Trois couleurs: Rouge {1994}

Three Colors: Red

Ultima parte din trilogia culorii a lui Kieslowski...si spre celelalte doua parti m-a bagat cel mai mult in ceata. Adica ce a vrut sa transmita regzorul prin povestea asta? Cat de mult influenteaza simpla noastra prezenta pe cei din jurul nostru? Cat de mica e lumea? Poate... Cum ne joaca universul feste?

Povestea e aceea a unei frantuzoaice tinere, studenta la Univ. de la Geneva si in timpul liber foto model. Intr-o zi calca un caine si destinul o directioneaza spre o gaura in Univers (sau asa pare la final...dar nu e propriu-zis o gaura neagra ci mai mult una metaforica) unde intalneste un batran judecator iesit la pensie dar a carui profesie a lasat o impresie profunda in personalitatea lui. Isi asculta vecinii prin telefoanele care le dau si judeca in continuare...

Incet-incet vedem ca povestea batranului judecator seamana izbitor cu cea a tanarului viitor judecator, singurul motiv pentru care vedem si povestea acestuia. In final totul ne arata cum istoria se repeta...batranul judecator, singur si deprimat, retraieste un trecut uitat prin regasirea fostei iubiri in una noua. Dar asta e ce cred eu si simt ca lipsesc detalii...deci filmul e destul de intortocheat. In final, recomand trilogia...o sa placa celor calora le place drama autentica europeana...

7.5/10