Oscar 2011

Incepe acus...le pun in ordinea de pe tricou cu "cel mai bun film" la final.

Cea mai buna scenografie: Alice in Wonderland

Cea mai buna imagine: Inception

Cea mai buna actrita in rol secundar: Melissa Leo pt. The Fighter

Cea mai buna animatie - scurt-metraj: The Lost Thing

Cea mai buna animatie: Toy Story 3

Cel mai bun scenariu adaptat: Aaron Sorkin pt. The Social Network

Cel mai bun scenariu original: David Siedler pt. The King's Speech

Cel mai bun film strain: In a Better World

Cel mai bun actor in rol secundar: Christian Bale pt. The Fighter

Cea mai buna coloana sonora: Trent Reznor, Atticus Ross pt. The Social Network

Cel mai bun sunet: Inception

Cea mai buna editare sunet: Inception

Cel mai bun machiaj: The Wolfman

Cele mai bune costume: Alice in Wonderland

Cel mai bun documentar - scurt-metraj: Strangers No More

Cel mai bun scurt-metraj: God of Love

Cel mai bun documentar de lung-metraj: Inside Job

Cele mai bune efecte vizuale: Inception

Cea mai buna editare: The Social Network

Cea mai buna melodie originala: Toy Story 3 - Randy Newman

Cea mai buna regie: Top Hooper pt. The King's Speech

Cea mai buna actrita in rol principal: Natalie Portman pt. Black Swan

Cel mai bun actor in rol principal: Colin Firth pt. The King's Speech

Cel mai bun film: The King's Speech

That's all.

Revenind: Ce am de notat de la editia asta. A fost oarecum previzibila in mare, am ghicit insa putine din motive pur personale. Am gandit mai mult subiectiv decat obiectiv la cine ar putea sa castige. O mare, mare problema a fost la regizor. Tom Hooper e inca un copil mic aici. Isi merita nominalizarea dar sa si castige, a fost putin ridicol...dar sunt sigur ca e din cauza ca a fost mana in mana cu premiul cel mare care s-a dus la castigatorul evident, pentru ca nimeni nu ia in seama publicul larg.

Cea mai buna coloana sonora...in The Social Network nu s-a folosit muzica ci sunete ce incearca sa reproduca atmosfera cu cateva sunete de pian pe ici si colo, eu nici nu am bagat-o in seama cand am vazut filmul. Nu stiu ce soundtrack castiga Oscarul cand nici nu iti atrage atentia. Hans Zimmer trebuia sa castige si imi pastrez pozitia. Cel mai bun scenariu nu a fost decat un cui pentru a asigura premiul cel mare pt TKS...doar le-a luat pe cele mai importante.

Inception a luat ce a meritat...a meritat la toate dar anul asta nu s-a vrut scoaterea in evidenta a unui film anume. De aceea TKS are 4 Oscaruri, cat are si Inception iar TSN are doar 3. E mai bine asa. A fost o editie impartiala  Prezentatorii au fost parca fara vlaga si nu ii vad bine pentru editia urmatoare. As vrea totusi sa aduca unul si bun, cum a fost Billy Crystal...chiar ca momentul sau a fost unul deosebit in aceasta editie. Per total m-am distrat putin mai mult decat anul trecut si a fost reusita...

Hereafter {2010}

Ce m-a surprins pe mine e ca e un film regizat de Clint Eastwood...si totusi mana lui nu se vede...nu ca ar avea el un stil specific ci pentru ca stilul filmulu nu e ceva ce Eastwood a mai vizitat in trecut. Toata treaba asta cu supranaturalul este dezbatuta cu bun simt, fara exagerari ci chiar cu un ochi critic cand vine vorba despre falsii din "meseria" asta. Probabil evenimentele ce au fost relatate de cei care au avut legatura cu viata de dupa sunt atat de comune incat depasesc barierele culturale (adica cineva sa fie influentat de cultura sa pentru a relata ce s-a intamplat dupa ce a murit si a revenit miraculos). E interesant din punctul asta de vedere si se vede ca tot scenariul a fost scris de un ateu sau unul care stie foarte bine cum gandeste unul...

Aici, Clint a fost nevoit sa contopeasca 3 povesti separate, fiecare dintre ele scrise cu minusuri, intr-un final ce intr-adevar a avut sens dar a fost si deosebit de previzibil. Aici se putea sa existe o surpriza, ceva. Inca un motiv pentru care am vazut filmul asta, exceptandu-l pe Clint Eastwood, a fost nominalizarea filmului la categoria cele mai bune efecte vizuale. Vreau sa spun ca scena de la inceput, cu tsunami-ul a fost sublima, perfecta chiar. Aceasta scena de cateva minute a fost suficienta pentru a primi o nominalizare. Ma asteptam la efecte si mai departe dar aia a fost singura scena in care s-au folosit la modul serios.

Pe langa faptul ca scenariul are minusuri, filmul intalneste si o bariera ce il impedica sa iasa in evidenta din partea grupurilor religioase, care sunt jigniti indirect in film. Chiar si asa, cu minusuri, e o poveste interesanta cu plusurile ei dar si cu minusuri. Il recomand, oricum.

7.9/10

Oscar 2011 - Nominalizari si predictii

Maine seara, sau noaptea la ora 3 sunt Oscarurile de anu asta...anu asta spre deosebire de anul trecut cam toate filmele merita nominalizate si toate sunt bune intr-un fel sau altul. Nu sunt puse doar ca sa umple 10 locuri.
Cel mai bun film:
127 Hours (2010)
Black Swan (2010)
The Fighter (2010)
Inception (2010)
The Kids Are All Right (2010)
The King's Speech (2010)
The Social Network (2010)
Toy Story 3 (2010)
True Grit (2010)
Winter's Bone (2010)

• Fiecare din filmele de mai sus le-am comentat aici si linkurile le gasiti la fiecare in parte. Si din toate singurul cu nota cea mai apropiata de 10 e Inception. Asta e filmul care vreau sa castige. Are cele mai multe elemente de film "clasic" in el. Motivele pentru care merita sa castige sunt multe. Dar, dupa mine, el merita. cel care o sa castige o sa fie probabil "The King's Speech" ori "The Social Network", in ordinea asta. 

Cel mai bun regizor: 
Darren Aronofsky pt. Black Swan (2010)
Ethan Coen, Joel Coen pt. True Grit (2010)
David Fincher pt. The Social Network (2010)
Tom Hooper pt. The King's Speech (2010)
David O. Russell pt. The Fighter (2010)

• Cea mai mare nedreptate de anul asta de la nominalizari a fost neincluderea lui Nolan in lista de regizori nominalizati. Nu ma interesa sa castige ci trebuia doar nominalizat, nimic mai mult. Dar din lista cel care merita sa castige e David Fincher, urmat aproape de Darren Aronofsky.

Cel mai bun actor in rol principal:
Javier Bardem for Biutiful (2010)
Jeff Bridges for True Grit (2010)
Jesse Eisenberg for The Social Network (2010)
Colin Firth for The King's Speech (2010)
James Franco for 127 Hours (2010)

• Desi Franco a avut un rol extraordinar ma tem ca Colin Firth il bate ca a ales rolul handicapatului...care de obicei atrage atentia Academiei. E complex, mai complex decat al lui Franco si merita sa castige. E un actor extraordinar.

Cea mai buna actrita in rol principal:
Annette Bening for The Kids Are All Right (2010)
Nicole Kidman for Rabbit Hole (2010)
Jennifer Lawrence for Winter's Bone (2010)
Natalie Portman for Black Swan (2010)
Michelle Williams for Blue Valentine (2010)

• Go go go Natalie Portman. Rol deosebit si terifiant. Merita inzecit si nu vad vreo surpriza aici.

Cel mai bun actor in rol secundar:
Christian Bale for The Fighter (2010)
John Hawkes for Winter's Bone (2010)
Jeremy Renner for The Town (2010)
Mark Ruffalo for The Kids Are All Right (2010)
Geoffrey Rush for The King's Speech (2010)

• Christian Bale e ala care o sa castige si singurul care merita asta.

Cea mai buna actrita in rol secundar:
Amy Adams for The Fighter (2010)
Helena Bonham Carter for The King's Speech (2010)
Melissa Leo for The Fighter (2010)
Hailee Steinfeld for True Grit (2010)
Jacki Weaver for Animal Kingdom (2010)

• Aici e mai greu...Helena a jucat o regina extraordinara si mi-ar place ca ea sa castige insa si Adams tot a fost in vizorul academiei de mult iar Melissa Leo a fost nominalizata recent...acu vreo 2 ani. Dar marea surpriza ar fi din partea lui Hailee sa castige premiul. Banii mei insa sunt pusi pe Helena.

Cel mai bun scenariu original:
Another Year (2010): Mike Leigh
The Fighter (2010): Scott Silver, Paul Tamasy, Eric Johnson
Inception (2010): Christopher Nolan
The Kids Are All Right (2010): Lisa Cholodenko, Stuart Blumberg
The King's Speech (2010): David Seidler

• Nolan merita Oscarul la cateogoria asta sa compenseze pentru faptul ca nu a fost nominalizat la regizori. Dar nu ar fi o surpriza sa o primeasca David Seidler, mai ales daca King's primeste si premiul cel mare.

Cel mai bun scenariu adaptat:
127 Hours (2010): Danny Boyle, Simon Beaufoy
Toy Story 3 (2010): Michael Arndt, John Lasseter, Andrew Stanton, Lee Unkrich
True Grit (2010): Joel Coen, Ethan Coen
Winter's Bone (2010): Debra Granik, Anne Rosellini
The Social Network (2010): Aaron Sorkin

• Aaron Sorkin ia premiul aici pentru The Social Network. Analiza lui moderna despre prietenie in afaceri o sa fie intotdeauna tanara. Merita sa castige, are un scenariu uimitor.

Cea mai buna animatie:
How to Train Your Dragon (2010)
L'illusionniste (2010)
Toy Story 3 (2010)

• Numai 3 nominalizati si nu inteleg de ce. Au fost animatii la greu anul asta...Despicable Me lipseste, Entangled (nu l-am vazut), Megamind, Legend of the Guardians a fost o animatie de calitate foarte mare. Din cele 3 il ia ca de obicei Pixar, desi filmul nu e deosebit. Toy Story 3 deci...

Cel mai bun film strain:
Biutiful (2010): Alejandro González I?árritu(Mexico)
Kynodontas (2009): Giorgos Lanthimos(Greece)
H?vnen (2010): Susanne Bier(Denmark)
Incendies (2010): Denis Villeneuve(Canada)
Hors-la-loi (2010): Rachid Bouchareb(Algeria)

• Nu am vazut nici unul din nominalizate. Am sa ma uit numai la castigator. Probabil o sa fie Biutiful.

Cea mai buna imagine:
Black Swan (2010): Matthew Libatique
Inception (2010): Wally Pfister
The King's Speech (2010): Danny Cohen
The Social Network (2010): Jeff Cronenweth
True Grit (2010): Roger Deakins

• Au inceput astea tehnice...vreau Inception, probabil o sa-l fure TSN sau TKS.

Cea mai buna editare:
127 Hours (2010): Jon Harris
Black Swan (2010): Andrew Weisblum
The Fighter (2010): Pamela Martin
The King's Speech (2010): Tariq Anwar
The Social Network (2010): Kirk Baxter, Angus Wall

• TKS vs. TSN. Dar si 127 Hours a avut o editare exemplara...doar e film de Danny Boyle. Aaa...si rusine ca Inception nu a fost nominalizat. A doua duma de la Oscar.

Cea mai buna scenografie:
Alice in Wonderland (2010): Stefan Dechant
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 (2010): Andrew Ackland-Snow
Inception (2010): Guy Hendrix Dyas
The King's Speech (2010): Netty Chapman
True Grit (2010): Stefan Dechant

• Inception nominalizat, Inception sa castige. Fac cu Inception anul asta cum am facut cu Inglourious Basterds anul trecut si au pierdut. Nici nu ma mai doare...putin ma intereseaza premiile astea de la final.

Cele mai bune costume:
Alice in Wonderland (2010): Colleen Atwood
Io sono l'amore (2009): Antonella Cannarozzi
The King's Speech (2010): Jenny Beavan
The Tempest (2010/II): Sandy Powell
True Grit (2010): Mary Zophres

• Hai TKS...sau Alice...

Cel mai bun machiaj:
Barney's Version (2010)
The Way Back (2010)
The Wolfman (2010)

• Really? Chiar nu ma doare. N-am vazut nici unu din filme.

Cea mai buna coloana sonora:
127 Hours (2010): A.R. Rahman
How to Train Your Dragon (2010): John Powell
Inception (2010): Hans Zimmer
The King's Speech (2010): Alexandre Desplat
The Social Network (2010): Trent Reznor, Atticus Ross

• Soundtrackul din Inception este perfect conturat pentru film. Plus, Zimmer e extraordinar de talentat. Insa nu se stie.

Cea mai buna melodie originala:
127 Hours (2010): A.R. Rahman, Rollo Armstrong, Dido("If I Rise")
Country Strong (2010): Bob DiPiero, Tom Douglas, Hillary Lindsey, Troy Verges("Coming Home")
Tangled (2010): Alan Menken, Glenn Slater("I See the Light")
Toy Story 3 (2010): Randy Newman("We Belong Together")

• Nu stiu, nu imi pasa.

Cel mai bun sunet:
Inception (2010)
The King's Speech (2010)
Salt (2010)
The Social Network (2010)
True Grit (2010)

• Ia ghiciti pe cine vreau sa aleg...Inception 4 the win.

Cea mai buna editare sunet:
Inception (2010)
Toy Story 3 (2010)
TRON: Legacy (2010)
True Grit (2010)
Unstoppable (2010)

• Iarasi, aceeasi poveste ca mai sus.

Cele mai bune efecte vizuale:
Alice in Wonderland (2010)
Harry Potter and the Deathly Hallows: Part 1 (2010)
Hereafter (2010)
Inception (2010)
Iron Man 2 (2010)

• Inception a avut cele mai serioase efecte. Fara CGI-uri inutile ci cu platouri mobile, elaborate. Asa se face!

Cel mai bun documentar de lung-metraj:
Exit Through the Gift Shop (2010): Banksy
GasLand (2010): Josh Fox
Inside Job (2010): Charles Ferguson
Restrepo (2010): Tim Hetherington, Sebastian Junger
Waste Land (2010): Lucy Walker

• Bansky a creat o capodopera a artei si a perceptiei asupra artei. El merita sa castige.

Cel mai bun documentar de scurt-metraj:
Killing in the Name (2010)
Poster Girl (2010)
Strangers No More (2010)
Sun Come Up (2010)
The Warriors of Qiugang (2010)

Cea mai buna animatie - scurt-metraj:
Day & Night (2010)
The Gruffalo (2009) (TV)
Let's Pollute (2009)
The Lost Thing (2010)
Madagascar, carnet de voyage (2010)

Cel mai bun scurt-metraj:
The Confession (2010/IV)
The Crush (2009)
God of Love (2010)
Na Wewe (2010)
Wish 143 (2009)

• Nu stiu. E la ghiceala oricui aici. Nu am vazut vreo una din nominalizatele acestor 3 categorii.

Sa inceapa jocurile...maine noapte!

Jackass 3D {2010}

Mai trebuie sa zic ca e retardat ce fac baietii...dar atat, ATAT de amuzant? E genul de amuzament care il patesti si tu cand amicul tau pateste ceva naspa, dar nu grav, si nu poti sa nu razi. Asa m-am simtit si eu cu tontii astia...m-am simtit ca amicul lor si spectatorul care se afla in siguranta si se uita cum altii se lovesc si primesc vanatai si lovituri la cap :)) 

Cu ce e diferita comedia din filmele astora cu comedia din filmele din anii '20-'30 cand actorii cadeau, se loveau, prime placinte de frisca in fata, se luptau cu tauri? Cu nimic, exceptand fazele gretoase...toata comedia fizica e aceeasi numai ca e la 11 pe cadran. E exagerata dar am ras de crapam. Am ras isteric si fara sens, pentru ca totul e retardat de amuzant dar nu m-am putut abtine. E primul gen de comedie inventat, ajutat de inventiile moderne. Atat si nimic mai mult. Nu inteleg totusi de ce e trecuta si Romania la tara in care s-a filmat si romana ca limba ce s-a vorbit in film...stie cineva ceva in legatura cu asta?

6.9/10

The Green Hornet {2011}

Am avut cateva motive sa vad filmul asta. Unul si cel mai important a fost regizorul Michel Gondry care a regizat filmul meu preferat (Eternal Sunshine) deci sunt obligat printr-un contract sentimental sa-i vad toate filmele si/sau toate prostiile pe care le face dupa din cauza ca vrea sa faca ceva frumos mai departe dar are nevoie mai intai de cateva titluri proaste. Se vede clar ca a fost un film facut un graba, scenariul la fel, si din aceasta cauza editarea e slaba, actiunea la fel si povestea in general poate fi rezumata intr-o fraza.

Nu aveam cine stie ce asteptari, Michel Gondry nu e regizor de block-buster, sau sper ca nu e...el e regizor de filme micute pline de suflet cum a fost, pe langa Eternal, si "La science des reves" - un film romantic care iti da un aer de home-made. Dar hei, nu inseamna ca nu are voie sa dezamageasca...aici nu a fost vorba de regizor, desi se vede mana lui...ci de casa de productie si producatori, aici il includem si pe Seth Rogen care a jucat personajul principal, a scris jumate din scenariu si a fost producator executiv. Probabil pe el as da vina ca nu e un film asa de reusit. Daca stateau putin mai mult in camera de editare si un pic mai mult scriind scenariul cred ca iesea ceva mai inteligent...asta e un film de actiune banal cu nu prea multe faze de mentionat...

Nici macar personajul negativ, jucat de Christoph Waltz, nu e deosebit...nici macar aghiotantul, Kato, nu e ceva nemaipomenit. Nimic. Chiar ma enerveaza chestia asta...si filmul a tinut 2 ore fara cateva minute. Si nici in 3D nu cred ca era o mare revelatie.

6/10

Le salaire de la peur {1953}

 The Wages of Fear

Trebuia, chiar, sa se termine asa? Eh...sa trec totusi peste asta desi mi s-a parut un final fortat care a fost ca nuca-n perete. Sa treaca un om printr-un asemenea hal si sa mai si moara stupid...asta a fost ca si cum soarta ii zice...te bucuri? Imi bag eu ceva in bucuria ta si iti tai directia de la masina...na! In afara de asta filmul e cam perfect din orice punct de vedere. Are 58 de ani si e la fel de fresh acum cum, presupun, a fost atunci.

Fresh prin mesaj, prin conditia umana prezentata aici, prin comportamentul persoanjelor. Regie perfecta, scenariu perfect. Nu am ce comenta. Atata doar, finalul...dar cred ca si in spatele lui se afla un mesaj dat de scenaristi...dar nu pot sa-l inteleg, si chiar daca il inteleg mi se pare exagerat. Nu traim noi chiar vremurile lor, chiar si daca suntem intr-o criza economica, dar daca ar fi asa sunt sigur ca si noi am lupta pentru o bucatica de paine si o viata de pe o zi pe alta...prima parte prezinta aceasta viata de caine, mizerabila si nesatisfacatoare. Sunt toti intr-o inchisoare fara gratii si gardieni dar nu pot scapa de acolo fara banul ce invarte lumea.

Din aceasta cauza sunt dispusi sa faca lucruri nebunesti ce le pun viata in pericol. Dar cu ce e diferit ce au facut acesti oameni fata de oamenii care merg in razboi sa lupte pana la moarte? Nimic. De aici probabil vine si ironia acra din final. Esti atat de norocos sa supravietuiesti dar nu stii cum ti-o trage soarta dupa de nu te vezi. Filmul clar ramanea la fel de bun cu sau fara finalul asta dar cu acest final ma face sa ma gandesc si mai mult la ce vrea sa reprezinte. La fel ca in razboi, camaraderia este pretutindeni si la fel ca in razboi curajul e prima chestie ce se testeaza. Curajul in combinatie cu intelepciunea...cel tanar si cel batran. Batranul care simte ca nu e locul lui...ca e prea batran pentru rahatul asta. Si asa e...in razboi nu sunt trimisi cei batrani care au fost o data curajosi. Trebuie curaj tanar, curaj care inchide ochii la micile detalii dar vede imaginea per ansamblu...mici detalii care puteau sa le termine viata.

Filmul te tine pe nerasuflate in jumatatea a doua si atat e nevoie sa te cucereasca. Un film complet si superb prin uratenia si brutalitatea lui.

10/10

Another Year {2010}

Mike Leigh intotdeauna a fost capabil de a transmite emotii umane puternice prin film. A reusit sa le transforme intr-un scenariu si apoi sa le ecranizeze, a reusit sa isi conduca actorii de parca ar fi propriile lui papusi cu fir si el era papusarul lor. In acest caz, Mike Leigh ne povesteste drama unor persoane deprimate care depind de atentia unor straini pentru a supravietui inca o zi.

Straini e prea dur spus...sunt prieteni sau colegi de munca dragi dar au devenit insistenti datorita starii lor emotionale si datorita singuratatii lor. Problema e pur si simplu a lor. Au asteptari prea mari de la ei si nu lasa garda jos, cum e cazul Mariei, o femeie de varsta medie care gaseste mai usoara o relatie cu un bosorog sau cu unu mult prea tanar decat cu altcineva, de varsta ei. E o fire bagata in priza, una care e dornica sa multumeasca pe toata lumea pentru a ramane in gratiile fiecaruia dar nu ajunge decat sa para disperata si extraordinar de trista. Pe langa povestea ei, care o vedem episodic, vedem povestea altor oameni deprimati ce se invart in jurul personajelor principale...cuplul perfect, intotdeauna fericiti, cu picioarele pe pamant. Realizati profesional si pe plan emotional. Ii comparam cu acestia pentru ca acestia sunt cei care observa si cei care scot la iveala adevaratul "eu" al personajelor deprimate si intotdeauna triste.

"Inca un an" e un film ce arata extremitatile unei vieti...de la fericire la nenorocire, nu neaparat in acelasi pachet ci in doua pachete ce au acelasi potential dar nu au stiut sau au avut nenorocul ca soarta sa nu fie de partea lor. Film in mare deprimant si putin cam lung dar construit in asa fel incat fiecare anotimp sa aiba 30 de minute.

8/10

Mulan {1998}

Mulan e animatia Disney clasica, aia care place la toata lumea prin imaginile superbe, atentia la detaliu si comedia simpla si naiva. Acum, adica atunci in '98, au scos la inaintare fata asiatica ca doar prin cele caucaziene au tot trecut si trebuie putina diversitate culturala...cum a fost acum doi ani cu "Princess and the Frog" si chiar in '95 cu Pocahontas si hai sa punem si Alladin in lista.

Mulan e ceea ce te astepti sa fie insa mai putin. Finalul il scoatem din ecuatie ca  este, dupa buna traditie Disney, previzibil si frumos, in clasicul sens al cuvantului. Povestea...meh...satisface un copil, publicul tinta al filmului. Cu toate astea Disney reusea sa faca in trecut filme de animatie care multumea pe toata lumea. Acum, desi sunt colorate si desenate frumos simti ca pleci furat emotional. Vroiai mai multe. Noroc de personajul lui Eddie Murphy, dragonul Mushu. Tin minte ca aveam jucarie cu el de la MikiDee's si eu nici nu vazusem filmul. Acum regret ca nu mai am jucaria :)).

7.7/10

The Mechanic {2011}

Primu film pe anul asta care are 2011 la final. Asta e singura realizare notabila a lui pentru mine.

Jason Statham este un actor de actiune foarte bun...oricum, ii sta bine in rolurile astea de criminal care ucide si cu cap si cu forta si filmele nu sunt tocmai debilitatile din anii '80 si '90, filme de categoria B total care sunt pline de clisee. Bine, si astea au, nu neg chestia asta deloc dar poti sa te mai legi si de altceva...de exemplu aici au incercat sa aduca spiritul samuraiului in imagine...ordine, preparare, zen shit. Iarasi, nu o chestie originala dar fara doar si poate hraneste dorinta americanilor sa vada gloante si explozii dezlantuindu-se pe ecran...adica pana si posterul e un pistol facut din mai multe pistoale...filmul multumeste pe plan minor, Ben Foster e o adaugare draguta ca el oricum stie sa joace si face o treaba faina aici. Atat.

6/10

If.... {1968}

O exagerare a unor evenimente in orice caz reale. Abuzul de putere in internatele englezesti are un renume...chiar daca nu intotdeauna confirmat (sau poate cine stie...s-au inregistrat cazuri prin presa lor, dar eu unu nu am stat sa caut). Actiunea filmului se petrece in aceeasi perioada ca si producerea filmului si s-a vrut un comentariu extrem asupra abuzului de putere in interiorul unei institutii de invatamant.

Probabil punctul, sau punctele, forte ale filmului sunt portretizarile adolescentilor si interpretarile actorilor. Filmul insa are aerul de noul val francez si este lasat condus mai mult de ideea filmului decat de scenariul propriu-zis. Replicile sunt insuficiente dar conteaza prea putin. Mai important a fost lupta ce o duce adolescentul rebel cu sistemul si cu oamenii ce profita de sistem pana la nesimtire si violenta. Raspunsul s-a vazut in final si a fost destul de asteptat. In general filmul nu se aventureaza in alta parte...dupa titlu vedem deci o versiune ipotetica a tot ceea ce consideram noi exagerat in film. "Daca...." e o consecinta la un alt eveniment. Totul e actiune si reactiune in filmul asta...accentuat in perioada cand tanarul se face barbat si isi controleaza propriul destin...astfel nu se mai lasa condus si manipulat. Il recomand, desi e putin mai greu de inghitit. Poate parea plictisitor si fara directie...dar mesajul e ascuns printre randuri si merita sa-l vedem.

8.1/10

L'illusionniste {2010}

Ilusionistul e o carte frumos colorata...o carte de ilustratii care captureaza Anglia si Franta anilor 1930-1940. O particica din Franta si mai mult din Anglia urbana si rurala. Imaginile sunt intr-adevar superbe dar asa cum ma asteptam de la o asemenea productie, scenariul s-a lasat pe locul doi. Da, poate nu era tocmai important sa existe multe linii de dialog insa chiar si povestea este destul de subtirica...

Cautarile constante ale iluzionistului pentru o slujba buna, nici vorba de un trai placut...cu toate ca nu prea am inteles ce cauta fetita celtica cu el. S-a trezit cu ea si cu ea a ramas pana l-a stors putin de bani. Nu am inteles ce au vrut sa arate...daca e totusi vorba despre cum femeile, in general, seaca barbatii de bani mi s-a parut de prost gust. Dar nu cred ca a fost vorba de asta ci mai mult o relatie tata-fiica. Dar chiar si asa...ca nuca in perete. Raman la pozitia ca animatia e de calitate extraordinara iar miscarile personajelor sunt fluente ca intr-un continuu dans. Atentia la detalii este covarsitoare si nu poate fi trecuta cu vederea. Desi pare un film mic, viziunea lui e de proportii epice. Desenarea oraselor nu a putut sa fie ceva usor de facut iar atmosfera creata de acesta este una palpabila si simtita de spectator.

In fine, isi merita locul printre nominalizatii de anul acesta la Oscaruri dar viitorul lui este deja scris. Ma bucur totusi ca a fost nominalizat ca in felul asta l-am vazut si eu si pot sa-l recomand mai departe. Atentie insa, e un film calm, linistit, cu muzica ce are puterea de a adormi. Incercati sa-l vizionati seara devreme sau dimineata.

8/10

Äideistä parhain {2005}

Mother of Mine

Klaus Haro stie ca lacrimogenul merge la public. Dar cum dai de filme de genul asta in primul rand? Ei bine, prin imagini superbe, joc actoricesc curat, scenariu simplu si un mesaj puternic pana la lacrimi. Actiune se petrece in timpul celui de-al doilea razboi mondial si copiii din Finlanda sunt mutati in Suedia pe timpul luptelor pentru a-i salva. Asta inseamna despartiri dureroase dintre copii si mamele lor.

Asta e povestea lui Eero, un mic pustan care sufera din plina drama razboiului. Tatal sau a plecat la razboi si primeste vestea mortii lui indirect prin reactiile mamei sale. Fiind trimis in Suedia la o familie ce s-a oferit voluntara sa primeasca un suflet in grija, aici intalneste o alta mama a carei poveste se arata si ea treptat. Mama nu e neaparat cea care iti da nastere ci e cea care te creste...e cea care iti lasa amprenta in viata ta si e cea care te invata despre viata. Eero trece prin asta cu noua sa mama care ajunge sa o indrageasca mai mult decat pe care naturala din cauza ca si aceasta l-a inselat. S- a indragostit de un neamt in timpul razboiului...probabil si pentru a supravietui mai usor. S-a simtit neiubit si inselat atunci cand afla despre ce face mama lui acasa la el...el fiind acum barbatul in casa, departe de casa.

Partile lacrimogene au fost amplificate in mod natural de catre muzica plangacioasa, sunetul calm, trist de pian si viorile nu au lipsit. Acestea au adus cu siguranta o mare parte din lacrimi spre deosebire de scena propriu-zisa care fara muzica nu avea acelasi impact. Si in acelasi timp regizorul a facut apel la sentimentele fiecaruia cand vine vorba de mamele proprii. Stim legatura puternica ce se formeaza si stim cum ne simtim cand aceasta e rupta la o varsta frageda, chiar daca nu am patit-o personal. Mother of Mine e un film reusit per general...putin cam prea lacrimogen dar de calitate, oricum. Imaginile sunt superbe si actorii joaca la nivel inalt.

8.4/10

Rudy {1993}

Clasicul film motivational de un patriotism american ridicol dar care iti place pana la urma. Te intrebi daca intr-adevar exista genul asta de oameni, intotdeauna gata sa faca orice pentru un vis cat de mic...tipul asta trebuia sa stie ca nu are prea multe sanse sa joace jocul dar sa faca parte din el era constient ca e in stare. Deci pe langa ca a avut un vis deosebit pentru el isi stia si limitarile...chiar daca se lupta cateodata cu tipi de doua ori cat el. Asta nu a contat pentru el atata timp cat a putut sa faca parte din echipa...si ca sa ajunga acolo a trebuit sa indure ani de chin la o otelarie, prieteni pierduti, ani de respingere incercand sa intre la universitatea pe care o dorea...nu pentru a avea studii superioare ci pentru a juca in echipa lui favorita de fotbal american.

Pana la urma visul sau tot de egoism a fost condus, de dorinta lui de glorie...cele 15 minute de faima care si le-a dorit l-au adus aici. Cele 15 minute de faima plus filmul asta facut pentru el. Rudy e acum stiut ca unul din cele mai mentionate filme motivationale si poate sa ramana asa mult si bine. Evident, cand e vorba de un film cu sport, majoritatea sunt motivationale dar aici s-a aratat un caracter care lupta pentru mai mult decat un meci de fotbal american, ci indirect lupta pentru un viitor mai bun. Taglineurile filmului sunt spot-on..."When people say dreams don't come true, tell them about Rudy" sau "Sometimes a winner is a dreamer who just won't quit." si "It's not the size of the dog in the fight, It's the size of the fight in the dog.". Motivational pana in maduva oaselor.

8/10

The 39 Steps {1935}

Hai sa nu exageram totusi. Hitchcock este un regizor incredibil, un geniu al industriei, a fost si ramane. Dar nu orice film care il scoate e bun de ceva. Asta de exemplu e genul de film care aduce distractie publicului dar nu cu elemente de clasic in el. E genul de film care era numit pe atunci entertaining si astazi s-ar fi numit blockbuster de vara, desi nu are efecte speciale ca cele din ziua de azi. Premisa e simpla...un tip (personaj principal) se intalneste cu o tipa (personaj episodic) care e de fapt un spion. Uuu...nu? Tipa e rapid omorata si acum politia il cauta pe criminal care desi nu e personajul principal, acesta era singurul suspect din moment ce tipa a murit la el in apartament.

Urmeaza deci fuga, actiune si suspans de anii '30. Adica comparativ cu mind-fuckurile din ziua de azi (Inception) o laba trista...si e trist, pentru ca ma asteptam de la mai mult. Singura faza care mi-a placut si mi s-a parut incredibil de facut in anii '30 a fost cand personajul principal se afla in masina cu o tipa si 2 tipi care i-au prins pentru a fi dusi la "politie". Eh, la un moment dat camera paneaza spre dreapta dar in acelasi timp paraseste masina, noi vazand spatele ei in timp ce se indeparteaza. Mi-a placut cat de sublim s-au impacat cadrele si a fost singura chestie memorabila din film. Finalul e previzibil deci un alt minus fata de filmele lui Hitch care mai si surprind prin final...majoritatea dintre ele. Ce vreau sa zic e altceva...desi filmul e facut de un regizor de cele mai multe ori genial, acesta are voie sa mai scoata si mediocritati pentru a satisface publicul ce a venit sa se distreze la cinema.

7/10

Vera Drake {2004}

Da, Imelda Staunton a jucat excelent dar 4 luni, 3 saptamani si 2 zile e mult mai bun. Subiectul dezbatut e acelasi dar nu e la fel de lacrimogen pe ultima suta de metri ca Vera Drake, ci e mai uman per general, mai realist. Imi place ca in mod ciudat 4, 3, 2 are si mai multe voturi si o nota cu 0.1 mai mare decat Vera Drake care e totusi un film mult mai scump introducandu-ne in deceniul de dupa cel de-al doilea razboi mondial intr-o Anglie intotdeauna gri care mi-a adus aminte de traiul din 4, 3, 2 in care lumea nu avea ce manca si se bucura pentru o punga in plus de zahar...cum a primit si Vera dupa ce a primit o noua sarcina de terminat.

Da, Vera, o femeie de casa, harnica, iubitoare, inimoasa, se ocupa in timpul ei liber si de cate un avort. O facea ca sa ajute fata tanara care nu dorea sarcina...in cei aproape 20 de ani de cand face asta a practicat probabil mii de avorturi, a impiedicat nasterea a mii de prunci nedoriti. Moral, faceam un lucru bun pentru ca nu impiedica indeplinirea visurilor acestor femei tinere, moral, fiecare poate sa aleaga orice vrea in viata...iar un avort poate sa fie una din alegeri. Pe de alta parte, cand pune in primejdie viata unei persoane mature atunci nu e tocmai ceva sanatos moral. In fond, avorturile trebuie sa fie la liber dar erau anii '50...

Scenariul e inteligent, melodramatic in foarte putina parte din el, dar spre sfarsit a devenit enervanta fata intotdeauna in lacrimi a Verei...dar o inteleg. E o femeie cu suflet bun, pedepsita pentru ca a fost prinsa...nu pentru ce a facut. Si la cat de des practica meseria asta putem intelege ca pedeapsa pe care a primit-o a fost usoara. E o lectie pentru spectatoare...o lectie umana pentru noi. Ce e permis, din punct de vedere moral, si ce nu? Dar chiar si asa, in afara de performanta actritei principale, care e de notat dar nu de recomandat mai departe...nu pot sa zic ca m-a atins prea mult filmul.

8.2/10

Naked {1993}

Ca un cutit ce iti atinge nervii (127 Hours), ca o bara de metal care iti scormoneste creierul, ca un pumn ce vine dupa o palma. Asa am gasit filmul asta...visceral, nemilos, dur si deprimant. Suflete pierdute, confuze aflate intr-o lupta cu insasi viata si sensul ei...in special insusi mesia, Johnny, un om evident inteligent dar ghidat prost de propriul moment din viata sa personala...fuge din Manchester dupa ce violeaza o femeie care il ameninta ca pune oameni sa-l bata. Frica si faptul ca a facut ce a facut fara sa gandeasca sau poate iarasi condus de momentul sau prost...bate apoi drum spre Londra unde se afla fosta lui iubita.

Desi o buna parte din film nu vedem interactiune sincera intre cei doi, el in mod special cauta raspunsuri ale vietii si in general ale filosofiei cu oameni de pe strada sau chiar cu gardianul unei cladiri la care s-a oprit pentru innoptat. Cu fiecare om intalnit si cu fiecare cuvant spus aflam mai multe despre personaj, ce idei il conduc, cine e cu adevarat...practic se dezbraca in fata noastra, se dezbraca figurativ pentru ca il vedem vulnerabil, sincer, brut, nebun, calm, calculat...tot. Tot ce poate sa fie un om pe tot parcursul vietii sale, insa aici il descoperim pe Johnny, omul, in doar o zi si ceva. Iar David Thewlis face personajul asta sa prinda viata si sa ne marcheze emotional datorita zbuciumului interior ce il macina constant. E in cautarea unor raspunsuri sincere si simple...insa complicatul refuza sa plece din viata lui. E un film superb din orice punct de vedere iar greselile si uratenia e bine-venita.

Il recomand pentru ca mesajul e unul ce nu poate sa fie ignorat. Viata merita traita oricum e ea. Acceptam tot ce ne arunca in directia noastra. Cliseu ce am zis, filmul e insa lipsit de asa ceva.

9.3/10

Postia pappi Jaakobille {2009}

La fel ca filmul de saptamana trecuta de la club, al aceluiasi regizor talentat Klaus Haro, si acest film e destul de lacrimogen si posibil sa fie asa cu un scop. Parintele Jacob a imbatranit si a fost orb toata viata lui. Se descurca prin casa cu treburile mai bine decat decent, e in elementul sau, nu incape indoiala...insa are nevoie de cineva sa ii citeasca scrisorile care vin de la oameni care ii cer ajutorul si il roaga sa se roage pentru ei. Asa ca a venit sa-l ajute Leila, o condamnata care a fost gratiata datorita preotului...

La inceput reluctanta si frustrata de buna-vointa preotului de a o ajuta, transformarea ei a venit previzibil si inevitabil. A facut parte din frumusetea si simplitatea acestui film cu mesaj puternic. Mesajul a fost...fiecare are un scop in viata asta, batranul si l-a gasit pe al lui si vrea sa il duca pana la final cat de multe poate. El nu numai ca imparte cuvantul domnului dar doreste sa ajute, doreste sa faca oamenii fericiti, sa le lumineze vietile, oricum poate. Iar cazul Leilei e ultimul din viata lui. Filmul e previzibil, da...dar a contat putin cand de fapt conteaza mesajul. Imaginea avantajeaza filmul si ii aduce o frumusete vizuala in plus. Per total e insa un film melodramatic care e posibil sa nu atinga pe toti, cu atat mai putin pe cei care nu prea au tangenta cu viata crestina...dar din nou, nu conteaza dumnezeu in filmul asta ci omul Jacob care ajuta si asta e intr-adevar ceva de urmat.

7.8/10

Exit Through the Gift Shop {2010}

Tocmai am terminat de vazut o bucatica din noi toti...o bucatica de istorie a artei ce o sa ramana in timp din cauza ca ne influenteaza direct viata, o purtam cu noi prin tricourile pe care le avem, o purtam prin diferitele chestii ce ne fac sau cred ca ne fac unici...un breloc mai smecher...tot ce tine de pop-art sau street-art, adica despre ce este vorba in filmul asta. Wow...e un mind-fuck complet ce am vazut aici. Cel mai subtil mod de ati bate joc de cineva fara sa-ti bati joc de cineva ci chiar sa-l lauzi si sa ii arati realizarile. Intr-un fel ti-ai batut joc si de propriul tau public care iubeste acel ceva neobisnuit dar e orb in realitate...

Te face, ca artist, sa te intrebi ce e pana la urma arta daca un retardat ca ala o poate face, daca o persoana atat de superficiala care pur si simplu reproduce piese si repeta ce au facut altii inaintea sa poate sa ajunga atat de cunoscuta si realizata. Oamenii care au facut asta de zeci de ani si chiar regizorul Banksy, un bine cunoscut artist de strada a caror realizari le-am vazut cu totii si nu stiam ca sunt ale lui, au ramas cu un gust amar dupa ce au vazut ce au creat. Este, de altfel, un remake al filmului Frankenstein, unde Frankenstein e jucat de Banksy. Banksy a vrut sa trimita un mesaj cu arta lui de strada, un mesaj care era de fiecare data puternic si nemaipomenit vizual dar ce face Thierry Guetta e doar copy-paste ce tinde spre ce au facut altii, cum am zis deja. Nu are stilul sau propriu definit dupa cunostinte bine fondate cand vine vorba de arta si pop-art...e un copy-cat care s-a folosit de renumele artistilor adevarati, care au fost tonti sa-l promoveze, sa-si faca o mica avere vanzand pseudo-arta...chiar ca e Mister Brain Wash.

Ori e un geniu, ori un mare prost. Sper ca filmul asta sa castige cel mai bun documentar, fiind singurul care l-am vazut pana acum dar fiindca am ramas uimit din cauza reactiei ce mi-a provocat-o doresc ca asta sa castige si nici un altul. Suna ciudat, da...dar filmul arata o lume pe care toti trebuie sa o vedem si sa o intelegem si din cauza ca filmul este facut, in cele din urma, de un artist adevarat (Banksy), produsul finit e unul de exceptie. Rar dau eu nota asta la un film, ca sa nu mai zic documentar.

9.3/10

Biruma no tategoto {1956}

 The Burmese Harp

De ce nu a putut sa castige filmul asta Oscarul in 1957 pentru cel mai bun film strain? De ce l-a castigat "La strada" care mi-a displacut infinit fata e asta? Eh de ce...e Fellini ala si chiar daca a intrat in competitie dupa 3 ani tot a luat premiul. Halal treaba. Dar in fine, fiecare are punctele forte dar asta e filmul mai bun per total.

E un film fara varsta, un extraordinar film despre al doilea razboi mondial, un mesaj puternic despre camaraderie si prietenie adevarata...are suflet, are frumusete, are tot ce vrei de la un film. Are tristete palpabila si sincera, nu tristetea de multe ori superficiala din filmele americane. Nimic de genul asta. Vedem de altfel si o altfel de poveste cand ne referim si la capitolul in care soldatul japonez, vazand distrugerea de vieti omenesti ce a lasat-o razboiul si simtindu-se vinovat de moartea unui batalion intreg se hotaraste sa devina un calugar budist pentru a-si servi tara peste hotare, avand grija ca oamenii lui, compatriotii lui, camarazii lui, sa aiba o inmormantare cum cere traditia.

Da, posibil sa aiba cateva momente lungite dar acestea sunt umplute de simbolistica si frumusete fotografica incat tot ce ai sa absorbi din ele. E o bucatica de istorie, chiar daca si una fictiva, care arata patriotismul si legatura interumana a unui popor asa cum multe alte filme nu sunt capabile sa o arate. Cuvintele de lauda pot continua dar nu pot decat sa spun ca filmul merita vazut, chiar daca e vechi, chiar daca nu a auzit nimeni de el.

9.7/10

'Tamara Drewe' {2010}

:)) E film dupa un roman grafic...nu ma asteptam la asta. Nu de alta dar nu e chiar genul de poveste care trebuie desenata...ci una care e scrisa in detaliu. Imi imaginez ca desi are imagini bulinele de dialog sunt imense si numeroase...actiune e mai mult statica si totul e foarte matur. Talent la desen irosit, daca ma intrebati pe mine.

Revenind la acest fabulos film englezesc care nu se mai termina. Despre ce e vorba: cautarea muzelor inspirationale intr-un linistit sat din Anglia unde e mai tot timpul anului caldut si frumos. Peisajele au fost intr-adevar sublime dar nu e mare dificultate sa prinzi asta cand ai lumina buna. Muzele acestor scriitor care vin aici anume pentru liniste si pace sunt subiectul acestui film...in special Tamara Drewe care e una din ele. Bine, povestea se complica si ajunge complexa destul de rau, implicand multe personaje din cam toate categoriile de varsta. In final nu m-am ales cu nimic dupa vizionarea acestui film...decat cu placerea vizuala de a o vedea iar pe Gemma Arterton, singurul motiv pentru care am bagat in seama filmul asta, din start. Trailerul m-a captivat definitiv cand am vazut-o pe Gemma in perechea aia scurta de blugi...si in topul ala stramt si rosu...femeie frumoasa, ce pot sa zic. In rest...scenariu telenovelistic, cine inseala pe cine cu cine si cat timp. Eh...plictiseala si barfa de catun englezesc. Si lol...a fost comedie? :))

6/10

Elina - Som om jag inte fanns {2002}

Vazut la club, film scurtut, film usor plin de emotie si sentiment dulceag-lacrimogen.

Probabil ce mi-a placut cel mai mult la filmul asta a fost imaginea. Imagini pure de paduri de brazi, copaci de mesteacan, mlastinea neprimitoare nu a aratat niciodata asa de bine. O fetita isi petrece vremea pe acolo de cand tatal ei a murit mult prea tanar...nu stim din ce cauza dar poate fi ori din cauza tuberculozei, boala de care tocmai s-a vindecat fetita lui la inceputul filmului, ori pentru ca a pierit prin mlasina desi la cat multe stie fata, nu cred ca avea el vreo problema. Din cauza mortii premature, fetita lui, traumatizata de acest eveniment, se retrage putin in sine si judeca tot ce e in jurul ei cu ochi putin mai maturi decat inainte. Lucru de asteptat de altfel de la un copil care trece printr-o astfel de intamplare.

Cei din jur o trateaza ca pe un copil si ea refuza un tratament de genul asta. Vrea sa fie tratat normal si face orice, orice ce e interpretat ca o iesire adolescentina ca sa ajunga acolo si ca cei din jurul ei sa o inteleaga. E un film usor, cu o imagine de exceptie si cu peisaje ce iti iau rasuflarea. Muzica a fost si ea un plus si sunetul a fost in general de calitate. Doar e film nou...il recomand.

7.8/10