duminică, 25 iulie 2010

Sånger från andra våningen {2000}

Songs from the Second Floor

Cat de ciudat, bizar, neobisnuit, curios, straniu si anapoda e filmul asta e greu de zis in cuvinte.

Cert e ca dupa ce ai intrat in atmosfera lui si ii intelegi directia sau ideea e un soi de poezie in versuri albe care vorbeste despre multe dar in special despre o criza financiara. Asa ca, filmul asta merge perfect in ziua de azi pentru ca asa cum nu intelegeti (probabil) nimic din criza asta financiara, cum s-a produs, de ce nu s-a terminat inca...asa nu intelegeti nici filmul asta. Asta pentru ca o criza financiara se joaca cu psihologicul jucatorului financiar...identic cu filmul asta. Roy Andersson a inteles asta si a ales sa arate criza prin momente aproape fara legatura una cu alta, momente care arata oameni in ipostaze robotice, inumane...e ca si cum i-a prins imediat dupa ce au facut ceva socant, uman si in functie de asta au ramas blocati si/sau robotici.

N-am putut sa nu simt si o legatura puternica cu vremurile in care Monty Python era grupul rege de comedie absurda, pur englezeasca. "Melodii de la etajul doi" e imbuibat de comedie absurda, metaforica sau simbolica care are nevoie de discutii si poate vizionari multiple pentru a fi inteleasa. Cu siguranta ar fi ceva extraordinar de interesant ca dupa fiecare scena sa fie o pauza in care spectatorii sa discute ce au vazut. Filmul ar dura pe putin 5 ore. Si o comparatie care mi-a placut e ca asa un film iese daca Monty Python si Bergman se cunosteau...e cu siguranta ceva extraordinar in cinematografie.

Usor satiric, critica miscarile marilor corporatii, studiaza umanitatea in mod filosofal, filmul mi-a dat in ora lui jumate imagini uimitoare care m-au blocat, umor inteligent pe care nici eu probabil nu l-am prins de fiecare data, personaje pe care le urasti pentru ca nu le intelegi si multe la care incerci sa le intelegi situatia. Asa film...mai rar.

8.7/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu