereotipul genului sau...nebun, ridicol, arogant, fara frica de moarte, etc...bine, ii ajuta si partiala nemurire pe amandoi, sunt oarecum invincibili (dar pot fi distrusi).

Si femeile din filmul asta...uh...Scarlett ca sidekickul lui Octopus (de ce? ca sa-si plateasca doctoratul), Paz Vega ca frumusetea persano-frantuza ce ne suceste mintile cu frumusetea ei si stilul ei unic, Eva Mendes cu...totul ei...pur si simplu imi place de ea, Jamie King ca frumoasa moarte (ironic, nu?) si Sarah Paulson ca frumoasa doctorita ce e neconditional indragostita de eroul din film. Multe femei frumoase in filmul asta. Si toate sunt interesante in felul lor dar toate au o caracteristica comunca pe care o subliniaza Dolan prin replica: "Toate femeile sunt nebune aici?"

Ca sa revin totusi...(cititi repede si fara pauze) povestea e cam zero avand in vedere ca pot s-o rezum in cateva cuvinte dar nu vreau in caz ca cineva vrea sa vada filmul si citeste asta mai intai... (acu trageti aer in piept) si e cam pueril in stilul S.F.-urilor din anii '50 cu clasica poveste a villanului ce vrea sa devina nemuritor si opusul sau cel bun ce incearca sa-l opreasca...e banal intr-adevar, dar eu tot nu pot sa inteleg nota aia mica de pe IMDb...filmul e mai mult o parodie deci trebuie sa nu fie luat in serios, are multe faze ridicole pentru ca asta e intentia, e o comedie, e un film scurtut si dulce-amarui. Nu e cine stie ce, nu prea are faze foarte memorabile, cu exceptia acelui decolteu de mai sus (cel putin pentru mine :P ) dar trebuie sa-i dau nota pe care cred eu ca o merita. Evident, ma asteptam la mult mai mult.

6.5/10

Flakes {2007}

La fel ca in precedentul film, motivul pentru ca am vazut aceasta a fost din cauza lui Zooey (da, trebuia s-o mentionez si in comentariu, dar o fac acum)...pur si simplu imi place stilul ei de a juca, cu ochii ei bulbucati, mari si albastrii, vocea ei calma si reconfortanta...plus ca e si frumoasa...foarte frumoasa, cel putin din punctul meu de vedere.

In filmulet e vorba de unicitate si originalitate...se prezinta un fel de restaurant unic care vinde si serveste numai boluri cu cereale, adica e ca si cum te-ai duce si ai comanda o cafea cum o vrei tu numai ca aici e cu cereale...foarte misto, mi-am zis. De la cele mai banale cereale care se gasesc in orice raft in orice supermarket pana la cele mai vechi care raman fresh din cauza pungilor in care raman sau starii bune in care au fost pastrate. Mi-a placut ideea foarte mult chiar...cred ca ar avea succes un astfel de restaurant.

In rest, filmul nu e foarte tare, poveste de dragoste destul de banala...noroc de Zooey, evident. Pe langa asta nu e vorba decat despre capitalism si cum marile corporatii distrug micile afaceri ce au suflet si clienti regulari...iar chestia asta s-a mai vazut in filme. Sunt cateva personaje interesante cum ar fi cel al lui Christopher Lloyd, imbatranit dar care face un batranel paranoic si putin senil foarte amuzant. Asa...altceva n-ar mai fi...ar mai fi orasul New Orleans prins colorat cum e, de fapt tot filmul e colorat si diferitele culori ale cutiilor de cereale ajuta.

In fine, realizez ca filmul nu e prea memorabil ca l-am vazut acu vrea, nu stiu, 5-6 ore (acu e 1 jumate, arata 8:17 mai jos din cauza ca la ora aia am inceput comentariul despre filmul asta si l-am lasat sa-l termin mai tarziu, ei, acu e mai tarziu) si deja am uitat unele parti din el...cu exceptia ideii barului/restaurantului cu cereale...foarte tare idee.

6/10

Winter Passing {2005}

Chiar nu e atat de bunicel pe cat ma asteptam. Inca din start are toate elementele unui filmulet independent scris si jucat bine...un filmulet ce prezinta un miniunivers creat de oameni complexi si greu de descifrat, de obicei, caracteristica ca au trecut prin multe in viata si au imbatranit inainte de vreme...chiar si Corbit, jucat de comedianul Will Ferrell, e profund in stilul sau naiv.

Se vorbeste, in film, in principal despre drumul de regasire a unei actrite de piese de teatru din New York (care e artistul tau stereotipic intunecat, deprimat, ingropat in vicii, unele mai periculoase) si desi nu porneste spre destinatie cu acest gand simte ca o are un scop mai profund decat profitul de pe urma mamei sale recent decedate. Ajungand acasa, pentru ca nu-i asa pentru a-ti descoperi radacinile trebuia sa ajungi acolo unde au ramas radacinile tale dupa ce ai plecat, il descopera pe tatal ei, alt artist - scriitor, intro stare jalnica dar care pe el il multumeste, locuind in garajul casei sale de vreme ce in casa locuiau doi straini pe care i-a intalnit dupa moartea sotiei lui, dar care la randul lor au povesti...nu tocmai interesante dar sunt povesti...

Personajul nostru principal, interpretata foarte bine de talentata Zooey Deschanel, isi descopera parintii pe care in copilarie au ignorat-o fiind prea adanc preocupati cu scrisul, meseria lor de baza. Isi descopera mama printr-o serie de scrisori (cele pentru care a venit original inapoi la casa ei pentru a le da unui editor pentru o suma nesemnificativa relativ cu valoarea lor sentimentala) de dragoste destinate sotului ei si viceversa...si pe tatal ei purtand cu el runda finala de discutii privind modul cum a fost crescuta si cum ea simte efectul lipsei de iubire care nu a primit-o cand era mica.

Filmul insa are dezavantajul de a fi nememorabil din orice punct de vedere...e banal, e monoton, e liniar si practic neinteresant decat daca povestea ta are vreo asemanare cu cea a personajul principal sau orice alt personaj...suflete chinuite de propriile intrebari si nesigurante care au nevoie de un ragaz de viata complicata pentru a-si pune in ordine unele probleme (care nu sunt mentionate).

7/10

Doua animate...

Heavy Metal {1981} - Filmul pur metalistilor...ce avem in el: tzatze mari si obraznice, femei frumoase si perfecte, metal cantat de trupe tari (or so I have been told)(Devo, Black Sabbath, Cheap Trick, Blue Oyster Cult, Donald Fagen, Don Felder, Stevie Nicks, Nazareth, Sammy Hagar, Journey, Riggs, Trust si Grand Funk Railroad) pe care eu nu le ascult si nu o fac decat accidental ca in filmul asta. Mesajul filmului e cel despre violenta, sex and heavy metal influentat constant de'a lungul timpului de prezenta constanta a raului (aratat aici ca un bila de cristal verde) in fiecare aspect al umanului. Suntem purtati in timp si spatiu, in real, suprareal si mitologie...adica cam tot ce se canta in acest gen...este "discutata" si prezenta sau absenta lui dumnezeu. Un film pentru fanii adevarati ai metalului sau de nu, fanii boobsurilor animate/desenate, dar trebuie sa suportati (asta daca va deranjeaza) si cateva melodii clasice ale acestui gen...mie mi-au placut, dar nu atat de mult.

7/10

Yellow Submarine {1968} - Lumea psihedelica formata de Beatles este ametitoare, vivid colorata si complexa. In principal se arata fara modestie ca muzica celor de la Beatles salveaza lumea impotriva "Albastrilor rai" (care tot nu inteleg pe cine ar reprezenta ei de fapt si de drept) si ca doar muzica (in general ar zice ei, a lor zic eu) e cea mai buna si din start trebuia sa spun ca nu sunt cele mai bune melodii ale lor si eu zic ca le-am ascultat pe toate de mai multe ori. Filmul asta e bun totusi atunci cand esti intr-o stare euforica avansata cauzata de tot felu de chimicale interzise cam cum au fost si eroii nostrii cand au facut si gandit acest film. Asta s-a dorit...un film ce ar completa perfect o ameteala halucinanta puternica. Reprezentarile oamenilor sunt grotesti si diforme, ciudate chiar...animatia in general nu e de cea mai buna calitate, melodiile sunt introduse bine si cu un scop pentru intriga filmului dar parca, spre final sunt prea multe. E un concert foarte colorat in care cei de la Beatles se joaca pe ei insasi, o varianta dumnezeiasca cu puteri infinte...spre sfarsit mi s-a facut nitica greata...

5.5/10

Fantasia {1940}

Ce frumusete de film...Disney in cea mai pura forma, fara linii de dialog, exceptand interventiile naratorului pentru a prezenta urmatorul act, fara o povestea anume, decat aceea a vietii, de la creare (in ambele versiuni...si din neant, facuta de mana lui dumnezeu dar si varianta stiintifica) urmand apoi toate etapele frumoase sau urate ale vietii...dragoste, bun si rau, profan si sacru, dumnezeu, om, tot...de la cel mai simplu la cel mai complex.

La vremea sa filmul a avut multe premiere...primul film cu sunet stereo (sau Fantasound), prima animatie in care animatorii aveau voie sa foloseasca ce culoare ar fi vrut (ce chestie, iti dai seama?), prima si ultima animatie Disney care are 2 ore si mai sunt...dar nu ele fac filmul asta unul memorabil.
Combinarea soundtrackului de cea mai inalta calitate creata de clasicii trecutului cu imagini extraordinare create si ele de oameni foarte talentati in frunte cu Walt Disney...amandoua formand povesti despre viata, acoperind aproape fiecare aspect al ei de buna gust (ca doar e Disney totusi). Cam atat...imaginile vobesc de la sine. Trebuie vazut neaparat!!!

9.5/10

Invasion of the Body Snatchers {1956}

Intotdeauna e mai bun originalul...povestea e simpla si directa, misterul e unic, nu se pierde in tot felu de detalii si giumbuslucuri pentru a construi ceva mai modern sau elaborat fara sa fie nevoie (nu ca ar imbunatati in vreun fel vechiul film)...si tocmai de asta originalele sunt intotdeauna mai bune...pastreaza esentialul, transmit ideea direct in cel mai eficient mod si bineinteles, mai sunt motive...

Singurele chestii ce se modifica de la o versiune la alta sunt actorii si implicit jocul lor, regia ca doar na, daca e vreun regizor nou care vrea sa se afirme si n-are nicio idee cum sa faca un film nou si original cum s-a intamplat cu tembelu de la The Day the Earth Stood Still, ala nou...trebuie s-o faca cum vrea el, nu? Mai bine nu-l face si gata...eh. Se mai modifica si backgroundul si tehnologia, evident...dar astea vin impreuna cu anul in care e facut filmul.

Ce a fost putin cam penibil in asta a fost etalarea clara a propagandei anti-comuniste (exagerate a la americani) care era foarte populara la vremea aia si numai chestia asta poate sa distruga o vizionare de la un spectator caruia nu ii place politica intr-un film care n-are nicio legatura cu asta, ba chiar mai e si cu extraterestrii. Sa nu exageram, nu este nicio legatura chiar daca ar parea...

Trebuie sa iubesti misterul din filmul asta...e atat de simplu si, cum am zis, eficient. Imi imaginez ca in anii '50, cand genu asta de horroruri chiar erau infricosatoare (acum nu mai e sigur) lumea chiar tipa la unele chestii din filmul ast...era o chestie. Acum e misto de urmarit pentru idee si teoria unei invazii extraterestre dar cam atatica...dar merita, e un film foarte bine facut.

8.5/10

Videodrome {1983}

De ce, pana la urma, ne uitam la televizor? Pentru informatii? Pentru distractie? Pentru a trece timpul mai usor, mai repede? Va zic sincer...nu m-am mai uitat la tv, in mod serios (in sensul sa vad un program de la un capat la altul), de anu trecut cred ca din toamna. Nu mai exista nimic demn de vizionat...programele "distractive" de pe posturile romanesti sunt penibile si foarte, foarte slabe si chiar daca programele care imi plac cat de cat ca Mondenii si Cronica Carcotasilor nu mi se par penibile au cateodata un pateticism care mi-e greu si mie, un fan al lor, sa il ignor...si de fiecare data cand il vad nu sunt atent tot episodul ca stau la computer si fac ce fac de obicei. Unele sketchuri imi plac, altele le urasc...nu mai este nimic bun de vazut la tv. Nici macar pe Discovery...familia Teutul e o telenovela masculina, Mythbusterii ii vad pe net (la tv sunt episoade pe le-am vazut deja), o prada mortala e monoton si repetitiv...asta dupa o perioada cand ii urmaream. Si sunt prea multe reclame...si macar de ar fi bune...dar si alea's penibile.

Filmul lui Cronenberg arata relatia simbiotica dintre obiect fara viata si om...legatura, in acest caz, creata de violenta si nevoia de violenta pentru om. E deranjant sa vezi ce se intampla in filmul asta...e suprarealist, e hipnotic si la nivel metaforic zice adevarul. Suntem, unii dintre noi, dependenti de tembelizor, cateodata ne arata exact ce vrem sa vedem, violenta, secs, cele mai deosebite visesi fantezii...dar in mare parte vedem prostie ce ne putrezeste creierul, ce formeaza o tumoare, o alterare a creierului ce ne face sa gandim diferit din cauza ca am fost spalati pe creier, hipnotizati. Cam asta se arata atat de vizual in filmul asta...si pe langa aspectul vizual al filmului si substratul filosofic al omului (acela ca violenta face parte din natura omului si e imposibil sa scapam de ea decat printr-o radicala modificare a gandirii noastre) filmul e nu e prea deosebit...actorii joaca normal, nimic deosebit, regia e decenta facuta astfel incat sa te tina cat de cat interesat de subiect...dar cam atat...nu pot sa zic ca pe mine personal m-a uimit sau socat (insa faza cu uciderea de la final e groosem) chiar daca asa intentiona...

7/10

Bedtime Stories {2008}

As minti daca as spune ca nu m-am distrat vizionandu-l...asa de mult incat mi s-ar lungi ceva, dar nu zic ce...NASUL wei...la ce porcarii va ganditi? Doar e un film pentru copii totusi...God.

Asea...povestea asta a fost facuta deosebita datorita fanteziei care leaga un unchi de nepotii lui dragalasi, asa cum ii creaza compania Disney. Numai oameni frumosi ca nu cumva sa creada cel care nu e din America ca aceasta tara de formata din oameni urati...nope. Not one...
Pana si personajul negativ nu e urat decat in interior :)) . De fapt, de ce m-ar mira chestiile astea? Disney face filme de genu asta de peste 50 de ani...si cu toate ca cu (uu vai, o cacofonie...pfff) unele din ele s-a dat cu bata in balta avand acel spirit Disney insa nu si povestea si/sau comedia asta are si chestiile de urma.

Despre ce e vorba...despre un tip, un unchi (ca pentru el asta e cea mai importanta treaba acum) care nu a primit sansa pe care o merita de mic copil cand i-a fost promisa de un mahar ce a cumparat hotelu lu tatsu din cauza ca dadea faliment. Normal, ca in orice film al unei cenusarese, visul nu s-a indeplinit asa ca el e efectiv cenusareasa din hotel...repara toate aparatele electrice, inlocuieste fiecare bec and so on. Mai tarziu pe parcursul filmului este nevoit sa aiba grija de nepotii lui in nici un alt fel decat spunandu-le povesti de adormit copiii. Afla a doua zi ca tot ce povestesc ei se adevereste printr-o ciudata circumstanta a sortii...asa ca unchiul lor incearca sa profite de ei "in a good way" pentru a-si indeplini dorintele. Trece prin aceleasi stadii pe care le stim toti...ce sunt marginite de loser si invingator si invata si o lectie importanta in proces.

Filmul e amuzant din cauza diferitelor poane, din cauza lui Russell Brand care ne arata in ultimele sale filme stilul sau de comedie...care functioneaza, din cauza lui Adam Sandler mai putin decat Russell dar m-a facut sa rad de cateva ori si cam atat din cauza ca stiti ca femeile nu prea au simtul umorului in genu asta de filme...romedii, ele fiind cele serioase si cele ce rad de strambaciosii astialalti.

Tot ce pot eu sa spun e ca trebuie sa va distrati vizionandu-l...nu sa-l judecati prea asupru ca nu merita.

6.75/10

Yes Man {2008}

Tot l-am amanat din cauza ca nu l-am vazut la cinema asa ca am zis ca astept o versiune mai bunicica pe net...un dvd-rip sau hai dvd-screener. A aparut dvd-screenerul si nu eram hotarat dar apoi mi-am dat seama ca stateam si ma intrebam, fan Jim Carrey care sunt, daca sa mai stau sau nu...CUM SA STAU?!?!!? Am ajuns acasa si l-am bagat la download afland ca de fapt exista de mult timp o versiune bunicica...rushinica mie...

Dupa download i-am dat play imediat. Fara traducere, fara nimic, n-am mai cautat, n-am mai avut rabdare...si desi se auzea putin cam prost am reusit sa descifrez fiecare poanta si fiecare cuvantel si trebuie sa recunosc...nu am fost dezamagit. Zicand asta inseamna ca am ras in hohote reale, adica efectiv LOL-uri peste LOL-uri si asta dintr-un motiv format din doua...e o comedie americana asa cum imi place mie. Il avem pe Jim Carrey intr-o forma mare, asa cum il stim si asa cum il place lumea (bine, nu toata, sa nu cumva sa se simta cineva jignit...fucking snob)...strambacios, elastic, cateodata exagerat insa nu si aici. Aici e si foarte mult serios ca na, a mai imbatranit si nu poate sa faca chiar toate fazele pe care le facea in Ace Ventura...inca o chestie care mi-a placut. Nu am vazut asemanari intre poantele pe care le-a facut in filmul asta cu filmele din trecut...deci pe bune. Din cauza ca a mai imbatranit s-a facut mai serios asa ca nici fetele nu sunt la fel de elastice insa sunt la fel de amuzante, vorbesc cat se poate de serios :)) .

Acum povestea, stabilind deja ca Jim Carrey e la fel de amuzant ca intotdeauna, este foarte interesanta...poate semana, trebuie sa recunosc, cu cea din Liar Liar, personajul lui Jim fiind nevoit sa zica "Da" la orice intrebare sau propunere ce ii trece in cale. Se pare, insa, ca filmul este inspirat dupa o carte scrisa de Danny Wallace, un scriitor/jurnalist britanic care scrie comedie britanica (asta e al doilea motiv pentu care mi-a placut comedia atat de mult...e foarte britanica si se simte) care si-a scris cartea dupa ce un an intreg el insusi a raspuns cu "Da" la orice intrebare si/sau propunere...deci nu e tocmai aceeasi chestie cu "Liar Liar"...aici trebuie doar sa raspunda cu Da, nu sa minta. Evident, cateodata amandoua inseamna acelasi lucru in filmul asta dar cu timpul realizeaza ca nu e tocmai asa...e un film putin mai profund decat Liar x 2, cel putin din perspectiva mea. E un subiect motivational care in contextul pe care il prezinta personajul lui Jim, Carl, poate avea mare priza la public sau la publicul sedentar. Traiti-va viata...spuneti DA din cand in cand chiar daca nu vreti...dar ramaneti individualisti...in felul asta viata se poate schimba asa cum a patit si Carl...bine, nu o sa aveti viata lui dar intelegeti ideea.

O zic din nou...mi-a placut foarte mult filmuletul...am ras pe rupte insa Jim cam duce in spate tot filmul, ajutat bineinteles de scenariu dar nici Zooey nu e rea...de fapt, e chiar draguta si dulce, asa cum o stim. Un film optimist, care te distreaza si te poate ajuta sa gandesti diferit (asta daca vrei...) si mai e si foarte amuzant.

8/10 insa i-am dat 10 pe imdb asa cum fac cu orice film al lui Jim Carrey. Fan pana la moarte!!!

Quills {2000}

Ce poveste frumoasa...
Geoffrey Rush joaca un scriitor renumit din Franta care este inchis pentru povestile sale pornografice si cateodata perverse intr-un spital de nebuni. Acest scriitor este numit Marchizul de Sade si isi trage inspiratiile din femeile pe care le cunoaste (fie numai prin contact vizual, fie mai mult) din barfele pe care peretii azilului le aud sau pur si simplu din fanteziile sale sexuale...oh, da, e un film foarte sexual ce profita din plin de foamea omenirii pentru acest sport dar in acelasi timp si pentru diversitatea ei. Acest scriitor atinge aceste puncte intr-un mod pertinent si ofensator pentru unii incat se ajunge cu povestile lui la urechile lui Napoleon a carui gusturi sunt prea pudice pentru operele marchizului.

Pe langa domnul Rush care face o prestatie demna de o nominalizare la Oscar (pe care a si primit-o) o mai avem si pe frumoasa (dar nu extrem de frumoasa) Kate Winslet care lucreaza la ospiciu ca menajera, strangand cersafurile lunaticilor, aducandu-le mancarea la usa...dar si mai important, este persoana ce trimite manuscrisele Marchizului la editor pentru a fi tiparite punand din nou gaz pe foc, razand in fata persoanelor ce incearca sa-l opreasca din scris povestile sale infierbantate. Atat de fierbinti incat iau foc dupa ce cartile sunt stranse de catre autoritati.

Pana la urma Napoleon cheama un doctor renumit pentru metodele sale eficiente de a insanatosi pacientii, metode neortodoxe, medievale, de tortura. Doctorul e jucat de nemaipomenitul Michael Caine, raul intruchipat, usor de jignit, profitor, superficial, care se crede stapan pe situatie si e sigur sa transforme aceasta "vindecare" intr-un razboi personal.

Povestea e, cum am zis, foarte frumos spusa in stilul specific de limbaj invechit, e plina de intorsaturi astfel incat sa te tina mereu interesat, locul unde personalitatile se ciocnesc, dragostea intervine, unde banii si puterea vorbesc si autoritatea e amenintata.

8.25/10

Cannibal Holocaust {1980}

L-ati vazut multi dintre voi, pentru pura placere malefica din fiecare...din cauza ca am vrut sa vedem ceva revoltator si socant, ceva ce nu vedem in viata de zi cu zi.

Ei bine, aflati ca totul e fals in ceea ce priveste cadavrele umane din film dar la parte cu animelele e mult mai credibil, asta e sigur. Regizorul a fost arestat in aceeasi zi cand filmul asta a avut premiera in Italia...a stat in inchisoare 10 zile pana cand la judecata i-a aratat pe actori si cat de nemorti erau de fapt. Bun, atunci pentru ce sa arati publicului un astfel de film? Din cauza socului? Din cauza goreului? Mare scofala...tin minte cand eram mic si mergeam la bunici pe la sfarsitul toamnei si mai omoram un porc mai marisor asa (bine, nu o faceam eu ca eram mic dar eram martorul faptei de la inceput pana la mancatul soricului)...pentru mine, fiecare chestie din filmul asta nu m-a socat in nici un fel.

Un astfel de film socheaza numai pe cei care au fost crescuti in puf, numai pe cei a caror parinti i-a indepartat de realitate (ca vai, copilasul lor sa nu vada cum e omorat un porc sau o gaina) etc. Insa trebuie sa recunosc ca fazele sunt facute foarte bine, in adevaratul stil al filmelor snuff. Camera tremura constant, calitatea proasta a filmarii, se prind insa detaliile esentiale cat sa iti faci o idee, s-au folosit cantitati mari de organe de porc (care sunt foarte asemanatoare cu ale noastre dupa cum se stie), cranii de om, oase, etc...iar filmul nu e decat un "studiu" al rautatii umane, al dezumanizarii, al brutalitatii si al superioritatii unora fata de altii. Deci daca e sa-l vezi, sa-l vezi pentru caracteristicile astea despre profunzimea umana care sunt reale si sunt prinse aici in cea mai pura si malefica forma...

E mai "gretos" in jumatatea doi din cauza ca atunci se arata prostimea umana...
Aaa...eu ma asteptam sa vad altceva, nu ceva atat de regizat. Ma asteptam sa vad o pleiada de filmulete micute, fara legatura intre ele, dar care au toate aceleasi brutalitati si scarbosenii pe care le poate face un om, in mare parte aratand violenta lui.

Nota...habar n-am ce nota sa-i dau. Pe de o parte i-as da nota mare din cauza tupeului regizorului de a face un astfel de film, pe de alta parte filmul asta nu aduce nicio contributie cinematografiei decat prin cantitatea imensa de soc si prin faptul ca alte filme s-au inspirat (fara sa recunoasca) dupa el cum ar fi The Blair Witch Project.

5/10

Invasion of the Body Snatchers {1978}

Am dat de asta din greseala...il vroiam pe cel din 56, originalul...na, pana la urma au acelasi nume, nu? De ce am vrut sa vad originalul? Din cauza ca am vazut ieri The Faculty care e inspirat dupa povestea filmului din '56. Si-am zis ca hai sa vad si cum arata/cum e facut daca tot stiu povestea...sa vad cum au folosit-o, etc...

Am luat teapa si acum ma uit la ala din '78 in care joaca Donald Sutherland, Jeff Goldblum si Leonard Nemoy (tipul care l-a jucat pe Spock in mai multe Star Trekuri decat pot eu numara) plus vreo doua tipe mai persoanej principale pe care nu le stiu si nu le stie nimeni (bine, una din ele e sotia lui Tony Shalhoub) si simt ca am luat teapa si mai tare din cauza ca nu prea m-a uimit. E binisor facut, e inteligent (mai inteligent decat multe alte horroruri pe care le-am vazut sau nu), are o intriga complexa si destul de dificil de urmarit din cauza ca e plictisitor in marea majoritate a timpului...nu te tine pe marginea scaunului cum o face un horror/thriller reusit...parca e prea putin unt intins pe prea multa paine (stiu ca am mai auzit replica asta undeva dar nu mai stiu unde).

Invazia se produce ca majoritatea invaziilor extraterestre...fara sa stie nimeni dar cu astea vin si multe idei stiintifice care sunt usor de contestat. Principala ar fi...cum au supravietuit acesti extraterestrii in temperaturile extreme ale spatiului dar s-au acomodat atat de bine pe planeta noastra. Si mai sunt...

Acum sunt si mai curios cum e originalul si abia dupa ce il vad pe ala imi dau cu parerea care e mai bun. Cel din '78, din cauza ca e atat de plictisitor si nu prea iti atrage atentia asa cum ar trebui insa care cu psihologul Spock e mai interesanta si gandita nu e tocmai cel mai tare horror. Se putea si mai mult.

7/10

Three and Out {2008}

In primul rand, nu inteleg nota mica de pe imdb...oricum m-as uita la filmul asta, nu inteleg nota mica de pe imdb. In al doilea rand, e o comedioara serioasa perfect britanica...adica de alea care imi plac mie.
E un filmulet micut despre prietenie, despre pana la ce punct esti dispus sa mergi pentru a-ti schimba viata, despre aventura si pana la urma despre viata. E comic acolo unde trebuie si e trist acolo unde trebuie, adica spre sfarsit. Acum, finalul e total imprevizibil pentru ca filmul iti arata ceva insa te convinge ca o sa fie altceva pana la urma. Ceea e il face un filmulet si mai bun din cauza ca se vede ca s-a pus mult cap la scenariu.

Despre ce e vorba in film...un tip banal si plictisitor (jucat de Mackenzie Crook - voi il stiti ca fiind piratul cu un ochi din Piratii din Caraibe sau Gareth din versiunea britanica a showului Office) care se vrea scriitor si vrea inspiratie undeva pe o insula din Scotia, in mijlocul naturii...ca sa ajunga acolo ii trebuie bani, ca sa aiba bani trebuie sa scrie, ca sa scrie trebuie sa se mute la tara, ca sa se mute ii trebuie bani asa ca lucreaza ca manipulant (asa au tradus astia driver aici) pe undergroundul din Londra. Cam are asta ghinion si ii sar in fata trenului doi oameni...la al treilea cica cei de la conducere iti ofera pensie pe 10 ani cu salariu full...deci o sa duca o viata de boier.
Se gandeste ca e o idee buna asa ca incepe sa caute oameni care vor sa se sinucida :)) ...acum, spune-mi mie ca asta nu e amuzant...evident, daca spui ca nu, iti sterg commentul...e asa de simplu :)) . (glumeam, evident) . Pana la urma gaseste pe cineva dar acesta are cateva chestii de rezolvat inainte de a muri...intra amandoi in vreo 2 belele insa in final se rezolva cu bine...sau cu rau...

E un filmulet mistocut, nu extraordinar, dar care merita vazut.

7.5/10

The Faculty {1998}

OKey, deci...nu e inspaimantator, nu e mare mister insa merge. Merge ca e binisor facut iar ideea nu exagereaza iremediabil...
Avem un liceu stereotipic din SUA plin de stereotipuri care mai de care...ii avem pe toti. Pe jucatorul de fotbal american care se iubeste cu ziarzda scolii (care arata foarte sexy in ochelari - alt stereotip), ziarista e iubita de nerdul scolii care ia bataie de la toata lumea din cauza ca...ca...e nerd sau cel putin arata ca unul, mic si pricajit, stii sigur ca nu se poate apara pe cont propriu. Il mai avem apoi pe repetent care e destept dar nu ii place scoala si de asta a ramas repetent un an, o avem si pe ciudata, care e cu machiajul inchis...deja s-a format o imagine in cap, nu? si apoi o avem pe fata venita de la tara, nou venita care vrea doar sa se integreze...hmm, are doua intelesuri daca stau si ma gandesc.

Filmul asta face referinta la o groaza de alte filme ca...Invasion of the Body Snatchers (de fapt, cred ca e mai mult un update chiar dupa filmul asta), The Thing, Men in Black, Ziua Independentei alte multe filme de acest gen sau nu. E un update stereotipic...nicio surpriza nicaieri, ei, poate la final putin ca na...e mai dragut sa nu te gandesti cine e ce si cum...
Oricum, e binisor facut, cum am zis mai sus, te tine interesat chiar daca nu prea ai vrea din cauza tuturor cliseelor. E vorba de detalii si aici s-a vazut mana lui Robert Rodrigues care nu am stiut ca a regizat filmul asta decat in final...

Deci e bunicel pentru un film horror/mister/thriller...dar in final se lasa uitat.

6/10

Marley & Me {2008}

Vreti sa plangeti? Serios acum...ati avut o zi proasta si vreti sa va descarcati...daca ati avut un caine filmul asta neaparat trebuie vazut....e datoria oricarui posesor de animal de casa. Eu nu am avut un caine dar am un perus si cu timpul omul se ataseaza de orice fiinta pe care o indrageste macar putin la un moment dat...mare sau mica. Sigur, o sa mai existe momente cand acea creatura mica ne scoate din sarite dar cateodata are puterea sa ne formeze ca oameni, crestem crescandu-i, ii invatam ce vrem noi, cum vrem noi...suntem stapanii dar mai mult, prietenii lor...iar dragostea lor e neconditionata, intotdeauna.

Deci in afara de ultimele 20 de minute, care sunt sfasietoare, fie de ai avut sau nu un caine ca prieten, restul filmului nu spune prea multe chestii noi la nivel de casnicie si cat de grea e asta...eu ma gandeam ca o sa fie o comedie penibila de la inceput la final cu un caine care face nazbatii...am avut pe jumatate dreptate...cainele face nazbatii, aceleasi all over again de ma plictiseam tot filmul...bine, e un caine care a mancat baterii...bine, e un caine a carui mama (bitch) a mancat baterii cand l-a nascut pe el si pe fratii ori surorile lui insa numai el a luat aceasta super-putere. Labradorul e cel mai cliseu caine pe care poti sa-l folosesti intr-un film de genu asta din cauza ca sunt cunoscuti ca fiind cei mai tari caini de casa, unii din cei mai destepti si probabil cei mai loiali. Totul e cliseu la filmul asta in afara de final...actingul e banal si sters, povestea desi pare ca se invarte in jurul personajului principal uman jucat de Owen Wilson e focalizata de fapt pe relatia dintre cei doi, Aniston fada, Arkin ce a mai adus comicul putin dar pentru un personaj episodic efectul nu e prea mare...

Finalul are o autenticitate rara din cauza ca e spus ca si cum se intampla in fata ta, nu replici bengoase, nu muzica over-the-top, pur si simplu emotii autentice, durere reala si tangibila, tristete pana la capat.

Dar sa te uiti la un film doar pentru ultimele 20 de minute? I don't think so...

6.75/10

Inkheart {2008}

Mai intai...motivele pentru care am vazut filmul asta, din cauza ca nu e tocmai genu de film care sa tipe: "Uite-te la mine wei omule wei!!!"
Nu exista unul mai important asa ca sunt puse in ordine aleatorie...acum, care ar fi astea...hmm...cred ca ideea generala a filmului pe care am prins-o din trailer...aceea ca ar fi cativa oameni pe lumea asta (adica aia din film, evident) care orice ar citi dintr-o carte s-ar indeplini in realitate...ex: citesti intr-o carte o bomba atomica si in fata geamului tau o ciuperca atomica de toata frumusetea tocmai ce creste pentru a produce moarte, distrugere si haos. Bineinteles, din cauza ca acest film e unul de familie, in care violenta e minima, injuraturile sunt slabe si dulcegarelile la maxim aceasta ciuperca nu se produce insa se produce o Umbra imensa formata evident din nori negri care aduce moartea in cantitati mari. Din nou, daca e un film de familie, fericit and all that ce credeti ca se intampla cu acest monstru? Exact. Aia se intampla. Bravo!!!

Alt motiv al fi ansamblu de actori...Brendan Fraser care ma enerveaza din ce in ce mai mult (asta am descoperit in filmul de azi ca pana acum nu prea) din cauza rolurilor pe care le alege in ultima vreme...Helen Mirren pe care as viziona-o oricand din cauza ca e pur si simplu e o actrita de nota 10, pacat de rolurile pe care le primeste...Andy Serkis care face un villan banal dar la care ma asteptam sa fie interesant si Jim Broadbent pe care nu il stim dupa nume ci dupa rolurile pe care le joaca...cam asta ar fi de la actori. Niciunu deosebit sau interesant...nici macar Paul Bettany care ar avea persoanjul cel mai interesant.

Sursa de inspiratie e buba...probabil a fost scrisa bine si frumos ca o carte de basm moderna insa chiar si asa ideea nu mi se pare prea interesanta si demna de adaptare pe marele ecran. Calitatea filmului e putin deasupra filmelor de Hallmark, de acelasi gen, cu efecte proaste spre bune, cu joc actoricesc per total slab insa cu un oarecare mesaj: Cititi mult...si daca nu, scrieti...numai nu stati degeaba in fata calculatorului si va uitati la filme. NU!!! CITITI mult, orice numai cititi!!!

Bine...na!

6/10

Trei

Da, de data asta sunt trei...Trei filme vazute si nici una cu un ceva special, exceptand una care e facuta de Miyazaki si asta nu prea stie sa o dea in bara...dar cam stie sa se repete. Detaliez mai departe.

Tonari no Totoro {1988} - In traducere...vecinul meu Totoro. In filmulet, animeul lui Miyazaki, 2 fetite impreuna cu tatal lor (ca mama e in spital) se muta la o casa draguta dar neingrijta pe undeva pe la tara. De ce? Pentru sanatatea mamei lor cand o sa se intoarca...alt motiv nu cred ca exista (pai viata la tara nu e cea mai sanatoasa? Pai cum...). Acolo intalnesc niste fiinte fantastice care bineinteles sunt dragute si innocente. Zic bineinteles din cauza ca asa le face Miyazaki...in filmele lui nu prea exista personaje negative, iar orice personaj ce ar da semne ca ar fi negativ are de fapt o problema ce trebuie rezolvata (Sen to Chihiro no kamikakusi). In filmul asta nu exista in schimb nici un personaj negativ...exista doar tristetea si nesiguranta fetitelor in privinta sanatatii mamei lor. Dragalasa povestea, putin prea dulce si naiva pentru gustul meu dar animatia e de o calitate extraordinara, la fel ca in orice film al lui Miyazaki. Merita vazut, macar o data.

Update 4.12.2013
La aceasta vizionare, cu numarul doi, filmul a fost mai pe placul meu. M-a induiosat mai mult si mi-a batut la ochi mai mult mesajul ecologic ce il transmite Miyazaki prin acest film.

8/10

Pee Wee's Big Adventure {1985} - Prea enervant film si prea enervant personaj principal. Desi sunt fan Burton inca de pe vremea cand dadea la tv Edward Scissorhands, filmul asta e o porcarie...man-childul Pee Wee asta e o proiectie a copilului din fiecare om, o proiectie enervanta si sacaitoare a carui strambaturi sunt imbecile, patetice si de tot rahatu. Nu am ras nici o secunda iar aventura ce e in acest film e previzibila de la bun inceput si deci plictisitoare. Stilul vizual a lui Burton se vede in putine secvente ceea ce e pacat insa se vede ca e mana lui non-the-less pe tot parcursul filmului. Nu mi-a placut si nu il recomand. Nota e pentru ca e un film semnat Burton si atat.

5.5/10

A Place in the Sun {1951} - Desi am sa fac un "no-no" acum, ma risc. Nu mi-a placut. Lung, plictisitor, previzibil. Desi se "studiaza" conditia umana intr-un mod realistic, profund si in detaliu, aceasta se studiaza intr-un cadru extrem de telenovelistic despre neputinta barbatului cand vine vorba de iubire si cand vine vorba si de alta femeie mai frumoasa, jucata de atunci superba Elizabeth Taylor. Ma gandeam ca ea ar fi personajul negativ ca na, ea fura barbatul de la tzatza alte femei dar de fapt barbatul e si personaj negativ si personaj nevinovat (ca pozitiv e prea putin). Dupa ce vede ca o are in brate pe cea frumoasa se gandeste sa scape de cea mai putin frumoasa (ca de fapt nu era urata deloc) care colac peste pupaza e si insarcinata. Mai frate mai...avem si o bucatica de court-room drama care e slabuta rau de tot din motive lesne de inteles. Eventual fiecare primeste ce trebuie din punctul de vedere a scenaristului...evident. E insa posibil ca voua sa va placa.

6/10

Watchmen {2009}

Unul din cele mai asteptate filme de inceput de an si l-am vazut la doar o saptamana dupa premiera mondiala...ci ma bucur :D. Ma bucur si mai tare pentru ca l-am vazut la cinema. Si daca ma bucur nu e degeaba ci pentru ca a fost un film chiar foarte misto.

Sa o luam cu primul lucrul ce i-a facut pe spectatori (vorbesc aici mai mult despre cei din Romania pentru ca cei din America au alte motive, probabil) sa vina la cinema. Acesta este Zack Snyder...tipul care ne-a adus spectacolul audio-vizual din 300, film care a marcat cinematografia (intr-o oarecare masura, e inutil sa negam asta) si a innoit genul de film de razboi...nu o sa uitam 300 prea curand, parerea mea...unii o sa incerce sa-l stearga din minte voit pentru ca li s-a parut mai putin decat se credea a fi, nu e asa...a fost ce a fost si va fi ce este in continuare...un film bun, cu elemente vizuale noi, destul de memorabil...pe langa 300 a mai facut si Dawn of the Dead, un horror ce iese in evidenta pe langa celelalte horroruri facute in ultimii 20 de ani din cauza ca e nu e asa de prost, pur si simplu, si respecta reteta unui horror facut cum trebuie.

Cu filmul asta aduce un feel deosebit, nu neaparat nou, pentru genul comic-book movie...un feel care se simte pentru ca se bazeaza mai mult pe poveste si nu pe actiune. Filmul prezinta calm fiecare particica a filmului, fara a avea impresia ca se grabeste povestea spre un final iminent insa nu devine plictisitor niciun moment, simti ca are tot timpul din lume si fiecare poveste, despre fiecare personaj din ecuatie e fie spusa in flashbackuri foarte bine povestite ca un mini-rezumat/caracterizare despre personaj, fie incorporat in prezentul filmului (cel din 1984-85, perioada prinsa foarte bine vizual prin New Yorkul intotdeauna intunecat si plouat)...astfel ajungem sa le stim persoana si oarecum psihologia, daca dorim sa ajungem pana acolo, insa pentru un film de genul asta nu e nevoie. Dupa mine nu a fost greu sa ma pierd prin numele aruncate pe parcurs cu toate ca e greu sa faci legaturile cu numele si personajele pe la inceputul filmului...or so I have been told. Personajele sunt interesante in special Silk Specter II jucata de frumoasa Malin Akerman unde avem ocazia sa o vedem, din nou, naked...ceea ce dupa mine e numai bine, a fost o placere sa o vezi pe ecran cu haine sau fara...un personaj sexy si puternic asa cum stim ca sunt femeile din filmele de actiune, toate pe care le vedem.

Aceasta e urmata de nemuritorul Dr. Manhattan, un dumnezeu printre pamanteni, un dumnezeu facut de om din om (seamana cu ceva?), un personaj ce formeaza substratul filmului datorita semnificatiei sale cumva religioasa (e de asemenea si subiectul ce ofera filmului un look mai serios si chiar profund)...de asemenea marimea sculei facute pe computer e ostentativa si greu de ignorat - am zis ca e necesara sa arate ca un zeu nu are nevoie de haine (ceea ce e oarecum normal) dar si prin faptul ca nu are nimic de ascuns. Un personaj foarte cool, cu o voce calma si cu umanitate ce se scurge din gandirea lui de nemuritor invincibil din cauza ca realizeaza cat de inutila este pana la urma. Personaj rece, calculat, uber-obiectiv, ca un zeu ce priveste existenta noastra ca pe o povara din cauza ca nu reuseste sa ne descifreze sau inca incearca...inutil insa...de asta nici nu poate sa ofere unei femei (Silk Specter 2) o placere normala, zeu cum e el, nu descifreaza o simpla femeie...si asta spune multe.

Rorschach e psihopatul clasic, cel care face dreptate asa cum stie insa e dreptate non-the-less, psihopat jucat de Jackie Earle Haley care a primit o nominalizare la Oscar in 2007 pentru un personaj asemanator (insa nu la fel de super-eroic si nu la fel de bun), cel din Little Children in care joaca impreuna cu colegul din acest film, Patrick Wilson (care are si el un personaj semi-interesant, de fapt, cred ca cel mai neinteresant dintre toti). Mi-a adus aminte de Jokerul lui Heath Ledger in unele momente prin nebunia care o arata si prin cele cateva replici foarte tari pe care le prezinta cu un plus (nu e ca si cum le reproduce ci le creaza personajul sau): "I'm not locked in here with you, you're locked in here with me!" si ar mai fi dar cele pe care le cautam nu le gasesc unde le caut eu.

Si mai sunt alte personaje interesante dar merita sa mai zic ceva si despre film...sau hai efecte.
Efectele nu sunt aglomerate intr-o anumita parte a filmului ci presarate cu bun simt de'a lungul lui cu cateva excese misto (care dau bine in cinema sau in special IMAX) cum ar fi o bomba atomica sau dezintegrarile integrale ale corpului uman. Nu am putut sa nu simt si o asemanare cu Matrixul, mai mult in scenele de actiune si muzica. Povestea are asemanari cu filmele noir si datorita nararii lui Rorschach acest look e amplificat si arata foarte misto...atomsfera filmului e foarte placuta datorita acestui mic detaliu.

Totul la filmul asta e misto, eye-candy de la inceput pana la final si nu pot spune ca lipseste povestea pentru ca exista si ajuta filmul sa fie luat in serios acolo unde trebuie si sa ne distram acolo unde trebuie de asemenea. Eu il recomand si nu pot sa-l compar cu 300, sunt 2 filme diferite si de gen diferit, fiecare trebuie vazut pentru ceea ce e. Asta e de:

8.75/10

Die Welle {2008}

I-a cam luat valu pe astia...
Un film interesant ce prezinta nasterea unui sistem dictatorial dintr-un simplu proiect pentru scoala...sistem dictatorial format numai din tanara putere a tarii pentru ca, evident, sunt cel mai usor de spalat la creier.

Ce-i drept, filmul e cat se poate de real si psihologia elevilor din ziua de azi si nu numai e prezentata foarte bine si in detaliu...asa se intampla cand suntem plictisiti de cotidian chiar daca pentru vreo 50 de ani a fost bine si era bine pentru tara, dar cand o masa de elevi sunt pur si simplu influentati de profesorul lor care incearca doar sa le arate o lectie, lectia scapa de sub control si inca de la inceput stii ca o sa moara cineva...

Asta e ca sa ne arate cat de usor suntem manipulati chiar daca ne credem independenti si individualisti...unii au ajuns sa creada insa prea mult pe aceasta ideologie, fiind genu de oameni cei mai periculosi care pot duce mai departe ideea chiar daca creatorul moare...asa inca se mai intampla si in ziua de azi cu neo-nazistii cu ajutorul lui Mein Kampf (apropo, am mai vazut azi si Romper Stomper cu Russell Crowe - un film de nota 6).

E pana la urma un film interesant care stii cum o sa se termine si care, intre inceput si final e insirat de clisee cu adolescenti ca doar na, sunt personajele principale si principalele victime in filmul asta.

7/10

Angel-A {2005}

Din primul minutel ai impresia ca te uiti la ceva placut si din primul minut iti dai seama ca totul e facut de mana lui Luc Besson.

O poveste despre un ratat care trebuie sa se regaseasca pentru a avea o viata...nu una normala, nu una fara stres ci o viata, o viata impreuna cu Angela...femeia ce ajunge sa o salveze cand incearca si ea sa sara de pe pod. Acesta frumoasa femeie e ingerul sau pazitor si e o intreaga istorie a cum a ajuns ea sa fie aleasa ca ingerul lui pazitor, etc...insa mai pe la final.
Pe parcursul filmului acest ratat cu inima de aur incearca sa-si plateasca datoriile pe care le are la diversi mafioti la care a ajuns sa le fie dator din cauza ca avea nevoie de bani si i-a imprumutat...nu asa raman de obicei oamenii datori? Da, numai ca ajungea sa fie dator cu sume imense pentru statura lui...ajunge in bucluc si incearca sa se sinucida. De aici incepe povestea de dragoste...

Luc ne ofera o poveste de dragoste calduroasa, o iubire care creste o data cu trecerea secundelor, o iubire care se bazeaza pe ceva, o iubire reala si ireala, posibila si imposibila...o iubire permisa si interzisa. Un film frumos...in care trebuie sa crezi in iubire, nu Dumnezeu :)

8/10

Choke {2008}

Cateva chestii care merita mentionate despre filmul asta:
1. Cartea dupa care a fost inspirat filmul a fost scrisa de acelasi tip care a scris cartea dupa care s-a luat genialul Fight Club, acest fiind Chuck Palahniuk...iar chestia asta cred ca e unul din motivele pentru care merita vizionarea filmului. Doar stim ca Fight Club a fost un succes total cu un mesaj extrem de puternic si cu unul din cele mai bune plot-twisturi de final facute vreodata.

2. Sam Rockwell e alegerea perfecta pentru rolul asta iar personajul i se potriveste ca o manusa...un mesia dependent de sex (alta chestie tare de tot), sarmant, kinda stupid, care isi cauta originile in timp ce se cauta pe el insusi in amalgamul de personaje in care se regaseste...e un om cu mai multe fete dar care nu difera cu mult fata de original.

3. Scenariul nu e lipsit de surprize si avem chiar una mare la final...insa in nici un caz cu acelasi efect ca al Fight Clublui...de fapt, cele doua filme au in comun doar autorul cartilor cu acelasi nume, nimic mai mult...poate doar intalnirile in grup in care toata lumea isi toarna oful ca niste roboti fara sentimente si creier...kinda the same thing...

In rest, filmul e misto, dar nu extraordinar, nu e in nici un caz la fel de revelant ca Fight Clubul, nici nu cred ca incercat sa fie...trebuie doar luat ca un film in care cineva incearca sa descopere cine e dar care isi da seama ca nu prea e posibil sa afli cand singura persoana care iti stie trecutul in intregime, mama ta, are o forma de dementa. Regia e facuta de actorul pe care il vedem intotdeauna in roluri secundare Clark Gregg. A facut o treaba decenta dar o astfel de poveste merge de la sine insa unele inserturi (ca sa faca filmul sa arate mai interesant) sunt utile pentru efectul total al filmului...Cam atat, ajunge...aaa, e o comedie foarte reusita, am ras de fiecare data cand era necesar.

7.5/10

Frozen River {2008}

De ce as viziona un astfel de film? Motivele sunt pur si simplu cele 2 nominalizari la Oscar de anu asta...pentru cea mai buna actrita in rol principal si cel mai bun scenariu...atat. Sincer, daca nu avea aceste doua nominalizari nu dadeam un scuipat ca sa-l vad...
Dar chiar si asa, nu va formati o parere gresita dupa ce am zis pana acum...e un film destul de bun despre o familie ce lupta sa indeplineasca un vis simplu, care pentru altii e un nimic. Acest vis e cumpararea unei case gata construite, mari pentru standardele lor de viata, pentru coltisorul rece de lume in care traiesc.

Melissa Leo face un rol bun ca mama proaspat parasita de sotul ei care traieste cu greu de pe o zi pe alta, insa a gasit o modalitate de a face bani repede si simplu. Aceasta metoda este, bineinteles, una ilegala dar datorita stereotipurilor rasiste care s-au instalat in acest oras mic din statul New York (nordul lui mai exact) ea nu este luata in vizor din cauza ca e alba...ceilalti sunt indieni sau mai exact mohawks. Traficul de persoane la care ia parte ii aduce o suma frumusica cu fiecare transport insa printr-o lovitura a sortii este eventual...exact, prinsa...

E o poveste interesanta, oarecum originala, insa nu extraordinara...mai putin miracolul de Craciun care il vedem in film. Scenariul e deosebit din cauza povestii si distantei la care e dispusa o mama sa parcurga pentru ca fii ei sa aiba o viata mai buna, mai sigura. Dar...pana la urma, crime doesn't pay.

7/10

Blindness {2008}

Un film care nu poti sa-l descrii ca fiind numai interesant...poti sa-l mai faci si profund, caracterizand foarte bine umanitatea cand se afla intr-un moment critic...

Ok, dupa ce am vazut filmul mi-am zis ca ar fi bine sa mai si citesc cateva pareri de pe imdb...am observat ca majoritatea se simte pacalita de acest film datorita catorva gauri in intriga si poveste. Multe dintre ele pot fi explicate foarte usor dar explicatia lor poate parea la fel de plauzibila ca intreg filmul. Cea mai intalnita buba pe care am citit-o e ca unii oameni nu au inteles de ce personajul principal, singura care nu este atinsa ce epidemia pe care e fondata povestea filmului, accepta ca femeile de care are grija (fiind singura care vede iar asta fiind un secret) sa participe la un viol oarecum acceptat de toate (eu l-as numi mai degraba prostitutie involuntara din cauza ca primesc mancare in schimb) in loc sa incerce sa il prinda pe cel cu pistolul intr-un moment de neatentie, sa-l omoare si apoi sa-i ia si pistolul...bine, principalul motiv care ar explica chestia asta ar fi ca chiar si orb un om tot periculos este, mai ales si daca e putin nebun cum a fost cel in cazul de fata. Trebuie vazut filmul ca sa fie inteleasa faza respectiva insa in context mi s-a parut ca are sens...

Gaurile nu se opresc aici...de ce numai personajul principal, interpretata de Julianne Moore nu este atinsa de aceasta boala? Nu se arata ca nu ar mai fi astfel de personaje insa probabil se explica in carte, care m-ar interesa foarte mult chiar. Nu se explica nici aceasta epidemie ce consta in orbirea tuturor fara un motiv numai ca in loc de acel "negru in fata ochilor" este o orbire alba....foarte interesant. Nu se explica nici de ce guvernul ar pune oameni orbi in carantina fara doctori sau ajutor...si multe altele...

In fine, mie mi s-a parut un film bun, facut foarte bine...care prezinta intoarcerea la radacini a comportamentului uman, frica ce o cuprinde atunci cand e incoltita si neajutorata, ce reactie se produce cand cel mai important din simturile noastre dispare...evident, vorbesc de vaz, cred ca e evident dupa titlu. E un film destul de interesant pentru a prezenta o apocalipsa fara elemente straine sau neobisnuite...pur si simplu ce se intampla cu civilizatia daca ne dispare vederea, iar chestia asta, in sine e foarte interesant de observat. Filmul nu e original luat in mare, e original numai prin aceasta orbire in masa a intregii populatii pe care o arata in film, cel putin...

Multe din intrebarile ce le ridica acest film dupa vizionare pot fi raspunse daca pur si simplu gandim in cel mai simplu mod posibil...era mizeria aia pe hol din cauza ca eventual lumea nu mai putea sa se tina sa se duca la o baie la care oricum nu ii stiau locatia exact fiind orbi...de spalat nici nu mai vorbim, mai ales ca apa era mizerabila, nu exista sapun, etc...filmul asta e o oglinda foarte interesant care ne lasa sa ne vedem intr-un moment dificil, putin S.F., pe care nu il putem trece fara ajutor, eveniment dupa care ar trebui sa invatam ceva, noi ca oameni, insa ma indoiesc ca cineva se incumeta sa realizeze care ar fi acea chestie...nici filmul nu o arata pentru ca e normal sa o lase la interpretarea spectatorului, asa as fi facut si eu.

Sunt mult mai multe de spus despre filmul asta regizat de Fernando Meirelles, tipul care ne-a adus minunatul Cidade de Deus...mie insa mi-a placut si mi s-a parut interesant cu tot cu plot-holeuri care m-au facut pe mine, ca spectator, sa le umplu...

8/10

What Just Happened {2008}

Nu e prea deosebit...chiar nu are nimic interesant sau demn de urmarit...

Urmarim de la inceput pana la sfarsit o perioada din viata unui producator cam ratat, jucat de Robert DeNiro, divortat, care face alegeri gresite toata perioada asta, are incredere in persoanele care nu trebuie insa e intotdeauna precaut si poate si paranoic...

Nu are comedie mai deloc, eu nu am gasit-o...s-o fi ascunzand dupa actori. Eu nu am vazut-o si am cautat-o pentru ca atmosfera era pregatita pentru asta. Pe langa viata de producator mai arata, pentru cei interesati, si viata unui film...ce implica crearea unui film, ce obstacole mai ridicole se intalnesc, cu ce fel de oameni lucreaza oamenii din aceasta industrie...in mare parte sunt o multime de tacaniti care fac intotdeauna cum vor ei dar in mare parte fac opusul la ce vor producatorii de la ei. Vedeti voi, producatorii sunt baza...de la ei pornesc ideile pentru ca ei sunt oamenii cu banii. In mare parte ei nu au o legatura cu partea artistica ci mai mult pe partea financiara...cum sa scoata cat mai multi bani din film, ce place publicului asta trebuie introdus in film si tot felu de chestii de genu asta...e dragut de urmarit din punctul asta de vedere dar in final tot nesatisfacator e...

Adica, nici nu prea stiu ce am vazut aici...un producator ratat la inceput, un producator ratat la final, sa zicem totusi ca actorii ridica oarecum calitatea filmului insa nu scenariul sau regia...doar actorii.

6/10

Twilight {2008}

Pur si simplu nu inteleg isteria asta pentru filmul asta semi-tembel...
Nu s-a mai vazut o poveste de dragoste intre un vampir si o adolescenta umana? Nu? Let the right one in (din cele recente) e foarte asemanator numai ca e mai mult puppy love si nu dragoste intre adolescenti de 16-17 ani...asta ar fi singura diferenta. Mai multe aberatii de la asta de acum, atat de iubit de pitziponi ci cocalarite sau viceversa, ar fi ca acesti vampiri au gasit o modalitate sa supravietuieasca in lumina zilei, un fond de ten care se vede numai la lumina directa a soarelui si nu in alt mod, nu la un bec, nu la nimic...cel mai scump fond de ten facut vreodata, facut din diamante, genial...

In rest exista o lupta de asta ca vai suntem diferiti, ca vai dar te iubesc, ca vai dar vreau sa traiesc cu tine toata viata, ca nu mi-e frica de tine, bau! si tot felu de dulcegareli de astea care functioneaza numai la oamenii disperati care se afla la varsta adolescentei...deci nu e un film pentru toata lumea. Chestiile adevarate de vampiri nu sunt aratate niciodata decat asa, subtil, deloc grafic...putin sange...etc. Acea superficialitate care se intalneste in orice liceu din America nu lipseste nici in asta asa ca vedem prostie la greu...

Nu-mi place.

5.5/10

Punisher: War Zone {2008}

Tin minte cand eram pustan mic de vreo, nu stiu...10-12 ani, cand aveam un Terminator (stiti voi, consolele alea de jocuri pe TV care folosesc casete de alea galbene) si eu eram singuru pe care il stiam care avea console de genu asta (Sega sau whatever) care avea jocul lui Punisher...si credeti-ma, un astfel de joc ramane intiparit in mintea oricarui pusti. Punisherul statea cu spatele la ecran, in prim plan si impusca tot ce se misca pe backgroundul miscator de la dreapta la stanga, unu cate unu, fiecare bad guy si trebuia sa ai grija sa ii omori numai pe cei ce merita...a fost bestial!!! Devenea monoton dar tin minte ca l-am terminat de vreo 2 ori...

Intr-un fel sunt un fan al acestui justitiar Marvel...si pentru ca a fost o particica din copilaria mea insa si pentru ca e unul din justitiarii aia care nu au super-puteri ci doar puterea perseverentei si a glontului cu pistoale bestiale si de toate felurile. Eu nu puteam sa cer mai mult de la filmul asta pentru ca am primit de la el fix ce am vrut...macel, carnagiu, impuscaturi, cadavre, faze de actiune facute foarte bine pentru un film de genu asta...chiar si o poveste, ce-i drept subtirica, dar care e coloana pe care s-a facut filmul si va zic eu timp de o ora si 42 de minute sta in picioare bine de tot.

Nu e un film ce are nevoie de prea multa gandire, de fapt cam deloc, dar cateodata mai este nevoie de un astfel de film...e o iesire din monotonie fara sa fii introdus in alta monotonie facute de filmele care au nevoie de atentie constanta. Chestia care m-a uimit la filmul asta e ca e regizat de o femeie...adica, c'mon, de cate ori vedeti o femeie sa regizeze un film de actiune si sa o faca atat de bine? Chiar e un film de actiune regizat excelent...nu haotic, cu actiune usor de urmarit si cu cateva faze de o coolosenie rara si tocmai de asta merita vazut filmuletul.

Jocul actorilor nu este foarte important insa rolul lui Dominic West, cel de Jigsaw a avut nevoie de o nebunie deosebita si multa lume l-a comparat cu Jokerul din The Dark Knight, cu toate ca eu nu am vazut niciun fel de asemanare decat prin machiajul ce consista din multe, multe cicatrici pe mutra. Ray Stevenson e Titus Pullo din Rome, serial pe care il recomand, unde a jucat excelent si aici face o treaba foarte buna fiind Punisherul si a fost ales perfect pentru rolul asta. Chiar asa trebuie sa fie Punisherul, masiv, mai incet dar nu foarte incet, nu cu muschi a la Arnold - penibil...e exact cum trebuie sa fie.

Fanii Punisher nu o sa fie dezamagiti.

7/10

The Flyboys {2008}

Vine un moment in viata oricarui om cand trebuie sa zboare...indiferent ca stie sau nu. Vine un moment si cand o sa vada un filmulet de genu asta...aceste momente sunt memorabile, mai ales daca filmuletul e atat de bun ca asta.

Flyboys e genu de film pe care il vezi la Hallmark numai ca asta e de 50 de ori mai bun. Replicile nu sunt penibile, are o poveste buna, ce-i drept una pe care am mai auzit-o si careia ii stim finalul, dar una care e spusa atat de bine si care are elemente de suspans pe care nu le-ai crede...de fapt, cam tot filmul e incredibil in sensul ca toate fazele care se intampla celor 2 pustani in 2 zile sunt cam exagerate...intr-adevar...dar sincer, la cat de bine e facut chiar nu m-a deranjat chestia asta...not one bit.

Filmul e impanzit de faze memorabile, bine facute cu imagini foarte frumoase...e genu ala de film mic dar care poate, e genu ala de film de care lumea nu prea aude dar cand il vede nu e dezamagita...e facut cu suflet despre o prietenie adevarata, plina de aventuri, aventuri ce se consuma intr-un ritm alert insa in final foarte placut. Pustii joaca excelent, povestea ii ajuta, actiunea e bine facuta insa aici si nu numai se simte izul Hallmarkian insa nu la fel de mult prost-gust si kitch. Eu unul il recomand.

8/10

Good Morning, Vietnam {1987}

GOOOOOOOOOOOD MORNING, VIIIEEEETNAAAAAAM!!!

Cateodata razboaiele au cele mai ciudate surse cand vine vorba de ridicarea moralului...
Desi e un film vechiut care a mai fost dat la teve de multe ori, nu am avut niciodata sansa sa il vad cap coada si pentru mine e ca si cum nu l-am vazut deloc...apoi, a mai trecut o vreme cand l-am uitat sau comedia lui Robin Williams nu imi atragea atentia in ziua respectiva...dar in sfarsit am avut ocazia sa-l vad cap-coada si pot spune sincer ca e un film sincer...

Un film despre razboiul din Vietnam, razboi folosit ca povestea de baza in atatea filme care aleg sa spuna o povestea de o realitate dureroasa pentru oricine...dar cel care a prins esenta acestui razboi intr-un mod unic si cu adevarat memorabil a fost filmul Full Metal Jacket creat de marele Stanley Kubrick, un adevarat clasic. Aceste doua filme, vazute una dupa alta, intro ordine aleatorie cam insumeaza despre ce e razboiul asta si de ce a fost nevoie de el...bineinteles, nu e ca si cum as ridica filmul de azi cu extraordinarul F.M.J. insa vedem doua pareri despre acelasi lucru, una cu o latura comica si una cu o fata brutala si hipnotizanta. Ar mai fi si Apocalypse Now pe care ar trebui sa-l mentionez cand vine vorba de filme despre razboiul din Vietnam insa trebuie sa-l mai vizionez o data pentru ca prima data nu prea m-a convins...trebuie urmarit cu mai multa atentie.

Asta de azi a fost un film usor, amuzant, care atinge coarda sensibila a privitorului (in special in momentul cand canta Louie Armstrong "What a Wonderful World" in background si pe ecran vedem explozii si moarte...), vedem, poate cea mai buna prestatie comica a lui Williams pe care a facut-o vreodata in filme, asta depinde de fiecare...insa in final, este un film ce merita vazut si poate revazut, cu siguranta are stofa de asa ceva. Se putea insa ca povestea sa aiba un plot, adica o poveste ce incepe la inceput, intriga creste si se termina in final...aici, mai mult e vorba de actiunile unui DJ si efectul ce il au vorbele sale pentru soldatii carora le vorbeste...deci pana la urma nu e decat un film bun.

7.5/10

Două

Four Rooms {1995} - Ciudat film, dat dracului...motivul pentru care l-am vazut e ca am vazut ca e regizat de Tarantino, cel putin o camera e regizata de el. Da, deci sunt 4 camera, dah! si in fiecare se intampla cate altceva...lucrul ce le imbina pe toate e Tim Roth care se stramba mai ceva ca Jim Carrey dar nu in sensul amuzant al cuvantului ci in unul bizar, ciudat al cuvantului. Ted the Bellhop este un 'diot de ala cu palarie ridicola care "sare" (hops) la cererea oricarui individ care locuieste temporar in hotelul la care Ted este angajat. Partea proasta pentru el e ca a trebuit sa ia tura de noapte si culmea, din toate noptile fix aia de la reveliune au prins-o astia...daca era una mai normala era altceva.

Bun...deci 4 camere, 4 povesti care mai de care mai interesanta sau mai neinteresanta...intr-o ordine a preferintelor ar fi cea a lui Tarantino pe primul loc, "The Man from Hollywood", care arata misto ce fac faima si banii cu capul unui om de la Hollywood...e o scena rapida, cu replici tari cum suntem obisnuiti de la Tarantino si cu o concluzie la fel de brusca si taioasa ca un hatar. Dupa asta, pe locul doi vine scena regizata de Rodriguez "The Misbehavers", scena ce m-a facut sa inteleg intreaga serie Spy Kids si rostul ei (well, not really, dar l-a justificat nitel) urmata de scena cu vrajitoarele, "The Missing Ingredient" 'cus it has boobies, nice ones on Ione Skye si in final scena sotul paranoic "The Wrong Man" destul de slabuta. Acum nu va ganditi ca scena facuta de Tarantino e cea mai buna ca e facuta de Tarantino...dar chiar e cea mai buna.

Per total e un filmulet sub-apreciat, chiar interesant ce merita vazut pentru diferitele clase sociale, diferitele tipuri de persoane si pentru caracterul multi-fatetat a lui Ted the Bellhop.

8/10

Sunrise: A Song of Two Humans {1927} - Un film foarte placut despre dragoste adevarata, despre alegeri gresite, ganduri neomenesti, puterea de a ierta si in final putere incontestabila de a iubi ce ne poate aduce inapoi persoana iubita pe care am pierdut-o. Cuvintele nu sunt necesare, tocmai de asta sunt foarte putine inserturi in care personajele fac unele schimburi de replici...muzica e o parte foarte importanta a povestii, fiind de multe ori glasul personajelor, exprimand disperarea din vocea lor si de cele mai multe ori tristetea. Un film nemuritor, foarte frumos care merita vazut.

9/10