O poveste de dragoste pentru un oras, deghizata ca o comedie romantica.
Si, cel mai putin preferat al creatorului...dau peste multe astfel de filme in ultima perioada, nu stiu cum se face, dar si cu Solyaris e aceeasi poveste.
Dar revenind, unicitatea filmelor lui Woody Allen sta in faptul ca sunt de un real si o naturalete rara, dialoguri, interpretari ale actorilor, tot...e ca si cum ai vedea oameni pe strada, in cafenele sau in apartamentele lor vorbind despre relatii, relatia lor si chiar si putin filosofie, asa cum o fac intelectualii - asa cum se deduce a fi chiar Woody si chiar este un tip inteligent si un comic innascut.
Mi-a placut in mod special inceputul cu descrierea de fiecare data adevarata dar niciodata pe placul fiecaruia a New Yorkului (Manhattanului, mai exact) cu "Rapsodia in Albastru" a lui Gershwin cantand in background. Un moment de adevarata sinceritate cand se arata si binele si raul fara a-l exclude dintr-o descriere ce se vrea numai pozitiva si cat mai precisa. Caracteristicile unui oras ca New Yorkul sunt atat de diverse datorita numeroaselor culturi ce se unesc intr-un spatiu atat de mic. E cu adevarat un oras unic.
Apoi intrand in film intram intr-un cerc de amici al caror principal subiect de discutie este relatia si ocazional si alte lucruri despre cultura, fiind, cum am zis mai sus, oameni ce ii intereseaza totul despre orice asa cum e si normal, dar fara a aprofunda ce e prost si de prost-gust.
Un film placut, dar care a trecut un pic prea greu, nu din cauza ca e plictisitor ci poate din cauza ca are momente ce par a se lungi fara sens...si totusi, repet, nu m-am plictisit...pur si simplu ceasul ticaia mai rar cat l-am vizionat.
8/10
Si, cel mai putin preferat al creatorului...dau peste multe astfel de filme in ultima perioada, nu stiu cum se face, dar si cu Solyaris e aceeasi poveste.
Dar revenind, unicitatea filmelor lui Woody Allen sta in faptul ca sunt de un real si o naturalete rara, dialoguri, interpretari ale actorilor, tot...e ca si cum ai vedea oameni pe strada, in cafenele sau in apartamentele lor vorbind despre relatii, relatia lor si chiar si putin filosofie, asa cum o fac intelectualii - asa cum se deduce a fi chiar Woody si chiar este un tip inteligent si un comic innascut.
Mi-a placut in mod special inceputul cu descrierea de fiecare data adevarata dar niciodata pe placul fiecaruia a New Yorkului (Manhattanului, mai exact) cu "Rapsodia in Albastru" a lui Gershwin cantand in background. Un moment de adevarata sinceritate cand se arata si binele si raul fara a-l exclude dintr-o descriere ce se vrea numai pozitiva si cat mai precisa. Caracteristicile unui oras ca New Yorkul sunt atat de diverse datorita numeroaselor culturi ce se unesc intr-un spatiu atat de mic. E cu adevarat un oras unic.
Apoi intrand in film intram intr-un cerc de amici al caror principal subiect de discutie este relatia si ocazional si alte lucruri despre cultura, fiind, cum am zis mai sus, oameni ce ii intereseaza totul despre orice asa cum e si normal, dar fara a aprofunda ce e prost si de prost-gust.
Un film placut, dar care a trecut un pic prea greu, nu din cauza ca e plictisitor ci poate din cauza ca are momente ce par a se lungi fara sens...si totusi, repet, nu m-am plictisit...pur si simplu ceasul ticaia mai rar cat l-am vizionat.
8/10
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu