duminică, 6 octombrie 2013

Before Midnight {2013}

De ce filmul asta e mai bun decat Before Sunrise si Before Sunset? Pentru ca e cu siguranta mai bun...nu cu mult, dar superior si cel mai bun dintre toate trei. E un film mai bun pentru ca e mai real decat celelalte doua - desi am zis si la celelalte ca sunt pline de realism si posibilitatea unei discutii de acest fel si in viata de zi cu zi. Primele doua filme au fost ca inceputul oricarei relatii, totul bine si frumos, colorat, vesel, fericit...asta pentru ca la inceput fiecare se ascunde sub o carapace pe care, cu timpul, o leapada.

Fiecare relatie incepe asa si fiecare relatie se termina, sau nu, ca cea din acest film. De asta Before Midnight e mai puternic si relevant. Actiunea acestui film se petrece dupa aceeasi 9 ani care au despartit primele doua filme din trilogie - pentru ca eu cred ca e finalul...nu stiu ce subiect mai poate sa fie dupa alti 9 ani de acum. Protagonistii sunt acum intr-o relatie destul de puternica, aparent fericita, cu doi copii ai lor, gemeni. Vedem deci evolutia asteptata a tot ce s-a intamplat in primele doua filme de parca totul s-ar fi petrecut in timp real in fata noastra. Insa filmul nu se cheama degeaba Before Midnight...before "the end of the day"...before "the end".
Acest titlu poate sublinia una din doua ipoteze. Ori e finalul trilogiei, un final care in sfarsit a inglobat tot ce poate insemna romantism intr-o relatie...de la bune si pana la rele...ori poate insemna chiar sfarsitul relatiei lor, o relatie care din prima clipa a parut sa fie destinata unui final fericit. Dar asa cum stim si din filmele lui Woody Allen, dar mai ales din viata...cand ai de-a face cu doua personalitati puternice, doi intelectuali, niciodata nu o sa existe armonie perfecta. Fiecare are propriile scopuri in viata si acestea se, inevitabil, ciocnesc. Scantei sar, se cauta sursa nefericirii, se cauta vinovatul. Se incearca compromisuri, se incearca romantism dar pana la urma e o discutie intre doi oameni maturi si se ajunge doar la: "hai ca stiu ca nu vrei sa mori singur/singura, te iubesc".
Nu numai ultima scena tragica...nu degeaba s-a mutat actiunea in Grecia...este punctul forte al filmului. Fiecare discutie are sare si piper, are viata si e interesanta pana la maduva. Fiecare film al lui Richard Linklater are pofta de viata iar fiecare e memorabil. E un regizor pe care il respect si care isi lasa amprenta puternic in aceasta arta.
Bine, nu fiecare film e o capodopera (Bernie sau Me and Orson Welles) dar acestea dispar rapid sub patura groasa de impresie ce o lasa celelalte filme - ce-am zis-o. Oricum, filmul asta, ca de altfel toata trilogia "Before", merita atentia noastra ca un exemplu de cinema nou, documentaristic, cronologic, real si intotdeauna relevant.
9.2/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu