The Curious Case of Benjamin Button {2008}

Asta e ceea ce numesc eu film frumos. Asta e un film de suflet, un film la care razi, plangi, stai ca pe ace, inima ti se inmoaie, respiratia e in ton cu filmul, bataile inimii la fel...E un film despre viata.
Iar eu, ca multi altii sunt un fan devotat al lui David Fincher ce a regizat capodopere moderne ca Fight Club si Se7en si filme memorabile ca Zodiac, The Game si Panic Room. Am zis dintotdeauna ca e un regizor ce promite sa aduca mari filme pe panza de la cinema si stiu ca nu ne va dezamagi nici in viitor. Cu filmul asta e posibil sa-si fi asigurat un Oscar pentru regie la decernarile din 2009, dar de nu, o sa-i fie mai usor in anii ce urmeaza pentru ca oricum atrage atentia de fiecare data cand face un film, iar numele sau are deja un ecou puternic.
Scenariul este scris de acelasi tip care a scris si scenariul castigor de Oscar al lui Forrest Gump. Iar aici, ca si in celalalt film, cuvintele pastreaza o nota de caldura ce nu poate fi masurata, un talc cu care ar fi de acord si inteleptii, o placere cand sunt auzite si intelese. Iar povestea din spatele lor este una din cele mai frumoase si plina de viata pe care poti s-o vezi pe un ecran de orice fel...insa e cot la cot cu cea din Forrest Gump. Nici nu are sens sa o descriu dar am sa zic subiectul principal: viata unui om ce se naste batran si moare tanar. De cate ori m-am gandit la un astfel de subiect cand eram mic fara sa aud de F. Scott Fitzgerald sau de orice alta sursa ce s-ar fi gandit la acelasi lucru...eram intotdeauna curios cum ar fi viata unui astfel de om...cum s-ar naste si cum ar muri...cum ar fi ca el sa vada cum toti cei din jurul sau mor inaintea lui de batranete, cand el intinereste. E interesant pentru oricine ce s-a gandit la viata si infinita ei complexitate.
Actingul a fost pe masura acestui film, adica frumos, curat si precis, in primul rand din partea lui Pitt care tinteste un Oscar in 2009...joaca foarte bine, insa nu am putut sa nu simt ca se putea si mai bine din partea lui. Parca a jucat mai bine in The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford dar in cel de anul asta nu prea sunt momente de acting puternic, dramatic ci doar asa, ca in viata...da, asta nu e un lucru rau. Tot aici s-a reintalnit cu Cate Blanchett cu care a mai jucat in Babel...si ea a jucat foarte bine, oricum toata lumea stie deja ca Blanchett joaca perfect.
Imaginea e perfecta si are un oarecare aer de basm, usor incetosat, usor ireal dar care oricum iti da impresia ca totul e perfect posibil si plauzibil. Decorurile sunt perfecte din 1918 pana in prezent si ajuta la definirea atmosferei filmului.
E un film superb despre cum viata e identica oricine ai fi, oricum ai trai si oricat timp ai avea...ai aceleasi oportunitati ca oricine, poti deveni oricine, te poti indragosti de oricine...toate la timpul lor.
9.5/10

Hallam Foe {2007}

O poveste simpla despre maturizare si trecerea peste momente dificile din punct de vedere emotional ce le are fiecare in viata sa la un moment dat...
Dar cand zic simpla, bineinteles nu ma refer la una simpla ci la una complexa. Avem un pusti de vreo 18 ani a carui mama a murit acum 2 ani...de atunci, fiind traumatizat de eveniment, spioneaza pe toti din jurul sau (ca un detectiv mai neobisnuit...), dar in special pe noua sa mama vitrega, fiind principala suspecta (din punctul lui de vedere) pentru moartea in conditii neclare ale mamei sale...bine, conditiile in care mama sa a murit au fost elucidate complet de politie insa el doreste ca moartea mamei sale sa fie pusa in cârca cuiva pentru a avea o impacare spirituala sau emotionala - closure. El vede motive pentru care noua sotie ar putea sa faca asa ceva, insa nu are dovezile...iar tatal sau e sub papucul acestei femei asa ca n-ai cu cine vorbi...insa el stie inca de la inceput care e problema baiatului.
Pleaca de acasa si ajunge intrun oras care, presupun, e Glasgow, ca Londra nu e sigur. Aici, printro coincidenta a sortii, ajunge sa intalneasca din priviri o femeie care seamana leit cu mama sa. O urmareste, se angajeaza unde lucreaza si ea si ajunge sa i-o traga...This sounds messed up, nu? :)) . Ei bine, in lumea filmului totul poate fi rezolvat prin cateva replici si motive care tin de psihic. Omu avea nevoie de closure si ajungem sa-l intelegem ca nu e el personajul negativ...e doar un adolescent ce trece printro perioada dificila din viata sa si nimeni nu il ajuta si il intelege...

Filmul in sine mi-a placut din cauza ca are un aer ce imi place de film independent, facut cu bani putini, care se bazeaza numai pe scenariu, acting si regie...si asta imi place. Iti arata ca se pot face filme si cu bani putini, folosind doar o poveste umana si complexa ce implica o mana de oameni. E un film despre oameni cu probleme reale...
Dar eu m-am uitat la filmu asta din cauza Sophiei Myles, o actrita superba din Anglia, tara uratilor, care a mai jucat in cateva filme ca Art School Confidential, Tristan + Isolde, Underworld 1 si 2 si alte cateva ceva mai necunoscute.
Deci daca ar fi sa recomand filmul asta ar fi pentru ea, pentru Jamie Bell (un actor tanar ce promite), pentru scenariu dar si pentru regie.

8/10

Seven Pounds {2008}

N-am putut...pur si simplu nu am putut. Din start a fost facut in asa fel incat toti sa simtim compasiune si tristete...toti am simtit cum eram trasi in vesnica formula de film care ne face sa bocim ca si cum intram intro capcana cu buna stiinta. Nimeni nu vrea sa planga la un film decat daca vrea...eu unu, in mod ciudat, nu am reusit, desi ma asteptam la scene de genu asta.
In schimb am vazut mesajul filmului, unul foarte puternic si plin de dreptate dureroasa...Pentru asta se exploateaza sufletul unui personaj, se distruge pentru lacrimile noastre...astfel ca acest film sa se hraneasca de pe urma lor.
Luati-ma pe mine ca exemplu...eu nu am plans (or even shed a tear), deci intr-un fel sunt de acord ca nu functioneaza filmul asta ca unul ce se intentioneaza a fi extrem de trist, in stilul tipic Hollwoodian. Totul mi s-a parut extrem de bine regizat, ca un experient sociologic...ganditi-va la mine ca tipul care sta si se uita la public in timp ce acesta plange cand ei se uita la ecran, iar eu stau in fata lor, notand pentru ce anume "chişă" ei ochii...
Nu pot sa spun decat ca au facut o treaba excelenta...interpretarile au fost excelente, in special la Will Smith si Rosario Dawson...iar la Will se presupune deja o nominalizare la Oscarul din 2009 insa eu consider ca jucat nitel mai slab decat in The Pursuit of Happyness dar o sa fie luat oricum in vizor din cauza ca pentru asta joaca el. Rosario, deja nu prea zice nimeni nimic despre ea, mi s-a parut ca a facut o treaba foarte buna iar povestea induiosatoare o ajuta destul...

Regizorul e tot ala din "The Pursuit..." si e evident ca Will simte ca poate face ceva cu regizorul asta si vice-versa.
Cat despre film: e plin de secrete, mister si pe masura ce se parcurge toata durata mult mister se dezvaluie si singurul minus e ca se face previzibil din propria inertie, din propria vointa, astfel finalul nu e atat de puternic pe cat ar fi putut sa fie. Scena cu telefonul catre 911 de la inceput ar fi putut imbunatati finalul poate numai putin, dar ar fi fost imbunatatit...daca nu mai exista si ramanea numai unde trebuia, acolo unde a fost, la final.
O poveste ce e facuta sa te faca sa plangi, sa simti compasiune...dar in acelasi timp e si un film bun si satisfacator...depinde de starea in care te afli.
8/10

The Wackness {2008}

O poveste de o vara despre un wanna-be gangsta care mai e si evreu pe deasupra, despre un psihiatru care se comporta cam tanar pentru varsta lui si nu face decat sa-mi aduca aminte de fostul meu dirig de psihologie din liceu, despre constant prezentă fată din orice parte a lumii care "se respecta", care, la varste de adolescenta, nu stie ce vrea si se plictiseste mult prea repede...
O poveste obisnuita, reala, fara superflue - superglue, care te amuza prin umanitatea lui si personajele caraghioase...majoritatea drogati sau pur si simplu, oameni care doresc sa traisca high pentru cateva ore...sa scape din cotidianu ce ii ucide, sa scape de grijile mondene, sa revina cu picioarele pe pamant facandu-se "high"...astfel, revenind la ce e mai simplu.
Bineinteles, exista si o limita, pentru ca nu poti fugi de probleme intotdeauna asa ca trebuie sa le infrunti, sa te bati cu pumni in cap pana le rezolvi sau suferi inside pana la urmatorul joint.
Cred ca cea mai tare faza e sa-l vezi pe Ghandi cum iti vinde tie iarba...cred ca asta e principala chestie importanta din filmul asta...Ghandi era un crackpot :)) si numai asa e posibil sa fi scos toate chestiile alea despre pace si dragoste intre toti...Pace dude, wherever you are.
Regia apartine unui nimeni tanar care nu ma intereseaza si n-o sa ma intereseze din cauza ca regia a fost asea, cam, nu stiu, obisnuita, asteptandu-ma la ceva mai deosebit de la un film independent sau de nu, cu aer de filme independent.
Astfel starul filmului nu e nici regizorul si nici pustiul ce e traficantul de droguri obsinuit...ci tocmai psihiatrul nostru Dr. Squires, interpretat decent de Sir Ben Kingsley.
In rest, mi-a placut oarecum imaginea...foarte gri-pastel spre intunecat, chiar daca in acea vara, in New York, era canicula...a fost placuta imaginea...cvasi-reala.
8/10

Passangers {2008}

Ok...sa zicem prin absurd ca esti fan Anne Hathaway...si sa mai zicem prin absurd ca iti plac pseudo-thrillerele cu personaje plictisitoare ce se folosesc de un scenariu plictisitor si asa mai departe plictisitor.
Un film prostut, in sensul de silly, in sensul de Laugh Out Loud ;) . Am pus poza asta pe care am luat-o din alta parte ca sa vedeti si voi cum se joaca filmul asta cu capul vostru...si imediat ce vedeti filmul o sa intelegeti care e faza. Chestie e ca nu prea recomand eu filmul asta a fi vizionat de vreo cineva decat daca acel cineva e extrem de plictisit. Eu l-am vazut din cauza Anne e una din actrite ce promite si vroiam sa-i vad prestanta...plictisitoare si insipida...si l-am mai vazut probabil din cauza ca eram incredibil de plictisit.
Iar plot twistu de la final e genu ala de plot twist de la care iti vine sa razi...pentru ca e pur si simplu e amuzant de prost :)) .
Totusi, nu inteleg de ce e si horror ca eu mai aveam nitel si adormeam...this movie sucks ass.
5.5/10

Training Day {2001}

Si inca ce zi...ziua in care destinele se schimba, vietile se pierd, cantitati mari de bani se misca de colo colo, lectiile sunt invatate, viata continua.
[Film pe care l-am mai vazut, dar i-am uitat gustul]
Un film puternic, dur, nemilos si real despre coruptie, nedreptate si putere. Putere ce doreste atunci cand e mica sa se faca mare...cand e slaba sa se faca tare...cand e invizibila sa se faca vizibila. Adica e normal...un om ce are putere doreste sa aiba mai multa putere. Acest om e exemplificat excelent in personajul jucat genial de Denzel Washington, Alonzo...un politisit cu o personalitate puternica care, descoperim, e un pic prea periculoasa, un detectiv ce e corupt si desi foarte puternic si capabil in meseria lui si nu numai intra intro belea nu tocmai sanatoasa pentru el sau pentru cei din jurul sau pe care ii corupe la randul lor.
Desi filmul in sine e destul de reusit la vizionat si analizat (cu viata reala de cartier, cu mişmaşuri, cu toate chestiile legate de acest aspect) Denzel fura showu...oferindu-ne un personaj real, pe care il putem distinge, de care ne este frica si simtit tot ce simte si partenerul acestuia, Jake, jucat de Ethan Hawke. Noi suntem partea buna (bine, aici depinde si de spectator) si privim partea proasta neintelegand cum ceva de genu asta poate ajunge sa aiba atata putere. Desi poate fi cruntul adevar, sau nu, lectia e evidenta si asta face ca finalul sa fie previzibil, dar nu conteaza din cauza ca vrei sa vezi fiecare secunda a talentului lu Denzel, e un rol foarte magnetic chiar daca malefic. E malefic cu o latura umana ce se vede in momente ce depind de viata acestuia...in momente in care castiga increderea cuiva si asa mai departe...
Si iata, dupa 9 ani, filmul inca e fresh si actual...o lectie perpetua de viata. Un film reusit.
9/10

Slumdog Millionaire {2008}

Slumdog Millionaire...titlul zice tot daca stiti ce inseamna. Pentru cei ce nu...slumdog inseamna un fel de haimana, un caine al strazii, un vagabond, iar urmatorul cuvant e un neologism asa ca il folosim si noi.
Din cauza ca mi-a adus aminte de City of God, fiind absurd de asemanator, nu pot sa-i acord o nota mare, nici nu pot sa inteleg nota mare de imdb, deci il numesc usor supra-apreciat. Filmu asta e un City of God indian...pentru ca vorbeste despre acelasi lucru. S-a inceput din copilarie si s-a ajuns la adolescenta (ca in City of God), se vorbeste despre saracia si mizeria din India (in City of God era din Brazilia), saracie si mizerie ce duce la un comportament nu tocmai corect, baietii nostri ajungand sa fure papucii de la Taj Mahal care ii lasau turistii la intrare, se duceau cu ei in suburbii si ii vindeau...a dog-eat-dog world (si nu numai asta). Prietenia lor seamana foarte mult cu cea alor Lil'Ze si Benny, unul fiind mai violent si altul mai inteligent...la un moment dat au fost despartiti de soarta sau uraiar asemanarile dintre cele doua filme continua.
Filmul de fata, insa, foloseste si ca o dovada cum ca nu cunostintele din carti ne definesc ci cele capatate din viata reala, fara sa fim cufundati in fantezii si ireal. Viata reala e destul de dura cu un scop si fara ajutorul cartilor. Pe langa chestia asta vedem si o poveste a unei cenusarese...personajul nostru principal, din cauza ca nu a trait intr-o lume tocmai egala, scoala nu prea a facut, desi a invatat sa citeasca si presupun si sa scrie a reusit sa supravietuiasca pe baza inteligentei si a avut norocul si poate si ajutorul destinului sa ajunga, ca nimeni altcineva, la "Vrei sa fii milionar?" - versiunea indiana. Povestea de dragoste sta insa la baza acestui film...desi e usor previzibila si cliseatica...se contopeste frumos in jurul celorlalte teme a saraciei si a vietii dure. Imaginea e foarte misto, regia e iar faina ca doar e Boyle si se vede mana lui si ca sa faceti comparatii uitati-va la Trainspotting, 28 Days Later...sau Sunshine.
Profunzimea acestui film poate fi diferita de la om la om in functie de experienta lui de viata sau de cantitatea de filme vazute. Mie mi-a placut, nu pot sa zic ca nu, insa nu e atat de tare pe cat credeam...insa e un film foarte bun despre India si poporul ei (care oricum seamana cu celelalte popoare...in afara faptului ca le place prea mult sa danseze prost si sa cante pitzigaiat in filmele lor).
8/10

The Year of Living Dangerously {1982}

Nu pun poza la filmu asta cacacios din cauza ca, efectiv, nu este nici o scena care sa merite atentie sau orice legat de asta. M-am uitat la filmul asta in 3 zile...atat de plictisitor e. Pe langa faptul ca e un film despre lupta pentru libertate si mancare dintr-o tara saraca din continentul Asiatic si pe langa faptul ca exista o actrita in filmul asta care a luat Oscarul pentru cea mai bun intepretare a unui barbat care mai era si pitic...repet, cea mai buna interpretare intr-un rol secundar a unui barbat care mai era si un dwarf...filmul asta nu are nimic. Dar nimic. Mel Gibson joaca ca un rahat, Weaver a fost angajata pentru lookul ei (a fost ea o femeie frumoasa la 1.90 sau cat avea ea in inaltime) si Linda Hunt, asta, a luat Oscarul, sa zicem pe meritate din cauza ca e greu sa joci un tip si sa fii si convingatoare pe deasupra...plus ca a avut si cateva scene in care se vedea ca a pus suflet si talent.
Si acum, sa ne legam putin de Linda Hunt...fuck ce urata e...cred ca cea mai urata femeie pe care am vazut-o vreodata. De asta a avut si inclinatia spre acting si va dati seama, fiind o meserie clar subiectiva (lookul fiind foarte important) a intrat mai mult din cauza ca are talent, ca altceva nu vad de ce. Apoi a fost cam dificil pentru mine sa-l vad pe Billy (interpretat de Linda Hunt) ca tip cand stiam ca sub frizura scurta si camasa hawaiana se afla o tipa urata. Asa ca am facut altceva...m-am uitat la ala ca la un actor, deci nu actrita...si la final imi zic da...a jucat decent, poate putin mai mult de decent, dar tocmai fiindca a fost jucat rolul lui de o femeie, aceasta femeie a fost rasplatita inzecit.
Cat despre film in sine...e un nimic, nu are nimic, nu e decat o serie de imagini semi-cutremuratoare despre o tara saraca iar acele imagini puteau fi si mai cutremuratoare. Un film submediocru. Halal film vad si eu de Craciun.
Aaa...da...btw. Sarbatori fericite si LA MULTI ANI!!! Ho ho fuckin' ho!
6/10

Aceeasi nota si la "Animal House" - o comedie din '78 cu studenti. Trebuia sa fie ceva amuzant...nu prea a fost. Am fost dezamagit.
Si adaug aici ca nu merita post special si rahatul de "Disaster Movie" care, evident, este un dezastru. E trist chiar...si penibil...si idiot...numai bun nu e. Nimic nu e bun. 2/10

Scrooged {1988}

Un update foarte placut a romanului "Colinda de Craciun" scrisa de autorul de origine britanic Charles Dickens. Desi am mai vazut ecranizari dupa aceasta carte pot spune cu siguranta ca aceasta e cea mai distractiva si poate nu cea mai emotionanta dar din cauza ca exista totusi astfel de momente, il face, cu siguranta cel mai bun. Imbina utilul (mesajul) cu placutul (comedia).

Bill Murray este cu siguranta starul acestui film, cel care ne face sa radem in hohote datorita comediei sale caracteristice dar si datorita momentelor cand e urmarit de cele trei fantome ale craciunului trecut, prezent si viitor si situatiilor (cele putine) cand sunt amuzanti...in rest, e destul de tristutz ca na, asa trebuie sa fie si acele scene sunt destul de eficiente la capitolul asta.
Multe chiar nu sunt de spus...e foarte bine jucat - asta in mare parte din cauza lui Bill Murray, un actor de comedie excelent - , bine scris, bine regizat, bine all around.

Si ca sa nu mai zic de timing...a fost perfect...fix inaintea Craciunul cu cateva zile. A mers perfect. And here's a tip...vizionati-l cu familia si cu o cana de ciocolata calda, sau mai multe, ca na, una cat tine? 15-20 de minute, apoi se raceste...mai iei una si tot asa...merge uns.

7.5/10

Life of Brian {1979}

Un exemplu de comedie britanica de inalta calitate, care, prin sarcasmul si comedia de situatie mai exagerata, isi bate joc de toti fanaticii religiosi dar si de religie in sine...asa, intr-un mod cat se poate de inofensiv, fara a avea filmul asta puterea sau chiar si intentia de a modifica radical credinta cuiva.
Totul e deci o satira la adresa comunitatii religioase de azi dar si din ziua de ieri, cand s-a nascut acest "Îi sus". Brian e insa omul obisnuit care a avut nenorocul de a se naste in acelasi an, in aceeasi zi si practic next door cu Iisus. Asa si incepe filmul...cu nasterea lui. Vin magii, lasa darurile si vad ca au gresit adresa, se intorc si iau inapoi darurile lasand-o pe mama lu Brian cam buimaca. Nu are prea multe momente de ras in hohote sau LOL-uri, insa e o schita grozava la exagerarile in comportamentul omului cand vine vorba de religie. Dar, cu toate ca nu e un film blasfemic, sunt nenumarate mesaje care indeamna publicul sa gandeasca pe cont propriu cand are probleme, sa nu se roage la ceruri oamenii cand vor raspunsuri la intrebari fara raspuns si asa mai departe.
Le putem multumi, asadar, celor de la Monty Python pentru acest dar datator de zambete si rasete, asa cum au facut si cu celelalte filme ale lor (si ca sa enumar cateva: Monty Python and the Holy Grail sau Meaning of Life...ca sa nu mai zic si de showul lor din care nu am vazut niciun episod) si eu recomand vizionarea lor pentru ca aceste exemple de comedie sunt printre cele mai inalte din lume, nefiind cu strambaturi sau umor de toaleta, ci prin replici gandite si care te fac sa gandesti.
8/10

JFK {1991}

Traim intr-o lume mizerabila si oricat incercam sa o imbunatatim chiar noi, oamenii, o putem face numai pentru perceptia noastra, pentru ca in interior o sa ramana in veci la fel de corupta si nedreapta ca si pana acum. Spunem ca trebuie sa facem tara si lumea un loc mai bun pentru copiii si nepotii nostri...nu vom reusi. Nu vom reusi atata timp cat noi alegem oameni cu zambete false si idei care ne sunt pe plac, dar care pana la urma nu o sa fie duse la bun sfarsit. Pentru ca e o lume mizerabila.
Filmul asta poate fi vazut foarte bine si ca un documentar, iar factorul artistic si dramatic nu fac decat sa intareasca acele opinii formate din fapte clare si concise. E un film extrem de articulat, care ofera nenumarate dovezi cum ca adevarul este acoperit cu un cersaf alb, simplu ce ascunde ceva complex si care nu ar conveni unor oameni dependenti de razboi si moarte.
Moartea presedintelui american John Fitzgerald Kennedy a fost o lovitura de stat, a fost o reluare a istoriei ca in cazul lui Iulius Caesar. Asta a fost intotdeauna o problema a umanitatii...istoria se repeta din cauza ca nu invatam nimic din ea...razboiaiele sa repeta din cauza ca nu invatam nimic din cele ce au fost inainte si asa mai departe...e un ciclu malefic, fara sfarsit.
Dezamagirea profunda din final nu a lasat loc decat de putin optimism sub forma unor propozitii albe pe fundal negru. Rolul lor este de a indulci, tot numai la suprafata, realitatea, poate, poate, om gasi o raza de soare ce reprezinta un viitor mai bun din cauza ca am invatat din trecut. Intotdeauna am condamnat orele de istorie din liceu pe care le-am facut. Pentru ce imi trebuie?...e trecutul...pe mine ma intereseaza viitorul. Adevarul este ca trecutul e necesar, ne arata pe noi, cat de prosti suntem, cat de inutili suntem, cat de dezamagiti suntem de noi insine. La liceu iti erau prezentate faptele, insa trebuie vazuta psihologia omului trecut, trebuie sa intelegem de ce alege el unele actiuni cand exista altele mai bune (in sens figurativ dar si propriu), pe cand noi ce faceam...treceam prin acele lectii ca frunza pe apa, eram obligati sa le tocim, din cauza ca veneau prea repede incat sa fie disecate frumos si intelese. Eram si la perioada aia cand invatatul nu era tocmai ocupatia de baza a adolescentului. Nu avea farmec...era inca un subiect de care ne temeam din cauza profesorului incuiat din cauza ca si din el a pierit farmecul istoriei acum multi ani. E un ciclu inevitabil si trist.
Cred ca e evident despre ce se vorbeste in filmul asta...JFK a fost un om care dorea schimbarea in bine in tara lui, dorea sfarsitul razboiului, dorea avansarea calatoriei in spatiu, dorea descoperirea unor noi limite ce pot fi invinse...a avut numai doi ani insa pe post de presedinte.
Filmul asta te poate face sa te infurii pe propriul tau guvern din cauza ca tu vezi ce face si stii cand minte, asa cum stii ca te minte un cunoscut. Ei ne privesc ca pe niste copii si ne ascund adevarul din cauza ca ei cred ca e prea complicat pentru noi. Din cauza ca ei cred ca daca au fost alesi de noi inseamna ca noi am ales si deciziile pe care le fac ei...ei bine, NU de fiecare data.
Scena din tribunal din final e incredibila...atat de elocventa si articulata, atat de convingatoare incat nu face loc decat la momente de uimire din partea publicului. E uimitoare si Oliver Stone il dirijeaza excelent pe Kevin Costner in timp ce isi duce cu succes discursul pregatit. Mi-a placut in mod special cand, la finalul acelui discurs Kevin Costner ridica ochii spre camera (si aceasta s-a ridicat la nivelul ochilor sai) si spune "It's up to you.".
Oliver Stone e probabil unul din cei mai controversati regizori din Hollywood, alegand sa vorbeasca despre politica in filmele sale, decat despre supradoze de romanta sau de actiune. Asa ne arata in Platoon, Talk Radio, Born on the Fourth of July, Nixon, chiar si Alexander (desi a fost un flop), World Trade Center (cu toate ca nu prea a discutat despre o conspiratie aici) si noul W. pe care doresc sa-l vad.
Mare pacat ca nu a castigat Oscarul pentru cel mai bun film...nu pentru ca il merita, ci pentru ca ar fi ridicat nivelul de awareness din jurul subiectului...dar la ce mare folos. Conducatorii de atunci au murit, s-a schimbat aproape in totalitate scenariul, insa aerul de acolo inca e plin de coruptie si e respirat de cei tineri. Eh, mare lucru putem sa facem si noi...sa ne plangem verbal, cu nicio rezolvare intr-un viitor prea apropiat.
10/10

Sophie's Choice {1982}

Un adevarat roller-coaster emotional. O poveste dureroasa despre supravietuire, dragoste, prietenie dar si tristete si durere profunda. Asta e rezumatul in 10 or less words a capitolului "Despre ce e vorba in film". Dar profunzimea lui poate fi studiata cadru cu cadru, cuvant cu cuvant, capitol cu capitol.
Insa filmul asta e despre Meryl Streep, pe care am considerat-o intotdeauna cea mai buna actrita din istorie, nimicindu-le chiar si pe cele din vremurile "de aur" ale cinemaului, nici una nu se compara nici macar printr-o treime si asta ca sunt eu generos ca e perioada Craciunului. Insa nu, face un rol monumental, grandios si extrem de memorabil. O viata atat de dureroasa nu cred ca a fost vreodata intiparita pe pelicula, de aceea eu zic ca e una din cele mai bune interpretari din toate timpurile si e acolo sus de tot...Cuvintele mi's putine sa exprim exact de ce este cel mai bun rol si cea mai buna intrepretare, dar o data vazut, va fi inteles. Durerea Sophiei poate fi citita si atunci cand e incredibil de frumoasa, chiar si atunci cand e joviala si plina de viata simti ca ascunde un secret ce iti poate sfarama inima, inima ei insa a fost deja sfaramata acum mult timp...si nu are decat pana in 30 de ani. Un suflet atat de chinuit si atat de tanar e rar in cinema...
Tocmai de asta mi-este foarte greu sa recomand sa fie vizionat de mai multe ori, in primul rand din cauza scenei in care trebuie sa aleaga care din copiii ei trebuie sa traiasca...am citit ca nu a citit scena aia decat la inceput (cand a citit tot scenariul) si in momentul filmarii si tocmai din cauza ca ea nu a studiat scena prea mult, din cauza ca nu a fost gandita, intensitatea emotiei brute care iese din omul asta la momentul acela e incredibila...si o simti pana in varful tuturor extremitatilor, in special a firelor de par.
E inutil sa continui cu descrierea acestei minunate actrite. Cat despre ceilalti doi, Kevin Kline si Peter MacNicol...si ei fac o treaba excelenta, in special Kevin Kline, un actor extrem de teatral si de 10 ori mai plin de viata decat orice actor din ziua de azi care e tanar. Bine, acum nu prea mai poate ca a imbatranit considerabil...dar chiar si asa, e excelent.
Filmul in sine e si el o realizare considerabila dar nu prea mare. E ok, insa e umbrit total orice aspect tehnic sau regizoral din cauza lui Sophie. De vazut. O singura data, ca e prea deprimant sa fie vazut de mai multe ori...
8.5/10

Tootsie {1982}

L-am mai vazut, toti l-am vazut, toti am ras, toti am fost socati nu de faptul ca Dustin Hoffman era imbracat intro femeie dar fiindca aceasta pacaleala continua si functiona in continuare...si putea sa mearga la nesfarsit dar apoi si-a adus aminte personajul interpretat de Dustin, Michael Dorsey ca nu vrea sa fie Dorothy Michaels tot restul vietii.

In primul rand e o comedie, asta e clar, ca nu stiu, dar cred ca daca s-ar intampla asa ceva in viata reala cred ca cineva si-ar fi dat seama mai devreme de scamatorie...bine, ca ei nici nu aveau vreun motiv sa se indoiasca de asta, era convingatoare...a jucat bine Dustin, a fost si nominalizat dar nu a castigat. A castigat insa Jessica Lange acel oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar. Si pe langa aceasta nominalizare a lui Dustin si victoria Jessicai filmul a mai primit 8, say again, 8 nominalizari la cel mai bun regizor, cel mai bun film, cea mai buna muzica, imagine, editare, sunet, inca o actrita in rol secundar si scenariu original...si nu a castigat nici una din ele...pur si simplu nu a avut, parca, acel ceva extra ce ii dadea magia. Pana de curand am crezut ca rolul lui Dustin ar fi dat acest plus, dar nu a fost prea puternica, impactul a fost mai mic decat am crezut initial.
Cat despre comedie, as fi vrut sa rad la mai multe faze, am ras insa numai pe la inceput, apoi, treptat mi-a pierit cheful si nu stiu daca eram eu de vina...
Cine nu l-a vazut sa-l vada...cine l-a vazut si inca si-l aminteste chiar si putin, nu mai are sens sa-l vizionati.

7.5/10

Goldfinger {1964}

Cam asta e tot ce poti sa ceri si ce poti sa primesti de la un James Bond...avem gadgeturi, Aston Martin DB5 - plin cu uber-gadgeturi, 007 iesind dintr-un costum de scafandru deja imbracat intr-un tuxedo ultimul racnet, arme, urmariri cu masina, laser industrial, spionaj, unul din cei mai buni villani care a intrat in istoria francizei duble-0 seven Auris Goldfinger, unul din cei mai buni henchman cu cea mai tare palarie din istorie, Oddjob si cel mai tare nume din istoria cinemaului, Pussy Galore, un nume ce nu va fi uitat.
In rest, pentru ziua de azi, actiunea pare putin cam caraghioasa pe alocuri, scenele de lupta corp la corp par improvizate si reale in sensul ca actorii nu stiu sa se bata, coreografie ioc sau vreun stil de lupta anume...eh, asa erau vremurile, e de inteles.
Filmul asta supravietuieste din cauza ca are atatea scene memorabile, multe din ele fiind deja repetate sub o forma sau alta in alte filme din ziua de azi (scena cu laserul, fazele cu Aston Martinul lui Bond, etc.)...supravietuieste din cauza lui Bond sau din cauza lui Sean Connery care e cel mai bun Bond din cei vechi (cel mai bun din toti fiind Daniel Craig, no doubt), supravietuieste din cauza subiectului si din cauza fanteziei...de fapt, cam orice lucru.
E un film cu adevarat memorabil care isi pastreaza "cool"imea dar care nu se mai ridica la standardele de astazi, dar a facut-o intro zi prin '64.
7.5/10

Rushmore {1998}

Un trimuf vechiut care apartine in totalitate lui Wes Anderson dar si putin lui Owen Wilson care a scris scenariu impreuna cu Wes.
Filmul asta e vorba despre viata, this much is clear...dar ce viata. Avem un adolescent pe la 15-16 ani care, datorita mortii mamei lui, s-a maturizat mult prea repede. Reuseste insa, sa para matur in fata altor oameni, devenind rival pentru unii oameni cu mai multa experienta in viata, rival atat in dragoste cat si succes per-total. E un personaj infinit interesant iar cei din jurul sau completeaza acest tablou de viata inedita care ne este prezentata cu atat de mult stil si unicitate prin viziunea regizorala al lui Anderson. Mi-a placut in mod deosebit stilul de filmare, care, la fel ca in celelalte filme ale lui Wes (The Royal Tenenbaums, The Life Aquatic with Steve Zissou, The Darjeeling Limited) - acesta pastrandu-si acest stil de filmare ca o semnatura - arata foarte teatral si ajuta la dezvaluirea multor detalii la vizionari viitoare datorita comediei subtile din background...si nu numai.
Rushmore e in primul rand un film foarte placut de vizionat, care are replici geniale, amuzante, dar care pana la urma e facut de personaje...si datorita acestora filmul acesta va dainui in timp ca genu de film care nu e pe masura asteptarilor...de ex: filmele lui Wes prezinta intotdeauna anii de dupa succes a personajelor principale. Aici, nu vedem anii in care Max devine presedintele acelor numeroase cluburi din scoala privata pe care o face, Rushmore...iar acestea sunt prezentate succint ca o modalitate de caracterizare a personajului. Acest film e profund acolo unde alte filme de calibru hollywoodian nu sunt si este sarac acolo unde celelalte filme sunt bogate...iar asta e un lucru bun. Ne arata ce conteaza de fapt si ce anume defineste cu adevarat personajul pe care il urmarim (acelasi lucru se intampla si in The Royal Tenenbaums).
Actorii joaca excelent, asta nici nu mai are sens sa fie pomenita, dar o fac oricum.
Si mai zic, desi nu e nevoie ca merita vizionat si pastrat.
9/10

Point Break {1991}

Asta cica ar fi un clasic...un clasic al genului. Bine...de ce? Pai nu stiu...nu am vazut decat un scenariu prost, surfing, fata inexpresiva si actingul de stana a lu Keanu, fata lu Gary Busey cand inca arata normala, Patrick Swayze acu 17 ani si o tipa care puteai sa juri ca e un tip...eh, never mind this. Hai sa trecem la partea care conteaza. Scenele de actiune...lame, lame, lame. Nimic deosebit, nicio adrenalina, niciun suspans...nici nimic.

Avem insa o surpriza...acest film de actiune pur hollywoodian e regizat de o tipa...Kathryn Bigelow. Face o treaba bunicica pentru o fata la scenele de actiune, cu urmarirea printre strazile inguste ale orasului, cu sariturile din avion...eh.
In rest, cam totul sucks ass...dar, dupa standardele anilor '90 si dupa cele a filmelor de actiune din aceeasi perioada (si in special inceputul acestora) e un blockbuster reusit care as prefera sa nu mai fie amintit decat ca un film ce, culmea, reuseste sa te tina in fata lui timp de 2 ore si sa-ti stoarca fiecare strop de inteligenta pe care il ai pe timpul duratei sale. Miracolul este ca iti revine dupa ce se termina. Nu il recomand dar daca aveti ceva cu Keanu, Patrick sau Gary...be my guest...i'm out.

6/10

Before Sunset {2004}

Continuarea de succes a filmului precedent.
Cu aceasta continuare se aduce si ceva cat de cat nou in cinema. Adica nu prea ai unde sa vezi un sequal ce se face dupa 9 ani, ai carui poveste e si ea dupa ani, cu aceeasi actori, efectiv, vedem ce se intampla cu aceleasi persoanje dupa 9 ani de la prima data a intalnirii lor, in timp real. E ceva unic...exact cum trebuie sa fie cinematograful...si asa cum e din ce in ce mai rar.
Jesse a devenit un scriitor de succes si a venit in Paris sa vorbeasca despre cartea lui...carte in care vorbeste despre noaptea aia magica de acum 9 ani...bineinteles Celine este acolo, nu tocmai printrun noroc chior sau destin. Amandoi s-au maturizat, au familie sau incep una, dar si actorii s-au maturizat...in special Ethan pe care l-am criticat la capitolul asta in Before Sunrise.
Din nou, am avut senzatia ca vorbesc scenaristii nu prin doua personaje ci prin una, cu o singura voce din cauza ca aveau conceptii despre viata atat de asemanatoare. Se completau reciproc, realizau cat de mult se iubesc si apoi zambeau sincer unu la celalalt in pauza dintre subiecte. Dar am simtit si un usor monolog filosofic despre viata si na, mi s-a parut ca doi oameni nu ar vorbi despre asa ceva in mod obisnuit...dar ei sunt intr-adevar un cuplu mai special, unul rar la care unii pot aspira :)) . Aa...si filmul asta l-am vazut intrun trecut indepartat dar nu in totalitate si daca tot l-am vazut pe primul, de ce sa nu-l vad si pe al doilea?
Un plus acum pentru imagine, usor incetosata, parca din alta lume, pariziana chiar.
E din nou o placere sa vedem legatura asta stransa intre oameni, o legatura ce nu poate fi exprimata in cuvinte sau chiar sentimente. O legatura cosmica, invizibila, nemuritoare, chiar daca si fictiva.
8.5/10

Before Sunrise {1995}

Cu toate ca a fost si al tv la un moment dat in trecutul nostru si probabil l-am vizionat si atunci, trecator din cauza ca atunci cand eram mai mic, nu eram prea into films, in special cele romantice, ca acesta.
Asta e un exemplu clar despre cum arata o romanta in ziua de azi...doi oameni necunoscuti se intalnesc prin nicio coincidenta speciala (sunt doar intr-un tren) si pur si simplu intra in discutie unul cu celalalt. Despre ce incep ei si termina de discutat ar fi mult prea multe de spus din cauza diferitelor domenii si teme in care se ajunge aceasta discutie...non-the-less, ganditi-va asa...filmul asta nu are nimic deosebit decat interactiunea perfecta a doua personaje care nu se cunosc si asta e cu adevarat fascinant...si nu o spun sarcastic.
Cu toate astea nu am putut sa nu ma gandesc ca totul e luat dintr-un scenariu, scris nu intro zi (ca actiunea din filmul asta) ci intro perioada lunga de timp, gandit ca fiecare replica sa o completeze pe urmatoarea dar facut in asa fel incat sa nu para prea gandit...e totul in limita bunului simt si nu prea excesiv. Cu toate astea, jocul actorilor, desi foarte bun in majoritatea duratei lui, a fost cateodata evident fals si parca prea personal pentru omul din actor...si expresia asta de jena se putea observa cel mai bine pe fata lui Ethan Hawke, care pana la rolul asta, nu cred a jucat intr-un rol atat de profund si care sa ii ceara atat de multa implicare emotionala personala chiar...mie asa mi s-a parut citindu-l. Julie Delpy a fost perfecta...o femeie frumoasa si dulce in acelasi timp de care s-ar indragosti oricine.
Si trebuie sa spun, ca desi pare la prima vedere un film plictisitor care nu are twisturi sau explozii sau mai stiu eu ce...e o placere la vizionat, e o placere de observat carisma actorilor si cat de bine ne pacalesc, zicand ca e relatie veritabila si sincera. Un film foarte frumos.
8.5/10

Los Olvidados {1950}

Un film pe care nu ai ajunge sa-l vezi decat daca iti este recomandat de catre cineva in care ai mare incredere cand vine de cinema uitat, amintit numai in cercuri restranse de cinefili adevarati. Nu pot sa zic acum ca m-a uimit teribil, insa e mai real decat ai vrea, privit din punctul de vedere al optimistului, care o sa ramana profund pana cand, in final, se regleaza toate scorurile insa iti ramane un gust amar dupa ce il vezi.
Luis Bunuel, celebrul regizor spanilor al anilor '50-'60, a luat o pauza de la celelalte lucrari ale sale, care tind mai mult spre latura supra-realista si se axeaza de aceasta data pe o poveste dureroasa despre saracie si crima in mahalalele din Mexic. Mi-a adus aminte de Cidade de Deus iar cel care nu ii vede asemanarea pur si simplu nu a vazut Cidade de Deus. Fiind un tip caruia ii place mai mult cinemaul modern, spre deosebire de cel din anii '40-'50 Cidade e mult mai puternic vizual, emotional si in acting decat acesta. Acum, daca ati vazut City of God si va placut va recomand sa nu il mai vedeti pe asta, insa daca nu, il vedeti pe asta mai intai si apoi filmul brazilian.
Acesta de astazi se bazeaza in special pe caracterizarea personajelor. Pustiul ce intra in gasca din cauza ca nu are iesire (asa e mahalaua) insa doreste sa fie un copil bun iar ma-sa sa vada acest lucru, un alt delincvent care a fugit de la scoala de corectie sa faca haos acolo unde este privit ca "cel mai tare, cel mai bazat" astfel restul pustanilor ii urmaresc usor ordinele in ale furatului, mai avem si un mos orb, vocea trecutului, cand pe vremea lui din cauza nu stiu carui general, totul era mai bine, pentru care au un sentiment de mila combinat cu scarba in diferite momente ale filmului si nu in ultimul rand un pusti, care datorita sortii, ajunge ca acestia din cauza ca tatal sau il paraseste intr-o parte a acestui "cartier" si nu se mai intoarce...insa nu e genul usor coruptibil astfel incat "cei 7 ani de acasa" i-au fost de mare folos.
Filmul se invarte, deci, in jurul acestor personaje, de la bune la rele, de la tinere la batrane...o lectie de viata dura, nemiloasa a carui vizionare e cam de nota
8/10

Transporter 3 {2008}

Am avut nevoie de un film de genu asta...astfel de filme iti mai odihnesc neuronii dupa cateva zile de folosire intensa (partiale si lucrari) si din cauza asta nu mai reusesti sa vezi aberatiile atat de mult, sau daca le vezi, nu te deranjeaza incat sa strigi in gura mare "Ce aberatie!!!". Sigur...la fel ca primul, dar mai ales al doilea Transporter si asta are aberatii dar din punctul meu de vedere numai una majora...aceea cand ridica eroul nostru masina de la fundul lacului cu aerul din pneuri...yeah...la asta stiu ca si astia au ras dupa ce au filmat-o...ori s-au simtit foarte, foarte prost. (sau au facut asta cand au scris asta in scenariu...Frank lifts the car from the bottom of the lake with the air from the tires - eh, la ce se ajunge cand trebuie salvat eroul dintr-o situatie, efectiv, fara scapare...si ah, da, nu putea sa urce la suprafata din cauza ca daca se departa prea mult de masina exista posibilitatea ca el sa aiba o mica problemuta cu o explozie ce se putea petrece la incheietura mainii sale si il putea cuprinde in intregime).
Faza de mai sus (din poza), desi usor exagerata e foarte posibila...facuta de un sofer profesionist cum e personajul lui Jason Statham...si apropo de asta. Filmul asta e pentru el...observati, va rog, cum el este primul care apare la genericul din inceput si chiar si cel de final...apare numele sau si apoi numele filmului. Regizorul si restu nu sunt importanti, asta din cauza ca nu e un film artistic propriu-zis, e un film de actiune usor, rapid, cu faze misto, cu masini misto, cu o gagica faina (cu toate ca e la primul ei rol - asa se promoveaza noile talente) care joaca pe masura unui rol dintr-un film de actiune...un film ce nu se vrea sa fie luat in serios, dar ca sa nu fie luat in batjocura trebuie sa aiba si cateva elemente plauzibile si zic eu, le are si ii sunt suficiente.

Ce mi-a atras in mod deosebit atentia a fost muzica...Alexandre Azaria...aparent a compus muzica si pentru 2. Acolo chiar nu a reusit sa-mi atraga atentia. In schimb aici e in ton cu actiunea si acum ca o ascult separat pare mi se ca suna cu soundtrackul de la sequalurile Matrixului...dar numai asa, unele bucati. Oricum, imi place...merge unsa ascultata si separat.
Ce realizez dupa ce l-am vazut e ca nu mi se pare ca am pierdut 100 de minute vizionandu-l si e bun ca film de vazut cand nu ai ce face si cand nu ai nimic altceva de vazut. Dar nu e neaparat un film a carui experienta trebuie repetata, poate doar pentru masina...but come to think of it...scenele de actiune au fost nitel cam haotice din cand in cand...

7/10

Ghost Town {2008}

O povestioara destul de originala (dar nu chiar) despre un dentist antipatic, daca se straduie destul, si foarte anti-social, practic un singuratic. Intr-o zi, din cauza ca nu putea sa elimine cum trebuie mancarea din corp :) (am zis-o frumos, nu? :)) ) a avut nevoie de o colonoscopie...de obicei, pentru astfel de interventie nu e nevoie de anestezie, in special de una generala cum a dorit doctorul stomatolog Pincus (Pink ass, cum mai e numit de catre morti). Au aparut complicatii si a murit pentru 7 minute...din acel moment, ca niciodata pana acum, a inceput lumea sa il bage in seama fara ca el sa le ceara atentia...lumea asta era deosebita...era, moarta. Fiecare din ei ramanand pe lumea asta din cauza treburilor neterminate...
Si incepe aventura de aici...unul din morti e deosebit de bagaret (acesta fiind Frank jucat excelent de Greg Kinnear) si reuseste sa-l convinga pe Bertram sa faca o chestie...ajunge insa sa se indragosteasca de chestia asta, chestia fiind fosta nevasta a mortului, acum vaduva.
Insa cine e personajul principal e cel care "straluceste" in acest film, el fiind jucat de intotdeauna amuzantul Ricky Gervais (The Office - cel din UK, Extras, all british humor), care foloseste personajele sale care sunt asemanatoare, intotdeauna smug, infumurate, sarcastice si reuseste sa le faca placute si simpatizante...Gervais e maestrul comediei penibile, ciudate (awkward) si pe langa asta e un actor mai bun decat crede el si poate si mai bine.

Filmuletul e si foarte dulce/trist inspre final, cand unele cerinte ale spiritelor sunt satisfacute, astfel continuandu-si drumul spre casa...au fost momente frumoase.
Mi-a adus aminte de Stranger Than Fiction (pe care il recomand cu caldura), din nu stiu care motiv, probabil sa vad un actor de comedie ca joaca un rol atat comic cat si foarte serios, probabil si lookul filmului, I cannot pin-point it...eniuai...e un film placut, cam previzibil (cu exceptia catorva momente) dar care merita din cauza castului.

8/10

Eagle Eye {2008}

Posibile spoilere...atentie mare!
Sunt multe lucruri la filmul asta ce te-ar determina sa nu-l mai vizionezi...nu stiu...sa vedem...povestea destul de subtirica, actingul average, poate cu cate o sclipire pe aici-pe'colo din partea lui Shia din cauza ca au fost cateva momente emotionante pentru personajul sau, copierea cu nesimtire (dupa parerea mea)/omagiu (probabil din partea lor daca i-as intreba pe aia care au venit cu scenariu...a unor elemente din filme nemuritoare, geniale si clasice cum ar fi: 2001 - Odiseea Spatiala de Kubrick. Ce a luat de aici? Pai, tema principala din mediocritatea asta...HAL. Bineinteles, aici transpuns "inteligent" in ARIA (figures...) un computer super inteligent care se afla la etajul 36 sub pamant care ramane anonima pana in ultimele 45 de minute...ca na, stai si te intrebi, cine e mai tare decat guvernu american? Si hm...e un film 100% american...deci clar...guvernul american si imediat faci legatura. Ce a fost bun in filmul asta? Ultima juma de ora...plina de tensiune, suspans and all that crap care a facut ca nota sa ii creasca cu un punct, cel putin din partea mea. In rest, e banal, nu e original, se uita usor, nu are nimic memorabil sau ceva legat de cuvantul asta...si nici prea multe nu merita sa fie spus despre el. Are pe la inceput cateva chestii ce te baga in mister...si asta e bine, dar tot nu ajuta cu mult. Aaa...si inceputul mi-a adus aminte de inceputul din Wanted...tot asa, un fraer care locuieste langa sinele de tren, cu o slujba de cacat, care intr-o zi se trezeste cu o groaza de bani in cont si de acolo incep necazurile.
E doar un alt film de suspans (sau asta se incearca...dar nu pot spune ca a avut prea mare efect), pur american, care se termina asa cum vrem toti, dar nu cum ne asteptam dupa indiciile din film....yes, it does :)) ...asta ar insemna ca ar fi ceva de capu lui si nu e. De vazut o singura data.

7/10

Zack and Miri Make a Porno {2008}

Asta e unul din filmele alea care vin atata de rar care te atrag doar prin titlu. Va dati si voi seama cati obsedati de pornografie au dat intamplator peste filmul asta crezand ca e altceva...e exact numele unui film de acest gen pe care l-ai putea gasi pe oDC sau torrent. Si apoi intra si sunt imediat dezamagiti din cauza ca e prea mult dialog :)) si are si poveste - cosmarul fiecarui fan al pornului :)))) . Dar cand se ajunge la o parte mai sexoasa, sunt din nou dezamagiti, poate si mai tare din cauza ca e totul soft...ohhhh :)) .
Dar acum serios, inca un film de la vestitul realizator de filme Kevin Smith care scoate inca una cu "What-you-see-is-what-you-get", fara vrajeala de Hollywood, fara efecte speciale colosale, fara scene de actiune (oricum, a zis Kevin ca la astea nu se pricepe si ca e prea mult de lucru pentru ceva atat de insipid), numai acting calumea, scenariu porcos ca in realitate (cine nu injura pe toti si pe toate cand vorbeste cu amicii, I sure do!) care spune orice, nu sunt replici cautate mult timp prin cap ca sa fie scoase cele in plus, sunt de toate felurile...e ca si cum Smith se gandea si scria in acelasi timp...de unde si cateva replici geniale scoase la moment de inspiratie...then again...cine stie cat a stat si a scris scenariul asta ca ultima cand a scos un film a fost tocmai in 2006 cu Clerks 2.
Normal, fiind Kevin Smith nu a putut sa nu faca referiri si sa emita pareri despre filmele pe care le-a vazut, pocindu-le numele astfel incat sa sune a filme porno si o face cu succes.
Eu am ras de cateva ori din cauza comediei crude si sincere ori din cauza unor faze penibile sau exagerate (looks like you got your shit covered), pe toate scrie View Askew production.
Singurul rau la filmul asta e ca treaba cu romantismul si sexul porcos ca pretext in care are loc un moment de dragoste mi se pare un pic fortata si cam tipa dupa atentie, plus ca e previzibil (dar Smith nu le face altfel), dar a fost o vizionare distractiva la care hohotele au fost in floare, nerecomandat de vazut cu parintii ori familia :)) .

7.5/10

Harvey {1950}

Povestea unui om si al sau pooka...o poveste inaintea vremii sale, una care vorbeste despre alcool, boli mintale, spirite, mitologie celtica si magie...si asta, ganditi-va, tocmai in anii '50. Filmuletul e destul de profund din punctul meu umil de vedere...vorbeste cu multi si in mod special cu cei a caror magie a disparut din propria viata si o data cu asta farmecul vietii insasi. E distractiv si uimitor in acelasi timp cand vezi personajul lui James Stewart cum schimba viata celor din jurul sau datorita acestui personaj pe care nimeni nu il vede cu adevarat dar si-l imagineaza. Se prea poate ca singurul care il vede cu adevarat e Dowd din cauza ca el a fost schimbat cel mai mult datorita acestui personaj caruia ii cam place sa duca la gura alcool :)) .
Si acum sec...tocmai persoana care mi s-a parut ca a jucat cel mai nenatural si slab a fost tocmai persoana care a castigat oscarul pentru un rol secundar...aceasta a jucat rolul surorii mai mari ale lui Dowd si chiar nu mi-a placut cum a jucat...but that's just me.
Si apoi...trebuia mai mult din James Stewart si al sau personaj imaginar si nu prea...prea ma enervau cand stateau celelalte personaje secundare si vorbeau despre cum sa prinda un om intr-un oras si asa destul de mic care frecventeaza de cand se stie aceleasi locuri...
Mi-ar mai fi placut si sa arate iepurele gigantic spre sfarsitul filmului, asa, live, dar au ales sa-l arate intr-un tablou ca cel de mai sus...
In rest, merita vazut...nu e revolutionar, nu e inovativ, dar e heart-warming si placut...si asta iar din cauza lui James Stewart.

8.5/10

Babylon A.D. {2008}

Nici nu prea stiu la ce m-am uitat...m-am uitat la inca o prostioara de film Hollywoodian care nu prea merita vizionat. Chestia ciudata e ca e inspirat dintr-o carte...si la final iti dai seama ce carte proasta si prost inspirata poate sa fie. Filmul, ca si cartea presupun, are o nuanta de film cu mesaj religios...nu, de fapt invers din cauza ca oamenii care promoveaza asa numita religie o fac pentru a se imbogati...deci e un film care neaga religia. Big deal...tot nu inseamna ca ar fi un film eficient din punctul asta de vedere...probabil din cauza cantitatii absurde si prost facute de actiune specifica cartierului din Los Angeles plin de artisti cu aere de vedeta si scenaristi care au norocul chior sa isi faca scenariile intr-un film, indiferent de calitatea acestuia.
Film ce n-are nimic memorabil, actorii joaca prost si stiff, ignorabil...de parca daca jucau cat de cat mai bine imbunatatea filmul, nu. Filmul e de vina, nu actorii, scenariu e prost...
Vin Diesel joaca prost si a avut, culmea, roluri mai bune...si iar imi aduc aminte de faza exagerata din filmu asta cand, fecioara Aurora supravietuieste unei bombe...C'MON!!! Nu pot sa cred bullshiturile astea si nu ca nu le cred...doar un S.F., sa zicem ca functioneaza in context, dar nu isi au rostul...nu moare de la o bomba, dar moare dand nastere la doi copchii. FUCK. Why?
Because she's a lady...si because e un film prost.
5/10

Army of Darkness {1992}

Yeah...asa cum am zis cand am vizionat si primele doua parti The Evil Dead si Evil Dead II o groaza de distractie. Bine, poate nu am spus-o chiar asa, dar in directia aia bateam.
Acum, aceasta a treia si ultima parte nu e la fel de distractiva ca primele doua, nici extrem de memorabila insa are partile ei bune. Probabil chestie ce o sa deranjeze cel mai mult e la final, cand avem o armata de scheleti din ghips (de obicei din asta se fac) total neconvingatori sau neinfricosatori dar nu prea conteaza asta...conteaza forta majora a raului si asta are o masca destul de misto si forta majora a binelui si asta are o mana refacuta din metal medieval mecanizat si o masina refacuta si ea tot din bucati medievale. Noroc ca in calatoria din al doilea in al treilea film (aceea prin gaura neagra a raului) au supravietuit si carti de chimie, si gloante de shotgun si mai toate ce ar trebui intr-o situatie ca aceea din film si anume un razboi. Normal, nu toti poarta cu ei carti de chimie 101, dar nu conteaza.
Conteaza insa ca e distractiv si la fel ca primele doua amuzant (vedeti scena din cimitir cand maini de scheleti rasar din pamant si il scobesc in nas sau ii impung ochii...si nu numai faza asta, mai sunt.).
Bruce Cambell e la fel, poate mai bun la capitolul acting, ca na, pana si timpul te ajuta sa fi un actor mai bun. Scenariul cam la fel, poate putin mai dumb ca na...l-au trimis pe asta in evul mediu.
Insa nu e la fel de bun ca primele parti asa ca ii dau nota:

7.5/10

The Night of the Hunter {1955}

In primul rand trebuie sa spun ca nu mi-a placut. Din cate am citit s-a incercat a fi ceva plin de suspans si tensiune...pe mine mai mult m-a adormit, dar sunt cat de cat sigur ca atunci in '55 a avut un impact emotional destul de puternic. Acum avem alte filme de acest gen care functioneaza mult mai bine.

Problema cu filmul asta e ca la o prima vedere si sunt sigur ca si la a doua e unul pueril si exagerat din cand in cand in acting...da, asta e intentionat din cauza ca tot filmul e de fapt relatarea unui copil. Cu toate acestea...personajul viclean al lui Robert Mitchum era si nebun, de unde, probabil, si exagerarile in comportament. In acest caz inseamna ca restul filmului e intentionat exagerat fie datorita baghetei regizorale a lui Laughton care la un moment dat s-a saturat sa explice copiilor ce au de facut (cum sa joace si ce trebuie sa faca in fiecare scena) ca de la un moment l-a lasat pe Mitchum sa faca treaba asta. Ei...asa ceva nu se face.
Apoi mai e si treaba cu luminile...inteleg ca e film-noir si ca umbrele au un mare rol dar totusi...cand se aprinde un bec intr-o camera si pe perete apare un stalp fara ca intre bec si perete sa mai fie ceva apai isi bate joc de tine...probabil asta m-a deranjat cel mai mult.
Copiii joaca bine (Billy Chapin si Sally Jane Bruce care e o scumpica si jumate), bunicuta draguta din final joaca si mai bine, urmata la talent de Mitchum asta. Intepretarea sa a unui psihopat-preot-sarlatan este destul de convingatoare...mai ales cu povestea aia despre Love-Hate. Fiecare din cuvinte fiind tatuata pe cate o mana...ghiciti voi care si cum.
Eu unu nu il recomand in vreun fel...nu prea are nimic memorabil, dar are o poveste destul de buna cu oarecare simbolistica.
8/10

Righteous Kill {2008}

"Crima pe buna dreptate" e un film evident mediocru, cu doi politisti ce au lucrat impreuna peste 100 de ani, care isi cunosc unu fiecaruia each and every move, care sunt practic frati pana la moarte, unu ar muri pentru celalalt si invers. Pana aici e total neoriginal si kinda borish...si chestia e ca cei doi mari mamuti ai Hollywoodului nu reusesc prin actingul lor scortos si pietrificat sa ridice cat de cat labaria asta cu pretentii de film cu suspans si mister a carui final desi previzibil si imprevizbil in acelasi timp ne lasa reci si indiferenti.
Exista o sansa de 50% ca filmul sa se termine cum credeai tu sau viceversa. Deci previzibil datorita faptului ca scenaristii pot sa o termine in sensul evident sau in celalalt sens al evidentului. E mai ambiguu la explicat decat la vizionat. Impreivizibil din cauza ca eu credeam ca se termina intr-un fel datorita multitudinilor de dovezi cum ca unul din ei ar fi acel criminal care il cauta chiar ei. S-a dovedit a fi celalalt si asta din cauza ca nu ma asteptam sa faca vechiul truc in care iti arata o mana si cu cealalta iti fura inteligenta din buzunar. E atat de previzibil din cauza celor imprevizibili care au facut film...au incercat sa faca ei ceva, dar nu i-au copiat destul de bine pe cei care au incercat sa-i imite...pana la urma e doar o prostie.
Pacat de actori...cu toate ca au avut o cariera excelenta, dupa parerea mea, au jucat intotdeauna in acelasi tip de film iar daca nu au jucat in acelasi gen de film, au fost intotdeauna acelasi personaj. Imbatranesc astia doi...si ca sa vedeti cat de usor le-a fost sa joace aici in jurul lor se afla numai necunoscuti si actori prosti...50 Cent??? La asta s-a ajuns? Sa joace cretinul asta intr-un film cu Robert DeNiro si Al Pacino? FUCK this!
Astia doi ar trebui sa se mai gandeasca cand aleg un film...daca tot sunt la sfarsitul carierei vreau sa fiu amintit prin faptul ca macar am incercat sa joc in filme bunicele...nu mediocre-submediocre...
6/10

The House Bunny {2008}

O comedie misto, care in fond, nu e decat un film de'a lu Adam Sandler (stiti voi: Billy Madison, Happy Gilmore, The Wedding Singer, The Waterboy, Big Daddy, Little Nicky, Mr. Deeds si alte cateva) dar pentru fete si cu fete. De ce mi-a "kinda" placut si mie a fost din cauza Annei Faris care mi-a placut in orice film a jucat indiferent daca era un film prost sau bun...imi aduc aminte ca prima data am vazut-o in Scary Movie si mi-a ramas in cap. Ea interpreteaza perfect blonda proastuta dar buna de tot, demna de center fold-ul din Playboy si tocmai chestia asta e cel mai mare vis al ei :)) . E geniala si ea este motivul pentru care seria Scary Movie e mult mai buna decat celelalte prostii cu Date, Superhero sau Epic Movies...e adorabila, inteligent de stupida si bineinteles hilara de te tavalesti pe jos...si o pot spune sincer. De fiecare data cand deschidea gura (ei, nici chiar de fiecare data) era pentru mine un nou motiv de a rade cu pofta si chiar am ras cu pofta.
Actorii care au jucat pe langa Anna joaca standard, dar fiecare fata din casa Zeta joaca intr-un fel sau altul mai ciudat decat cealalta pentru a spori factorul de comic - unele reusesc, altele nu...insa Emma Stone (pe care o iubesc) e cea mai buna dupa Anna Faris si ne ofera si ea noi motive de rade datorita felului ei de a fi timida si nerdish. Mi-a adus aminte felul ei de a juca de comedia lui Jonah Hill din Superbad, in care a jucat si Emma Stone. Nu m-as mira sa fi furat sau imprumutat cateva tickuri de comportament de la personajele reusite ale lui Hill pentru a o juca pe Natalie cum trebuie.
De fapt, aceste doua fete (Anna si Emma) fac filmul sa fie distractiv si demn da vazut chiar si pentru baieti, pana la final.
Partile negative sunt bineinteles in poveste...a carui final este observabil de la o Posta. Este o poveste obisnuita tip Hollywood despre mitul Cenusaresei, despre cum invatam din greseli...this load of crap. De vazut numai pentru Anna si Emma.
P.S. Mi-a placut in mod special cum arata personajul Annei in posterul filmului...fix ca o papusa...gonflabila. :))
6/10