marți, 1 octombrie 2013

Amadeus {1984}

Filmul asta e perfect. E asa de la prima vizionare si pana la ultima...si mult timp dupa. Nu numai ca e vorba despre Mozart, cel mai mare compozitor simfonica din toate timpurile ci pentru ca fiecare punct din film e unul de o maretie rara. Si de atunci, din '85, nu am mai vazut un film facut la fel ca acesta.

Acum serios, asta e unul din exemplele unde vorba multa e de prisos pentru ca ai putea lua fiecare scena din film si ai sublinia de fiecare data cat de bine joaca actorii, chiar si daca sunt episodici sau secundari, cat de bine se aude, zic eu un aspect foarte important intr-un film cu muzica simfonica, cat de clara e imaginea (o cateogorie unde a fost furat de The Killing Fields), costumele cat de veritabile sunt si decorul cat de autentic e. Cu siguranta e un film la care apreciezi fiecare mic detaliu, fiecare aspect. De asta mi se pare inutil sa laud un film si asa perfect.
Partile negative nu se incadreaza decat la categoria "comoditate"...filmul e un pic prea lung, 160 de minute versiunea de cinema, 3 ore fix daca ne uitam la "director's cut". E singurul "of" pe care poti si iti este permis sa ai. Cat de povestea in sine, nu stiu cat de adevarata e...poate sa fie si fabricatie, din punctul meu de vedere, pentru ca ramane o poveste care oricum si in realitate este invaluita in mister si nesiguranta. Desi rivalitatea lui Mozart cu Salieri nu a fost confirmata niciodata, aceasta face parte din conspiratie pana in zilele noastre, iar Salieri intr-adevar a ramas mediocritatea chiar si in zilele noastre. Faima lui nu a fost ridicata odata cu moartea lui Mozart ci chiar a fost invers-proportionala.
Talentul adevarat si inclinatia puternica spre muzica s-a vazut pana la urma, chiar si daca Mozart era sau nu era cum s-a descris in film...desi ce s-a prezentat in film a fost o versiune prea "adolescentul modern".
Acesta aspecte clar fabricate nu au facut sa imi modifice in vreun fel parerea despre acest film colosal, la propriu si figurat. A fost si este singurul exemplu unde pot sa apreciez opera la adevarata valoare. Daca o revad la televizor, la Mezzo sau alt post, si nu in realitate (desi nici acolo nu o vizitez)...mi se pare o abominatie a naturii umane si o reintoarcere intr-o perioada de mult moarta. Sa apreciez vocea marilor cantareti ai scenelor operei pot sa o fac fara ca ea sa faca parte din teatrul ala exagerat si inutil. Prefer oricand sa vad versiunea teatrala decat o opera. E parerea mea si ramane asa. In schimb filmul asta mi-a dat parerile peste cap si le-a distrus. Chiar si asa, regizorul Milos Forman nu le-a tratat decat ca un spectator si nu s-a aventurat pe scena cu camera de filmat...a ramas in locul privitorului, a spectatorului, a pastrat si a respectat distanta...singurul lucru firesc. Tot ce s-a vazut amanuntit a fost viata lui Mozart si a lui Salieri, binele cu defectele lui si raul cu scaparile lui spre bine...se arata ca intotdeauna binele vine in mod firesc si lupta impotriva antagonistului.
Scene memorabile sunt la fiecare pas...de la descrierea lui Salieri a primei partituri pe care o citeste, ce ii apartine lui Mozart, pana la scena cu dictarea muribundului Mozart catre un parsiv Salieri care are o agenda secreta, dar in secret, in acelasi timp, e onorat, umil si zapacit cand primeste lectii de muzica de la Mozart. E incapabil sa inteleaga geniul lui Mozart iar in incercarea lui de a-l descifra nu face decat sa fie inundat de invidie si crima lui perfecta este, din greseala zic eu, infaptuita.
Un film ce lasa pe toata lumea cu gura cascata si un film la care 3 ore zboara pe nesimtite. Unul din cele foarte putine. Mai trebuie sa mentionez coloana sonora? Sublima.
10/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu