Futurama: Bender's Game {2008}

Unul din cele mai bune seriale animate TV ever made, in caz ca nu stia cineva ce e aia Futurama. Creatorul ei este Matt Groening (de altfel, si creatorul lui The Simpsons care s-a cam prostit in ultima vreme...nu mai e cum era) si in acest caz scoate o comedie de inalta calitate cu elemente S.F. si de actualitate care starnesc cel putin un zambet, dar care, in cazul acestui umil cinefil a scos hohote dupa hohote de ras isteric. Filmul face referiri la numeroase lucruri dintre care ar fi cel principal si anume jocul Dungeons & Dragons, un joc la care este necesara imaginatia fiecarui jucator in timp ce joaca un cavaler ce se lupta cu dragoni si diferite alte creaturi din lumea mitica a cavalerilor. Dar intreg filmul este un spoof catre trilogia castigatoare de numeroase Oscaruri Lord of the Rings, in care fiecare personaj din Futurama (Fry, Bender, Leela, Amy Wong, etc) joaca cate un personaj important din trilogia lui Peter Jackson (Gollum, Legolas, Gandalf, etc - nu neaparat in ordinea asta). The point is: filmul e foarte amuzant, iar eu fiind un fan al serialului am fost foarte multumit. O comedie sarcastica, ironica si parodica foarte tare.
9/10

A Christmas Story {1983}

Mi-a placut din prima clipa. Sunt atatea chestii in filmul asta care m-au facut sa-mi aduc aminte de copilarie si in special de Craciun inca cred ca am sa le exclud numai pe cele pur americane si singura care imi vine in minte ar fi faptul ca Mos Craciun se afla la ei in magazinele mari, in ajunul Craciunului si primeste copii ca sa ii spuna ce vor sa primeasca cadou. In afara de asta, fiecare scena e una in care se poate regasit oricine care a avut o familie nu prea numeroasa cu o mama si un tata, amandoi iubitori in stilul lor. Copilaria e un factor important in filmul asta din cauza ca aceasta da o anumita importanta asupra acelei sarbatori. Craciunul e o perioada incredibila prin ochii unui copil si asta imi aduc aminte...ceva cu adevarat special, de neuitat. Iar comedia este in special una deosebita si deloc fortata care a reusit sa scoata un hohot de ras de la mine de fiecare data cand se ivea ocazia. Iar ca film este unul foarte memorabil, amuzant, dulce si real. Nici nu mai are sens sa adaug altceva la filmul asta...trebuie vizionat si asta e clar.

9/10

Mongol {2007}

Unul din cele 4 filme straine de anu asta care nu au castigat Oscarul pentru cel mai bun film strain. Oricine il vede ii e usor sa-si dea seama de ce a fost nominalizat. Batalii marete (cea din final, cel putin), atentia speciala acordata costumelor si autenticitatii filmului in general, actiunea are totusi loc in secolul XI, muzica excelenta si foarte bine aleasa, sunetul numai bun pentru o sala de cinema sau un 5.1 de calitate. Este un film maret, mai ales pentru tara care o reprezinta, nu, nu Mongolia, nici Rusia ci tocmai Kazahstanul. Dar asta importa mai putin.
Ceea ce conteaza e ca acest film ne arata viata lui Genghis Khan, dar mai exact, povestea despre cum a ajuns el la putere. Deci vedem si momente din copilarie cand incepe ura fata de semenii sai, ura fata de ce ajung, amenintarea ce o prezinta el pentru semenii sai in ochii lor si puterea ce ajunge sa o aiba. E un film foarte frumos, foarte interesant pentru cei interesati de lumea respectiva, traditii si obiceiuri.
Dar mai mult de atat nu am vazut si daca vedeam nu ma facea sa simt altfel fata de el.
7/10

Anatomy of a Murder {1959}

E usor sa-ti placa filmul asta, mai ales daca iubesti dramele din camera de judecata si mai ales daca iti plac filmele lui James Stewart. A fost un actor unic care a avut un farmec aparte si nemuritor. A fost un actor perfect.
In film se vorbeste despre o crima facuta din pasiune, din gelozie, din nebunie, din ce vrea publicul sa creada, din ce vrea filmul sa te faca sa crezi. In cele 2 ore 40 ai timp sa te gandesti la ce vrea filmul asta sa faca si ce vrea sa-ti arate. Iti arata la urma urmei ca justitia e orbita de scuze inventate de ingenioasa gandirea umana, care, intr-o lume rece si calculata nu ar avea rost. Nebunia temporara este o scuza inventata de psihologi, nu de avocati, nu de acuzati, nu de judecatori. Nebunia temporara nu e o nebunie adevarata, e un nume diferit pentru "eu sunt sanatos la cap, dar aveam chef sa-l omor pe unu, asa ca eram nebun numai pe perioada cand l-am terminat (ca eu sunt Terminatorul) pe ala." Nebunia aceasta temporara a venit de la un om extrem de gelos, iar gelozia nu este, in nici un fel, legata de iubire. Nu poti detine o persoana, nu poti sa o faci a ta. E pur si simplu gresit...poti insa sa o faci sa te iubeasca iar daca faci asta, cu siguranta nu are motiv sa umble pe la altii. Gelozia e un sentiment uman murdar, ilogic. Bine, dar asta e o parere personala...unii imbratiseaza ideea ca gelozia e sanatoasa si arata cat de mult de iubeste o persoana...fals, dar ce mai conteaza?
Si vedem crima asta in cel mai mic detaliu, de la fiecare persoana implicata direct sau indirect, investigat pana la sange de avocatul nostru/detectiv Paul Biegler (personajul lui Stewart). Apoi il mai vedem o data desfasurat la judecator, infiripat in jurul unor intrebari dificile si pertinente, dar care sunt la subiect. E un film scris foarte bine si se vede si prin interpretarile excelente ale actorilor.
Si pe langa povestea umana din spatele filmului, avem si un substrat foarte important. Filmul asta iti arata ca poti sa scapi cu basma curata dintr-o crima, clar. Omul ala a omorat pe cineva din cauza ca era excesiv de gelos si cum am zis gelozia nu e un motiv sa omori pe cineva. Iar vina nu e a ta cand femeia ta e mai usuratica, asa, de felul ei, atunci cand i se ridica alcoolemia. Deci, intr-un fel, James Stewart a fost personajul negativ din cauza ca a lasat un criminal in libertate, da stiu...e naspa, dar nu multi se gandesc la alta cand il vad pe Stewart jucand un personaj simplu, bun, care merge la pescuit in mod frecvent.
Filmul e never the less, foarte bun, aproape flawless si e si foarte entertaining...
9/10

Being There {1979}

M-a distrat filmul asta...e usor. E ceva ce vezi si nu iti vine sa crezi...e ceva in care persoanele inteligente din filmul asta sunt de fapt persoanele negative, iar persoanele naive si neoficial "oarbe" sunt cele care arata o urma de umanitate. Peter Sellers (nominalizat la Oscar pentru acest rol) joaca rolul unui om cu adevarat genial...genial, asa cum il face scenariul si circumstantele in care isi incepe noua sa viata. E atat de evident filmul asta si ne simtim jigniti dupa ce il vedem pentru ca da, asa reactionam in fata unui om ca acesta si culmea, de am avea oameni de genu asta la conducerea tarii sau orice...nu numai ca ar fi imposibil dar si gresit pentru ca cineva eventual isi va da seama de felul sau si o sa-l foloseasca ca pe o papusa cu puteri foarte mari (cam cum a fost Ceasca).
In viata sa anterioara Chance (ce nume predestinat...sansa, destin) a fost un simplu gradinar, simple minded si simple gardener. Dar fara sa spuna nimanui si-a facut o filosofie de viata cu care ar putea sa aiba raspuns pentru orice problema economica, politica, orice-ica si ar fi un raspuns valabil si chiar folositor. Da...orice lucru legat de o planta putea fi corelat si folosit intr-o problema de economie nationala...evident, totul era metaforic din punctul de vedere al economistului (de exemplu) dar, era, cu toate astea, valabil.
Chaunchey, cum este numit, este o persoana usor retardata (seamana oarecum cu autismul dar scoatem fobiile si rutina din simptome) care are mintea unui copil, dar care se pricepe la gradinarit foarte bine. Stie insa sa se imbrace foarte bine, are maniere impecabile si nu e timid. Astfel, este primit in cele mai inalte cercuri si asta din greseala.
Aceasta poveste, a acestui om, este impletita intr-un film foarte frumos despre cum judecam dupa aparente si despre cum cele mai complexe lucruri din viata asta (economia) pot fi explicate folosind plantele ca reper.
"I like to watch" este o replica atat de profunda incat ea singura defineste din orice punct de vedere personajul principal interpretat perfect de Sellers in unul din rolurile sale de top, asta si cel din "Dr. Strangelove".
Un clasic, un film extrem de memorabil.

9.5/10

Burn After Reading {2008}

Mi-a atras atentia tagline-ul filmului...Inteligenta e relativa iar asta e exemplificata perfect in filmul fratilor Coen de anul acesta. Fratii Coen sunt perechea de regizori cu cel mai mult talent din Hollywood of all time (ca pereche de regizori, nu ca unul singur), I would say...si au mai scos filme foarte, foarte bune ca: No Country for Old Men, Fargo, The Man Who Wasn't There, Miller's Crossing, Blood Simple., Barton Fink, The Big Lebowski, Raising Arizona si alte cateva comedii...astea sunt puse in ordinea preferintelor mele.
In filmul cu pricina e vorba despre oameni, de diferite clase atat sociale cat si intelectuale si interactiunea dintre ei e cauzatoare de momente de o comedie rara.
Punctul forte e pus pe definirea personajelor, iar castul se comporta excelent in aceste persoanje mai mult din cauza ca rolurile au fost scrise special pentru ei. Malkovich in rolul unui analist simplu a carui importanta despre sine e mult supra-apreciata. McDormand intr-o portretizare fantastica a unei femei simple ce se crede geniala. Si Clooney isi joaca pur si simplu rolul vietii lui (nu cel mai bun din viata sa, ci chiar viata sa - sau cel putin perceptia noastra despre persoana lui...om plin de farmec ce poate cuceri orice femeie fara efort). Dar cel care fura spectacolul cred ca e Pitt ce face un rol foarte amuzant...de fapt el e cel mai distractiv personaj din tot filmul asta. Adica tipul care stie ca arata bine si asa a fost toata viata lui (mai pe scurt genu narcisist si materialist...sau un fel de the jock type) deci nu avea nici un motiv pentru care ar pune mana pe carti sau sa fie macar interesat de cultura. Per total persoane care prin sinea lor sunt extrem de amuzante, ca sa nu mai vorbesc despre situatii si replici. E un film amuzant dar nu cel mai amuzant. E genu ala de comedie care se vrea nemuritoare din cauza ca e o comedie bazata pe personaje si replici bune si inteligente. E bun.

8/10

Lumea tramvaiului...

Fiind un student c0nstiincios ce sunt eu, pe persoana fizica, merg, ca oricare alt student constiincios in fiecare zi (mai ales la seminarii) la facultate. Iar fiindca facultatea e departe de locul unde locuiesc eu, eu fiind rezident al cartierului Billa-Gara iar facultatea fiind tocmai in Podu Ros, mi-e mai usor sa iau un mijloc de transport in comun decat un mijloc personal de calatorie.

Da, am incercat cu masina dar drumul era cu cateva minute mai lung din cauza ca traficul la ora 7 jumate e sub orice critica ca toti idiotii cu impresii se duc la munca cu masina si eu le urmez exemplul...si cand merg ce vad? Linia de tramvai e libera deci tramvaiul nu are trafic decat la intersectii, unde are prioritate de cele mai multe ori. Un drum cu tramvaiul ma ia 15 minute (de cele mai multe ori) pe cand unul cu masina dureaza si jumate de ora cateodata, pe aceeasi lungime de traseu. DA! Si apoi mai gaseste si loc de parcare in deja aglomeratul Iasi. Asa ca mai bine imi las masina in parcare si o iau cu mine numai cand am de mers distante mult mai mari si am de facut mai multe checkpointuri prin oras. Si orasul se vede ca e plin de boi care merg la servici cu masina proprie si se intorc cu masina proprie...ca is ei mari idioti...cum se vede? Pai, dimineata ce e aglomeratie si dupa-amiaza la 5, cand vin si pleaca oamenii de la scarbici. E trist si te mai intrebi si de ce injuri ca imbecilul ca e trafic. E trafic din cauza ca in orasu asta sunt o sumedenie de masini. O masina la 2 capete de locuritori cu potential de permis. Suntem 300000, dintre care scoatem copiii sub 18 si mosnegii care nu mai conduc si nu ar trebui si ajungem cu vreo 200000 de locuitori, ei bine, in Iasi sunt 91000 de masini. Numar imens.
Sfatul meu e: Folositi mijlocul de transport in comun!!!

Dar deja am deviat de la subiect.
Asa...tramvaiul, da, o lume intr-o lume. O lume in care exista ciocniri mult mai probabile decat afara, ciocniri verbale, bumping into each other ca e aglomeratie, ciocniri. Asa...e o lume fascinanta. Fiind student am gasit o posibilitate "smechera" de a cumpara abonamentul. Tot ce am avut nevoie au fost carnetul de student, legitimatia de transport si 12.4 lei. Astia 12.4 lei se traduc in limbaj de student in abonament pe toate liniile timp de o luna. Pe cartonasul care il am eu, care e identic cu cel de la orice chiosc RATP scrie 62 lei...deci o diferenta considerabila. Numai ca eu nu il iau de la orice chiosc RATP ci de la o camera dintr-un camin al universitatii...si nu. Nu e vorba de falsificari in camera unui cionghi bonghi de student. Pe latura mica a cladirii se afla o serie de birouri, iar intr-una din ele este o doamna ce vinde astfel de abonamente la preturi de nimic. Deci 12.4 lei pe orice linie de tramvai sau autobuz...adica pot sa merg efectiv peste tot cu atatia bani...bine, peste tot in Iasi.

Si cu asta, lumea tramvaiului devine posibila fara stres ca nu ai bilet sau mai stiu eu ce. Asa ca sunt liber sa vad ciudateniile care mai intra in lumea asta. Astazi vorbim in mod special despre o intamplare relativ recenta. S-a intamplat intr-o dimineata in tramvaiul 3.
Controlorii din Iasi au un alt fel de sistem de a controla biletele...unul foarte interesant si facator de maro in chiloti la cei care nu au bilet. Cum se opreste tramvaiul in statie, controlorii deschid usa si sunt primii ce urca si opresc pe oricine doreste sa coboare, fie ca are bilet, fie ca nu. Cei mai mult nu au bilet din cauza ca sunt primii la usa cand vad controlul afara. In aceasta zi au fost foarte multi si printre acestia se afla si o rromanca (urasc sa le zic asa, asa ca de acum am sa ma refer la ei prin numele cu care ii cunoastem de ani si anume tigani). Deci, aceasta tiganca care nu era ca o tiganca normala, in sensul ca nu se imbraca colorat sau exagerat (da, asta e normal la ele), dar era normala prin felul cum tipa ea - la fel ca orice alta tiganca. Bineinteles, nu avea bilet, dar asta nu inseamna ca nu are voie sa se puna in gura cu controlorul. Si asa a si facut.

-Ai bilet?
-N-am.
-Cobori la urmatoarea.
-Nu cobor! Da ce, e tramvaiu' tau?
-Da, e al meu.
-Daaaa, e tramvaiul lu taica-tu.
-Si esti smechera?
-Da, sunt smechera.
-Si unde ti-e mertzanu de esti asa de smechera?
-Eee, e la service...
(ce sa mai zica si ea)
A continuat sa vorbeasca "frumos" in stilul ei caracteristic...dar si cand s-a ajuns in statia urmatoare. Nu vroia sa plece si se tinea strans de stalp inteligenta. Vine controlorul si o trage de stalpul ala de parca...de parca...a tras o tiganca ce se tine strans de un stalp...s-a desprins ca o carpa si s-a prins de alt stalp, cel de la usele tramvaiului. S-a deschis usa si ea tot stransa se tine...a impins-o controlorul de la spate ca de nu o tinea de geaca cadea cu mutra de asfalt. Au dus-o intre doua chioscuri (din statia respectiva) si a inceput sa vorbeasca cu ea, nu politicos. Imediat alti 2 controlori au inconjurat-o...si ea sa facea din ce in ce mai mica...nu insa si gura ca si cu usa inchisa tot se auzea cum zbiera "CEEE??? ESTI SMECHER???".

Tropic Thunder {2008}

Cred ca cea mai buna metoda de a descrie filmul asta si a nu-l jigni pe cel cu care il compari e sa zici ca Tropic Thunder e varianta super-mega-extra-amuzanta a lui Full Metal Jacket (cu toate ca nu e mentionat la referinte). Si sunt absolutamente sigur ca cel putin unul din scenaristi a vizionat filmul lui Kubrick in mare detaliu si pentru a fura replici care pot avea si o intorsatura amuzanta cat si sa regizeze cat mai bine scenele de razboi dar si peisajele - unele imagini sunt breathtaking, dar probabil si din cauza cinematografiei. - funny, I know.

Deci azi am avut ziua comediei...de la cele mai putin bune la cele mai bune. Iar asta e ca ala despre care am vorbit mai jos, deci e ca ala din 2007, ala din Marea Britanie, e ca Hot Fuzz, insa tot nu la fel de bun...si asta din cauza ca partea amuzanta, cu toate ca este prezenta la datorie, e cam slabuta si e salvata partial doar de prestatiile actorilor Robert Downey Jr., Jack Black si Ben Stiller (in ordinea calitatii interpretarilor - n-ai cum sa te pui cu The Downey, a fost nominalizat la un Oscar pentru impresia sa despre Chaplin si a meritat-o). Dar e genu ala de comedie cu care am stat si am ramas uimit, nu cat de slaba e ci cat de incredibil de seaca era...faze la care ai raspunde cu un sec "Sec."...dar mai erau si cateva de care radeam cu o pofta rar avuta la o vizionare. Pe Tom Cruise nici o sa-l recunoasteti din prima, foarte tare.
Mie insa mi-a placut regia...Stiller. Nu o sa devina mare regizor, nu o sa devina vreun clasic, dar reuseste sa te tina "entertained" timp de 2 ore cu tot felul de cadre care mai de care mai interesante si misto. Adica, pana la urma e un film facut pentru box-office, macar sa merite. A reusit sa ma distreze si am sa-i mai dau o vizionare cand o sa mai am sansa.
8/10

Pineapple Express {2008}

Mi-a adus aminte filmul asta de un film mult mai bun. Unul din 2007. Unul din Marea Britanie. Unul care se cheama Hot Fuzz si e probabil cel mai bun film actiune-comedie pe care l-am vazut si care s-a facut vreodata.
Well, e tot acelasi gen si anume actiune-comedie dus la extrem, ambele la fel de serioase...comedie serioasa si actiune serioasa - adica de aia cu sange si impuscaturi, nu panarama...si totusi e un film cu drogati - a stoner movie - vedeti poza de mai sus. Deci glumele sunt strans legate de faptul ca ei sunt high, la fel poantele sunt legate de cat de paranoici sunt persoanele sub influenta. Nu e rau, dar atata timp cat exista mai bune, tentativa, cu toate ca e admirabila, e insuficienta pentru cerintele din ziua de azi. Comediile lui Judd Apatow au fost din intotdeauna pe gustul meu iar cu toate ca asta nu si-a schimbat gustul nu m-a multumit in totalitate...parca se putea putin mai bine. Taglineul filmului e "From the guys who broought you Superbad"...ei, eu pe asta il recomand iar daca va placut foarte bine, nu garantez in schimb ca o sa va placa toate.
7/10

Step Brothers {2008}

Obvious picture, right? Well...yeah. Dar arata destul de bine despre ce e filmul. Adica, frati vitregi, daca nu s-a prins nimeni. Acum eu nu pot sa stau sa vorbesc despre filmul asta in mod serios, nu se poate, nu o poate face nimeni, decat unu care uraste filmul si toti cei implicati, iar eu nu am nicio raca pe nici unu din actorii implicati in filmare. Nu poti sa vb Will Ferrell e un comedian talentat si asta ne-a aratat-o in multe din filmele in care joaca fie un rol principal, fie secundar. John C. Reilly e un actor talentat, care a multumit publicul atat dramatic cat si comic (asta mai nou) si impreauna au mai jucat in Talladega Nights: The Ballad of Ricky Bobby (o comedie foarte asemanatoare in calitate si subiect).
In film e vorba de 2 frati vitregi care au amandoi in jur de 40 de ani, se comporta ca niste copii si tocmai chestia asta e ceea ce face filmul asta atat de amuzant. Situatii normale in care se afla barbati de 40 de ani care se comporta ca 2 copii de 10. Replicile sunt tari de tot, mai ales cele care sunt alese ca gloante verbale, cu care sa se atace cei 2 "frati".
Cat despre cum e povestea...e naspa si previzibila. Liniara si boring...dar na, tu astepti sa vezi ce prostii mai zic sau mai fac aia doi. Si asta am facut si eu...si nu am turbat o ora jumate, a fost cat de cat placut. E o comedie de sezon a carei repetitie nu e necesara...deloc. Doar daca vrei sa inveti replicile. Cateva sunt destul de bune.
6/10

Ben-Hur {1959}

Rusine sa-mi fie mie ca de abia acum l-am vazut. Dar, spre apararea mea, nu am gasit pana recent de unde sa fac rost de el, cu toate ca am vrut sa-l vad de foarte mult timp.
E unul din cele (daca nu, poate cel mai) mari filme din istorie, un epic in adevaratul sens al cuvantului, un mamut, un gigant, un colosal. Unul din cele 3 filme din istorie care a castigat 11 Oscaruri (pe langa Titanic - overrated si Lord of the Rings: The Return of the King). Au fost folosite un milion de recuzite, 300 de platouri de filmare au fost construite, au fost folositi 15000 de figuranti numai in scena de mai sus, pana in final au fost procesate 381 de kilometri de film (nu cred insa ca au fost folositi toti, ar fi durat vizionarea zile intregi) de 65 mm (cel mai scump la vreama aia) color costand $1 numai 30 centimetri de pelicula. Dupa filmari toate recuzitele si platourile au fost arse pentru a nu fi folosite de regizorii italieni pentru a-si filma propriile filme epice cu buget redus...insa filmul nostru a costat 15 milioane dolari, la vremea aia fiind un film extraordinar de scump, iar aceasta miscare a fost facuta cu gandul ca MGM poate se salveaza de la faliment...a reusit, facand 75 de milioane la incasari.
Insa scena de mai sus e cea care ramane in gandul fiecaruia dupa ce se termina filmul...e colosala, chiar si dupa standardele de astazi, mai ales fiindca nu au fost folosite CGI-uri. A fost filmat pe un platou de 72.843 m^2, timp de 5 saptamani...si pe langa faptul ca e o scena rapida, violenta este timp si de cateva cadre frumoase cu cai sau peisaj.
Si cam atat...da, cam asta reprezinta filmul asta. Pe langa mesajul religios, extrem de puternic, avem povestea lui Ben-Hur, un personaj care lupta aceeasi cauza ca Iisus numai ca prin metode mai directe si mai violent...deci tot mesaj religios. Nu ma deranjeaza asta, asta e filmul...si filmul e unul extrem de reusit si memorabil. Dureaza 3 ore si ~20 si n-am simtit cum au trecut orele.
Eu il recomand, e un adevarat film clasic.
10/10

Blow {2001}

Problema cu filmul asta e ca nu are nimic nou...dar nimic din ce am vazut nu e ceva ce nu stiam despre industria asta, bineinteles, tot din filme ca in mod direct nu ma intereseaza si nici nu o sa ma intereseze. Ideea e ca la fel de bine puteai sa vezi Goodfellas a lui Scorsese daca vroiai sa vezi ceva din industria asta mizerabila. Sau Requiem for a Dream e altul la fel de bun si e tot despre droguri si lucrurile negative ce le aduc asupra vietii tale.

La urma urmei, Blow e despre asta...o viata irosita in zadar, care mult prea repede fara sa fie savurata si traita cu adevarat, un trai de pe o zi pe alta din cauza lacomiei, din cauza disperarii...din cauza ca cineva se credea mai in control decat pare.
Filmul are un look misto, culori supra-saturate sa arate intensitatea cu care este traita viata si cat de "colorate" sunt vremurile din perspectiva personajului principal interpretat foarte bine de Johnny Depp. Povestea este inspirata dintr-o carte care e inspirata din realitate, ce relateaza viata unui om ce a existat...si il vedem la sfarsitul filmului zambind semi-senil dar oarecum fericit (poate pentru ca cineva ii face o poza) spre aparatul de fotografiat.
Constructia filmului e liniara cu exceptia faptului ca finalul e la inceput (yeah, like that's really original), dar dupa asta, urmarim viata unui personaj din copilarie pana cand e adult la 42 de ani. Oficial viata lui incepe pe la 20 de ani cand intra in meseria asta consumand multa iarba, apoi vinzand-o si de aici incearca singur sa urce scara ierarhica pana la sursa, ca sa faca cat mai multi bani posibil. E prins, bagat in inchisoare, acolo il intalneste pe viitorul sau partener in aceeasi meserie numai ca acum au trecut la ceva mai greu - blow (cocaina). Aici se intampla acelasi lucru, la inceput lucreaza marunt dar avanseaza repede pana ajung milionari si viata lor e putred de buna, bani peste tot, femei frumoase, etc...bineinteles, se intampla ceva, totul dispare - toti banii, toate masinile, casa, hainele frumoase, stilul de viata. Cu un cuvant, e previzibil din cauza ca rar ai sa vezi un film comercial in care iti arata ca viata asta e buna de luat ca exemplu. Ei, in orice film ar arat-o nu vad cum ar fi buna decat pentru cativa ani...inevitabil rau urmeaza. Il recomand pentru actori (Penelope Cruz, Depp, Lyota - nu degeaba ales pentru rolul de tata al personajului principal).
7/10

Un ceva...ecologic?

De ce zic ca e "un ceva" in loc sa zic ceva clar...hmm, e simplu. Nu ii vad rostul.
In drum spre marea flocultate ce mi se ofera sa zaresc din intamplare si total accidental...Niste plasticuri sub forma de panglici ce invelesc discret copacul...trebuie sa recunosc ca le-am vazut relativ tarziu.
Asa...si ce scrie pe ele? Da, scrie pe ele! Scrie: "Eu iti dau OXIGENUL!!!" (si sec, de abia acum, cand am dld pozele de pe camera vad ca scrie si un .ro mititel la final - bine, eu iti zic sa intri pe propria raspundere sau mai bine iti zic ca nu intri si gata) ... si ce zic eu la chestia asta atat de evidenta? Pai...NO SHIT!?!?! Credeam ca asta inveti in clasele primare la orele de stiinte ale naturii. Damn...
Pozele 1 si 2.
Bine, dar nu asta e ideea...e o campanie puerila, deloc de luat in serios...
Dar totusi...ce rost au panglicile astea puse pe copaci din oras? E total inutil! Trebuie puse pe copacii din paduri serioase, de unde se taie zilnic copaci pentru ca lumea sa-si faca foc in casa pe timpul iernii sau mai probabil sa-si faca loc pentru o vila in interiorul padurii. Astia sunt idiotii a caror atentie trebuie captata.
Acum...in oras ce rost are? Din cate stiam copacii, da, ne ofera oxigen deci nimic nou la capitolul asta, de udat nu ii uda nimeni in caz ca pentru asta se atrage atentia si totusi care e scopul? Ce vor de la mine? De ce nu pot sa ma lase in pace??? Mdea...oricum nu am ce sa fac...eu oricum nu mananc copaci si nici nu cunosc pe nimeni care face asta si nici nu am treaba cu ei. Cui i se adreseaza campania asta? Iar, nu stiu...unor oameni care fura copaci pentru a-si face caldura pe timp de iarna in casa? Rusinica pt astia cu campania. Pentru cei ce fura cantitati enorme de copaci pentru profit si numai pentru profit? Da...dar dintre astia, la cati le pasa? Eu sa fi fost unul dintre ei rupeam mergand pe langa copac fiecare bucatica de plastic capsata (nu capsata, ci lipita) pe el...si la sfarsit le dadeam foc intr-un morman de lemne dintr-un alt copac. Muhaha...
Orice lemn folosesc eu e cel folosit la gratar iar ala e mort...crengi uscate de pe pamant. Deci chiar si in singurul rol la care il folosesc eu si nu numai eu e mai degraba privita ca si curatarea padurii.
Sa vad finalul, cu toate ca stiu ca nu o sa se schimbe nimic, absolut nimic. Bani de la primarie s-a primit ca sa se faca bucatile de plastic si bineinteles au costat o suma enorma care nu se justifica.
Un rahat mascat romanesc...

Cum se iese dintr-o parcare in care esti blocat din toate directiile

Pentru inceput, rog sa scuzati calitatea...pozele nu sunt facute de mine iar persoana care le-a facut nu le are cu fotografiatu.
Deci in lectia de astazi vorbim despre cum se iese dintr-o parcare in care masina ta este blocata din fata, spate, stanga si dreapta...simplu. Simplu pentru viziualizarea dvs., nu si pentru omu care are masina blocata in felul asta.

In prima poza il avem pe eroul nostru incercand sa iasa prin fata, stanga, unde clar nu este loc sa iesi in nici un fel posibil, nici daca vii direct stanga.

In a doua poza se invata minte, da inapoi in incercarea de a iesi prin partea dreapta spate...sau cel putin asa credem.

In poza 3 continua miscarea...

In poza 4 ne uimeste...fiindca ne-am inselat. Tot prin fata incearca sa iasa cand clar e impsobil. Aici se vede clar ca a atins matizul alb si e posibil sa fi atins si cealalta masina alba din fata ei.

In poza 5 continua miscarea precedenta...rog sa observati cum oglinda din dreapta este stransa ca, poate poate, se strecoara printre...not a chance.

In poza 6 se lasa batut si iese prin spate unde vedem si noi ca are loc, in sfarsit...

In poza 7 ajutat si de vecina (ce a aparut in poza 3) este directionat milimetric printre cele 2 masini.

In poza 8 este ajutat in continuare...inca vecina mai trage si de masina, poate se strecoara mai usor.

In poza 9 rad deja...e ajutat de 2 oameni sa iasa...milimetru cu milimetru.

In poza 10 si ultima...eroul a iesit, evalueaza reaparatiile ce trebuie facute.
Un pic de scuipat si sters cu mana...eh, lasa ca nu se vede. Ambele masini au patit asta...si cea argintie (Kia "samanta") si cea rosie (care e o Toyota Prius - hibrid).

Si acum, pe cine dam vina. Eu dau vina pe aia rosie...clar. A parcat in fundu lu ala cand vedea ca era blocat din fata. Daca nu vedea nu conteaza...putea sa o mute oriunde altundeva...dar nu, ala cica ar fi locul lui si trebuie sa parcheze acolo in semn de prostesc.
"Vezi ma? Parchezi in locul meu? Parchez si eu in fundu tau sa nu mai iesi! NA!!!"
Niste tarani ... de Dinu Sararu.
Si asa unde statea Fiatul (cred) negru spre gri murdar era locul meu de parcare dar in ultima vreme in spatele blocului meu s-a dublat numarul de masini...si se zice ca romanii o duc rau. Asta cu Fiatul si cel cu Toyota au amandoi masini noi si cu semn de incepator lipite pe parbrizul lor inteligent. Offf...manca-i-ar neuronii sa-i manance pe amandoi. Iar locul meu actual de parcare e in stanga Kiei cum te uiti la ea...vecinii mei. Asta e...pe astia nu ii mai alegi, asa ii ai.

Gattaca {1997}

Un exemplu concret despre cum trebuie sa fie un S.F. nu prea pompos si exagerat. Actiunea are loc intr-un viitor nu prea indepartat, dar din punctul meu de vedere, e de fapt foarte indepartat, unde lumea este facuta genetic, indepartandu-le inca de la nastere orice sansa se de se imbolnavi cand ajung la maturitate de boli grave...sunt perfecti, in relatie cu cei nascuti normal sau cum le zice in film "copiii lui Dumnezeu".
Da, se discuta deci despre modificari genetice pre-natale, confectionarea unui om perfectionandu-i ADN-ul, astfel, stergerea rolului lui D-zeu in viata de pretutindeni. Dar nu despre D-zeu se vrea a vorbi...ci despre felul cum orice om, indiferent de unde vine, ce a facut sau ce background are poate deveni cine vrea el, atata timp cat incearca din rasputeri. Iar pentru asta filmul devine unul memorabil, dar nu numai. Nu efectele speciale sunt cele ce uimesc (ca in oricare alt film S.F. - sau nu acestea fac filmul) ci ingeniozitatea unora, meticulozitatea prepararii unui fraude ce are pana la urma ca scop eliberarea sufletului discriminat din nastere, de-gene-rat. Iar pe langa asta avem si o poveste de dragoste subtire si rece care a avut singurul rol de a o introduce in film pe Uma, din nou, Thurman.
Revenind la partea negativa a cautarii perfectionismului in genetica...nu e ceva tocmai negativ insa este ceva ce trebuie luat cu calm si inteligenta, trebuie supus la o serie nenumarata de teste pana cand putem obtine exact ce dorim, fara a exista consecinte negative ce ar duce la stergerea sistematica, dar de lunga durata, a intregii rase umane. Normal, vrem sa avem copii perfect sanatosi, sa traiasca cat mai mult posibil, dar trebuie sa-i si lasam sa isi aleaga singuri unele directii in viata. E important pentru a pastra unicitatea spiritului uman.
Per total un film satisfacator, distractiv, ce trece cu brio ca film S.F.. De vazut.
8.5/10

The Life Before Her Eyes {2007}

De la regizorul filmului House of Sand and Fog vine un alt film complex despre conditia umana. Avem doua prietene, total opuse prin caracter, insa ambele interesate in viata si in filosofia ei (well...multe fete care vorbesc despre filosofie nu prea vezi dar nici ele nu abuzeaza asa ca e bine). Una dintre ele e mai interesata in baieti decat cealalta, astfel fiind numita "slut" in mai multe ocazii, iar cealalta este o fata extrem de cuminte care merge la biserica in fiecare duminica. Acestea trec printr-un moment a la liceul Columbine si astfel incepe viata unora dintre ele...trebuie sa recunosc ca finalul m-a surprins o data ce m-am prins care e. E destul de interesant.
Trebuie privite cu atentie toate detaliile din viata personajului principal de la varsta de 17 ani si facute legaturile cu viata ei din maturitate...asemanarile sunt minuscule si subtile. Dar numai pentru final sa merite vizionarea filmului?...pentru ca restul filmului e o serie de flashbackuri si momente din prezent care sunt monotone si fara rost, pana ajungi sa le vezi rostul in final. Si parca tot nu compenseaza chestia asta...eh, mai sunt si cateva imagini facute bine, dar tot nu...
Am vazut filmul asta in special pentru Uma Thurman. A jucat bine pentru ce a fost ceruta sa faca dar nici nu avea prin ce sa ma dezamageasca...asa e rolul....dar filmul m-a lasat rece, indiferent si neinteresat de subiect. Ma asteptam la mai mult.

6/10

The Thin Red Line {1998}

Nominalizat la şepte Oscaruri, şepte...damn. And not one win. Damn x 2.

Scos in acelasi an cu filmul lui Spielberg tot despre cel de-al doilea razboi mondial, e usor sa-ti dai seama de ce asta e mai putin cunoscut, nu neparat mai prost. Spielberg a facut un film extrem de realist, uman, excelent vizual, cu un scop exact...observarea naturii umane in conditii de viata si moarte. Iar The Thin Red Line e exact acelasi lucru numai ca se concentreaza mai mult pe partea filosofica, filosofie relatata de catre bravii nostri (adica americani, nu romani) soldati si din clipa asta iti dai seama ca e o facatura. Nu numai ca americanii nu sunt in stare sa filosofeze cum trebuie dar cand vine vorba de soldati a caror sarcina e una singura nu vezi ce rol mai are si filosofarea...nici un rol, that's what. Dar aparent, cand cineva vede moartea cu proprii sai ochi a unor oameni ce ii cunoaste acesta se maturizeaza instant si devine un intelept...well, that may pe so...dar in filosofarea aceasta exista extrem de multe detalii in care, dupa 3 ore fara 10 minute te pierzi fara speranta.
Filosofarea are ca punct de discutie contradictia dintre frumusetea naturii si natura distrugatoare a omului. Filmul intretaie imagini cu un razboi sangeros si zgomotos cu imaginile interioare cum fiecare om incearca sa-si stabileasca linistea sufleteasca ducandu-se intr-o lume mai pasnica (de obicei asta fiind langa iubitele lor) vorbind despre iubire, viata, moarte, D-zeu si moraluri. Frumusetea naturii este prezenta in fiecare cadru (asta datorita unei cinematografii superbe) si formeaza un contrast izbitor cu forta distrugatoarea a omului acompaniata de bombe, gloante si sange.
Spre deosebire de Saving Private Ryan care a fost extrem de patriotic, in acesta este vorba despre nevoia oamenilor de a lupta, nu pentru tara lor, nu pentru democratie, ci pentru propria supravietuire si a camarazilor lor de razboi. Lupta pentru ca sunt obligati nu pentru ca au o obligatie proprie...
Actorii joaca toti excelent in mod special Nick Nolte, fiind colonelul Tall, cel mai apropiat personaj din acest film ca villan (si da, nu inamicii sunt villani, ci tocmai un om din partea noastra a liniei rosii), un om ce incearca prin orice mijloace posibil sa urce in rang, indiferent de cate vieti umane e nevoie sau daca ar muri pentru un scop. E un film frumos, poate nu la fel de puternic ca Saving Private Ryan, dar cu siguranta e un spectacol vizual excelent, un film care te face sa gandesti si care face timpul sa zboare mai repede.

8.25/10

True Romance {1993}

Well now...nu pot sa spun ca nu mi-a placut dar nu pot sa spun nici ca mi-a placut prea mult...

Da, fazele romantice, de un romantism contemporan, direct, fara dulcegareli, romantism a la Tarantino, erau dragute, incontestabil, asta in viziunea oricui, cred eu, insa aceastea formeaza un contrast izbitor cu restul filmului...ocupat de o alta caracteristica Tarantino...mult sange, multe impuscaturi, mafioti si droguri, toate poate un pic romantizate...
Un contrast atat de evident si de "in your face" incat iti dai seama ca e o productie de Hollywood (adica mai direct, e o diferenta exagerata, blown out of proportion), de la dragoste gingasa la dragoste plina de sange...mi-a adus aminte de Natural Born Killers - ca sa vezi alt film unde este mana lui Tarantino in joc, tot la poveste, nu insa la regie.
Revenind, filmul nu e regizat de Tarantino, dar sunt sigur ca facea o treaba mai buna...este insa scris de el. Al doilea sau scenariu serios, urmatorul dupa faimosul si excelentul Reservoir Dogs.
E plina lista actorilor de nume sonore, ca: Christian Slater, Patricia Arquette, Val Kilmer, Dennis Hopper, Gary Oldman, Brad Pitt, Tom Sizemore, Christopher Walken, Samuel L. Jackson, James Gandolfini si Chris Penn, multi dintre ei avand roluri ori foarte mici ori foarte scurte...ceea ce intr-un fel e acealsi lucru, dar nu prea.
Nu o mai lungesc ca am zis, nu e prea mult de zis despre el dat fiind faptul ca nu e ceva neobisnuit de bun...dar il recomand pentru o vizionare.

7.5/10

The Life and Death of Colonel Blimp {1943}

Am zis bun...dupa tilul e vorba despre un colonel care de fapt nu e colonel (bine, a fost la un moment dat dar a trecut peste) si nu il cheama nici Blimp. Am zis bine...trebuie sa aiba vreun subinteles, nu l-am gasit...moving on...nu stai, l-am gasit. Cica asa era numele unui personaj dintro banda desenata foarte cunoscuta in Marea Britanie...producatorii au decis sa fie folosit ca titlu, dar filmul in sine nu e inspirat dupa acea banda desenata...indeed.
E extrem de politicos filmul asta, extrem de non-provocator, invers cum ar trebui sa fie un film despre razboi filmat in timpul razboiului. E calm, e sofisticat, e civilizat si manierat...e atat de mult chestiile astea incat nu ai crede ca e un film despre razboi, asta si din cauza ca "studiaza" diferitele aspecte ale unui personaj, pe care nu l-ai simpatiza din prima clipa (un general de razboi, care traieste pentru razboi, idem ca Patton), de-a lungul vietii sale de soldat dar nu de la inceput ca in inceput este deja realizat pe plan militar, avand o decoratie pentru luptele sale din Africa de Sud. Si pe langa observatiile pe plan militar, se pune accent mai mult pe plan personal, realtiile sale, cu cine, care e aleasa, care sunt prietenii sai, cum ii alege, etc....iar scenele cu omul de razboi Candy sunt putine si scurte dar mai umane decat ar trebui sa fie intr-o situatie de pericol pentru tara sa.
E frumusel filmul si o tine asa, sa fie frumusel, timp de doua ore jumate, dar parca nu mai merita o a doua vizionare...

8/10

Misery {1990}

Cred ca unul din lucrurile ce o sa-mi ramana in cap pentru mult, mult timp de acum incolo va fi una din cele mai bune personificari a raului pur, a maleficului dus la extrem, mascat atat de bine de o faţă grasuta si rozalie, cateodata chiar pasnica si draguta, pe o femeie. Nu am vazut un personaj negativ atat de bun interpretat de o femeie, niciodata si nici nu gasesc vreo comparatie. Imi venea sa o omor cu mainile mele, efectiv...imi venea sa o las undeva jos, sangerand si sa o batjocuresc pana isi dadea ultima suflare, atat de pure evil era personajul asta.
Acum nu mai zic ca e regizat excelent, ca exista tensiune din primul pana in ultimul moment, frica fata de personajul feminin principal exact la fel de mult cat are personajul masculin principal pentru aceasta...frica de ceva si puternic dar si frica indusa de sentimenul de incoltire, de neajutorare. Si e perfect conturata aceasta frica in fiecare scena.
Am sa va zic totusi despre o scena anume...cea in care Paul Sheldon (autorul ce este luat sub aripa supra-protectoare a lui Annie Wilkes - fanul numarul 1 al acestuia) este ologit din 2 miscari la ambele picioare...cate o miscare la fiecare picior...si de ce scena asta e mult mai puternica decat cea din carte. Nu am citit intreaga carte dar am citit exact portiunea in care in loc de ologeala este descrisa amputarea unui picior. Si oricat de "goreish" ar suna o amputarea, din cauza sangelui si a carnii, etc...ologeala a fost mult, mult mai puternica, multa mai intensa. Asta si din cauza ca o amputare este ceva simplu, idiotic chiar, cea mai rapida si mizerabila solutie pentru ceva ce se poate face mai curat dintr-o singura si curata miscare. O descrie mult mai bine pe Annie alegerea asta de a-l imobiliza pe scriitor, decat sange, care e de fapt preferatul lui King. Stephen that is. Annie este un personaj ciudat, pe putin zis, este extrem de credincioasa, extrem de politicoasa, extrem de grijulie dar toate astea duc la o extrema nebunie. O nebunie delicioasa, as zice...e o placere sa o vezi tipand...dar atunci cand vorbeste calm si cuminte se vede de fapt nebunia curata. E un personaj negativ ce mi-a ramas in cap. Nu e de mirare ca Bates a luat si Oscarul pentru un astfel de rol.
Iar filmul, cu toate ca e nitel previzibil, e perfect, e exact cum trebuie sa fie un thriller dramatic.
Iar morala filmului este:
Sa nu ai niciodata un fan #1.

9/10

Chris Rock: Kill the Messenger {2008}

Right...so...it's Chris Rock. Toata lumea il stie, dar nu e cel mai tare stand-uper sau comedian ce a existat vreodata. Principalul lui subiect de stand-up e rarismul, este si a fost intotdeauna. E amuzant, cateodata...adica acum in ultimul sau turneu pe 4 continente, nu stiu cate tari, nu am ras decat de vreo 5 ori, dar asa bine de tot, involuntar, cel mai bun tip de ras...dar ceea ce nu e bine din cauza ca trebuia sa fie si mai amuzant.
Pe langa rasism, mai sunt, normal, si candidaturile lui Obama si McCain luate in vizor de cunoscutul comedian...ghici cu cine tine...Barrack bineinteles - si eu la fel de altfel. S-a mai legat de toate chestiile normale din viata de zi cu zi a oricui...relatii, slujbe si sex. De toate. Ajunsesem intr-un moment sa prezic "the punch line" din cauza ca o tot lungea cu partea anterioara acesteia...si bineinteles, totul era mai putin amuzant din cauza asta.
Iar stilul de regie mi s-a parut ceva nou si deosebit...initial putin suparator dar o data ce te prinzi e chiar foarte interesant. Recitalul a fost facut in multe tari insa aici sunt aratate numai 3 (America, Anglia si Africa de Sud)...iar poantele sunt incepute (exemplu sa intelegeti "tehnica" mai usor) intr-o tara, continuate in alta si terminate in cea ramasa, cu toate ca nu se face asa de fiecare data. Cred ca arata cum reactia la poantele sale e primita la fel in aceste 3 tari diferite dar care au acelasi simt al umorului.
Totusi, Chris e un tip amuzant din cauza stilului sau inconfundabil de a tipa ragusit si de a se lua de albi dar si de negri.

8/10

Sunset Blvd. {1950}

Multe de spus din punct de vedere obiectiv dar am sa fiu subiectiv de data asta...
E un film cu adevarat bun, are toate elementele unui astfel de film. Actori excelenti, scenariu solid si foarte bun dar nu liniar - ceea ce e bine, un regizor excelent (d-ul Billy Wilder cu 6 premii Oscar) si un subiect inedit.
Hollywoodu ne vorbeste despre Hollywood...insa de acum, lucruri pe care le stie oricine, atunci insa era un adevar inuman. Hollywood ca o lume in care supravietuiesc numai cei alesi, nu si cei talentati, cei tineri, nu si cei batrani. Evolutia fireasca a filmului, de la cel mut la cel vorbitor a lasat multi actori fara servici insa din cauza ca au refuzat innoirea si nu au imbratisat-o. Le era frica de sunet, il refuzau din cauza ca ei credeau ca filmul e numai imagine, nu si sunet.
Norma Desmond era o astfel de actrita la vremea ei, consacrata pentru rolurile ei din filmele mute, iar din cauza backgroundului real al actritei ce o interpreteaza pe Norma, Gloria Swanson, a fost alegerea perfecta atunci...ce-i drept, filmul a fost facut intr-o perioada excelenta, atunci cand s-a incet a mai produce filme fara sunet, astfel actrite care trebuiau gasite erau de gasit, relativ usor. Swanson insa mi s-a parut alegerea perfecta si asta datorita expresiilor ei faciale, atat de folositoare in filmele fara cuvinte. Mi-a placut la nebunie nebunia ce mi-a aratat-o...pacat ca nu a castigat bine-meritatul Oscar...
Pe langa asta, filmul are un aer puternic de film-noir, subliniat de misterul de la inceput care se subtiaza o data cu trecerea timpului, o data cu elucidarea catorva parti din mister.
Un film bun, indiscutabil, dar care insa pe mine nu m-a uimit in mod special decat prin cateva replici spuse bineinteles de Norma, replici ce au ramas in istorie cum ar fi: "All right, Mr. DeMille, I'm ready for my close-up." sau "I am big. It's the pictures that got small." si "We didn't need dialogue. We had faces.".
9/10

Journey to the Center of the World {2008}

Film realizat folosind cartea lui Jules Verne ca referinta insa nu e o ecranizare a acesteia...e un film despre acelasi lucru, un film de vara, tembel, poate chiar prostesc pe alocuri cu numeroase greseli si erori fie factuale fie care iti jignesc spiritul de observatie. Telefoanele mobile functioneaza si sub mii de kilometri sub pamant, italienii vorbesc engleza imediat daca primesc diamante, unele pasari stralucitoare inteleg oamenii (bine insa ca nu si vorbesc), exista numeroase surse de lumina sub pamant, poti fugi mai repede decat dinozaurii sub pamant, minele au sine de roller-coaster, ocolul pamantului il faci in 80 de zile insa calatoria sper centrul pamantului si inapoi se face in cam 2 zile si multe, multe altele.
E pana la urma un film de spectacol, ce trebuie vazut la un cinema de ala special cu 3-D si numai acolo...din moment ce nu l-am vazut acolo nu e asa de spectaculos chiar daca se folosesc si efecte speciale cam in fiecare moment al filmului...
Nu zic ca mi-am pierdut timpul dar nici nu prea m-am distrat asa cum ma asteptam...

5/10

The Rocker {2008}

Nu sunt multe de zis, nu e genu de film in care sa gasesti substraturi sau simboluri...e doar o comedie de vara, un film usor, distractiv si chiar amuzant, cateodata. Ma asteptam totusi sa fie si mai amuzant pentru ca...la asta ma asteptam in primul rand. Mai ales cand il vad pe Rainn Wilson in rolul principal, un tip extrem de amuzant in serialul in care joaca "The Office". Si chiar de in "The Office" joaca rolul unui functionar plictisitor, dus cu pluta, face din rolul din filmul asta sa fie al lui si al nimanui altcuiva...dar parca totusi a semanant putin cu cel din "School of Rock", rol jucat de un rocker adevarat, Jack Black (adica, se vede ca e rocker adevarat, are si trupa si mai are si filmul Tenecious D, in care joaca rolul lui rocker).
Filmul asta, in schimb, nu o sa-ti ramana in minte la fel de mult, fazele amuzante sunt cam putine, in schimb o sa-ti faca placere sa vezi parti din castul emisiunilor "Saturday Night Live" si "30 Rock". E dragut dar "School of Rock" e mai bun.
Aa...si e o foarte posibil sa placa rockerilor. E doar posibil, eu ce stiu, nu sunt rocker.
6/10

Where in the World is Osama Bin Laden? {2008}

Iata-l si pe eroul documentarului nostru testand un lansator de rachete.

Pana la urma, o chestie de genu asta, un documentar de asta nu isi are rostu...pentru ca normal, un documentarist nu are cum sa-l gaseasca pe Bin Laden singur singurel...asta era clar inainte de a incepe sa vad filmul si am avut dreptate.
In schimb se vorbeste cum oameni ca noi, indiferent de nationalitate si religie, vor aceleasi lucruri...pace, sanatate pentru ei si familia lor, educatie pentru copii...chestii cunoscute, nu? Normal...deci iar, nimic nou...
Cat despre documentar, e facut de tipul care a facut documentarul despre americanismul fast-food si cat de "bun" e asta pentru corpul tau, documentar ce se numeste "Super Size Me". Omu a mancat o luna numai fast-food, arata ca dracu la final, multe din organe erau oficial bolnave dar in special ficatul...pe mine m-a convins chiar daca nu eram oricum un adept al fast-foodului...McDonald's in mod special din cauza ca e cel mai globalizat din toate. Iar documentarul astalalt vorbeste despre politica si alegeri proaste facute de America, iar, chestii cunoscute si spuse mult mai bine in documentarul lui Michael Moore "Fahrenheit 9/11". Asta e mult mai serios si Where in the World is Osama e mult mai amuzant. Take a pick...
7/10

The Graduate {1967}

Un drum prin viata acompaniat de sunetele lui Simon si Garfunkle. Drum spre maturizare (de unde si constantele amintiri ale unui pantec - dorinta de a sta scufundat in apa a personajului principal, dar si cateva imagini rapide cu pantece ale femilor in special a doamnei Robinson si colegei lui Elaine cand vine cu scrisoarea catre el), evident, dar si un drum spre dragostea adevarata. Probabil cel mai important drum si implicit cel care te defineste ca persoana pentru tot restul vietii tale. Cand, de fapt si de drept, filmul ne arata ca Ben se duce in directia gresita, facand alegeri gresite, ducandu-se spre nicaieri. Cine stie daca si alegerea din final e cea buna...dupa fata nu arata prea entuziasmat si/sau fericit...

E primul dintr-o serie imensa de filme cu adolescenti, despre dragostea tanara si nemuritoare.
Dustin Hoffman este adevaratul star al acestui film, cu rolul sau de debut, un rol in care s-au regasit atatea persoane, persoane care au avut, la fel ca Ben, numeroase dubii despre viitor inconjurate de nesiguranta si neincrederea in sine. Un personaj de atatea ori repetat in alte filme (mai bine nu le numesc ca poate uit cateva din cele importante) din cauza realitatii lui, naivitatii dar si curajul pe care il arata in final.
Un film excelent scris, excelent jucat si excelent regizat...un adevarat film clasic, memorabil si legendar.
9/10

The Thing {1982}

Ei, cum s-o zic eu sa fiu cat mai clar posibil...pot spune ca nu ma asteptam la asa ceva...la ceva atat de bine facut, de logic si de credibil, mai ales cand vine vorba de un film horror.

Iti atrage atentia prin poveste, prin incredibilele efecte speciale - animatronice cum n-am mai vazut in nici un alt film horror, prin momentele de tensiune si suspans, dar mai ales prin cele inspaimantatoare incat iti ingheata sangele in vene...si o tine atrasa de el pana la final, tot filmul, fara un moment plictisitor sau in plus...
E pur si simplu exact ce vrei de la un film horror...monstrii bine facuti, uimitori chiar, faze la care nu te astepti, care te iau pe nepregatite...si mai ales, nu isi bate joc de inteligenta ta. Adica, totul e oarecum plauzibil...a venit un monstru din spatiu, in nava lui spatiala, a fost descoperit dupa 100.000 de ani si nu vrea decat sa supravietuiasca infliltrandu-se fara ca cineva sa-si dea seama decat atunci cand e prea tarziu. Chiar si ideea de necunoscut inspaimanta atunci cand nu e nimic de inspaimantat pe ecran, misterul ce inconjoara intreaga tabara din Antarctica inteteste aceasta senzatie facand filmul unul mult mai uman. Scena cu testarea sangelui mi s-a parut in mod special una excelenta, rezumand ideea de frica de necunoscuta foarte bine. Iar finalul filmului e exact cum nu ma asteptam sa se termine...adica ma asteptam ca mosntrul sa fie singurul ce supravietuieste si imi place ca nici asta nu o zice. Foarte bine!!!
9/10

Manhattan {1979}

O poveste de dragoste pentru un oras, deghizata ca o comedie romantica.
Si, cel mai putin preferat al creatorului...dau peste multe astfel de filme in ultima perioada, nu stiu cum se face, dar si cu Solyaris e aceeasi poveste.
Dar revenind, unicitatea filmelor lui Woody Allen sta in faptul ca sunt de un real si o naturalete rara, dialoguri, interpretari ale actorilor, tot...e ca si cum ai vedea oameni pe strada, in cafenele sau in apartamentele lor vorbind despre relatii, relatia lor si chiar si putin filosofie, asa cum o fac intelectualii - asa cum se deduce a fi chiar Woody si chiar este un tip inteligent si un comic innascut.
Mi-a placut in mod special inceputul cu descrierea de fiecare data adevarata dar niciodata pe placul fiecaruia a New Yorkului (Manhattanului, mai exact) cu "Rapsodia in Albastru" a lui Gershwin cantand in background. Un moment de adevarata sinceritate cand se arata si binele si raul fara a-l exclude dintr-o descriere ce se vrea numai pozitiva si cat mai precisa. Caracteristicile unui oras ca New Yorkul sunt atat de diverse datorita numeroaselor culturi ce se unesc intr-un spatiu atat de mic. E cu adevarat un oras unic.
Apoi intrand in film intram intr-un cerc de amici al caror principal subiect de discutie este relatia si ocazional si alte lucruri despre cultura, fiind, cum am zis mai sus, oameni ce ii intereseaza totul despre orice asa cum e si normal, dar fara a aprofunda ce e prost si de prost-gust.
Un film placut, dar care a trecut un pic prea greu, nu din cauza ca e plictisitor ci poate din cauza ca are momente ce par a se lungi fara sens...si totusi, repet, nu m-am plictisit...pur si simplu ceasul ticaia mai rar cat l-am vizionat.
8/10

Eraserhead {1977}

Filmul asta e multe, dar un lucru ce NU e cu siguranta este acela ca ar fi un film bun.
"I'd rather kick myself in the balls than watch this movie again" - spune un spectator caruia ii impartasesc parerea aproape in totalitate.
Este gretos fara motiv, un chin fara sa aiba un ceva ce sa merite timpul pierdut, o plimbare in jurul cozii spre un nimic, te dezgusta fara sa simti ceva pentru vreun personaj sau situatia in care se afla...e pur si simplu un film urat si plictisitor fara a spune nimic concret despre nimic.

Am mai vazut filme de'a lui nenea Lynch (The Elephant Man, Blue Velvet, Mulholland Dr. si multe din episoadele din Twin Peaks) dar cu siguranta asta si Inland Empire sunt scursorile mintii ce ne baga in boala cu filme pline de subintelesuri si interpretari ce nici regizoru, daca le-ar spune, nu s-ar putea gasi vreo asemanare cu vreo alta parere al unui critic din lumea asta.
"It's a dream of dark and troubling things" spune regizorul scurt fara a mai oferi vreo alta parere despre propria sa creatie...pentru ca spectatorul sa nu se lase influentat de parerea lui ci sa formeze una proprie si astfel unica.
Personal, eu l-am gasit ca fiind o poveste despre un extraterestru ce lasa insarcinata o femeie ce naste o vietate...din toti, tocmai acest extraterestru, in mod ironic, se comporta cel mai uman.
Dar bineinteles, nu e un extraterestru...totul e un vis, totul e un cosmar incredibil, deranjant ce ar baga in sperieti orice proaspat parinte (cum cica era Lynch la momentul filmarilor). Tot nu se justifica ca film, ca creatie (da, cacofonie), multitudinea de imagini bizare, grotesti sunt doar o gratuitate oferita spectatorului dornic de ceva neobisnuit, iar acesta, la finalul filmului nu stie ce a vazut. Iar pentru cel ce vrea sa gaseasca semnficatii ascunse, o sa le gaseasca, dar nu pe cele care trebuie din cauza ca Lynch tot nu a gasit o parere despre filmul sau ce sa coincida cu parerea sa.
De evitat...cel mai bine.
5/10

Solyaris {1972}

Cred ca singurul defect semnificativ ce il poate recunoaste oricine, chiar si acei carora filmul le-a dat un orgasm intelectual, este faptul ca filmul e incet, dureros de incet chiar...
Pentru unu care il crede nu la fel de bun pe cat ar tinde sa fie e un film extrem de plictisitor. De ce? Multe scene sunt introduse pentru a induce senzatia asta de plictiseala, de lungeala inutila, scene, deci, ce nu-si au rostul (de exemplu, intreaga scena cu traficul din Tokyo...o scena ce se vrea a fi futuristica dar ma gandesc ca pt Rusia comunista cam asa parea...trist).
Nu pot sa nu vad si numeroase asemanaro cu 2001-ul lui Kubrick...se incepe cu o problema undeva in afara planetei noastre, un singur om este trimis pentru a rezolva problema, un psiholog in cazul de fata...da, interesanta alegere...iar ambele forte ce creeaza probleme sunt de origine extraterestra...Hal este pana la urma influentat de monolitul misterios.
La fata locului, in filmul de astazi, avem de'a face cu o forta extraterestra ce se manifesta ca o masa gelatinoasa inconjurata de ceata groasa din mijlocul oceanului Solaris de pe o planeta straina - normal, se cheama un psiholog.
Ce e zic eu, important de mentionat, e ca Tarkovsky, regizorul acestui film considera 2001-ul lui Kubrick un film rece si inuman, ironic lui Kubrick ii place filmul lui Tarkovsky dar si mai ironic e ca Tarkovsky crede ca propriul sau film e cel mai putin preferat din toate ce le-a facut. Ei, acum, eu ce sa cred despre Tarkovsky si ce sa mai cred despre Kubrick ca-i placa labarteala asta ce, bineinteles, se vrea mai umana si este mai putin spectaculoasa vizual sau chiar si mai putin futuristica - mai pe scurt, versiunea mai ieftina si mai ruseasca a lui 2001. Nu-mi place.
Mi-a placut Andrei Rublyov...mi-a placut si Copilaria lui Ivan foarte mult si poate o sa mai imi placa de la Andrei si alte filme...dar asta nu are rost, pur si simplu.
Ce vrea sa-mi spuna, iar si din nou? Ca noi, ca specie nu suntem pregatiti sa cautam alte lumi? Ca noi ca specie ne indragostim de orice ne este drag noua chiar daca stim ca persoana respectiva e moarta si a fost asa de ani? Ca noi ca specie suntem iremediabil, irecuperabil, dirijati de emotiile noastre si nu putem sta cateva zile reci si rationali in gandire? Bullshit...asta e viitorul.
Nu prea pot sa gasesc lucruri bune de spus despre filmul asta...pur si simplu ideea mi se pare relativ furata si folosita gresit.
Psihologul nostru trebuia sa treaca peste moartea dragii sale sotii si astfel nu se mai petrecea ce s-a petrecut...dar asta se intampla cand iubesti prea mult. Ah, firea umana e asa de previzibila.
Filmul nu e, dar nu il face mai bun in vreun fel aspectul asta.

P.S. Nu va lasati pacalit de poza...filmul e majoritar color. Mai are si alte faze, probabil de semnificatie profunda, care ba sunt alb/negru, ba unele scene cu vise de un alb/albastru si realitatea e color.

Ii dau un 7/10 ca eu zic ca-l merita.

Stand by Me {1986}

Un film vechi, asta, dar care toata lumea care a avut televizor in ultimii 20 de ani il stie cu siguranta. Povestea a 4 prieteni ce pornesc intr-o aventura de maturizare, de cunoastere aprofundata ei intre ei dar si a lumii ce ii inconjoara. Un film de suflet, facut cu suflet si daruire si asta se vede cel mai bine pe fata actorilor tineri ce si-au inceput, efectiv, cariera cu aceste roluri ce le vin ca o manusa.
Am fost ce-l de'al cincilea prieten, cel care nu zice nimic toata calatoria, dar cel care traieste fiecare emotie in acelasi timp cu personajele. Intr-un fel, acest film face parte din copilaria fiecaruia pentru ca eu inca mai tin minte cand l-am vazut acum multi, multi ani, poate pe la 14-15 ani (sau poate si mai mic, chiar nu mai stiu) si inca tin minte ca am trait alaturi calatoria pe sinele de tren, deasupra apei cand pericolul era iminent, scena cu lipitorilor, scena din jurul focului, dar in special scena culminanta a dezvaluirii.
O astfel de copilarie si-ar fi dorit orice baiat de 12 ani si poate, imediat ce fiecare vede acest film isi da seama si de uimitoarele asemanari cu viata pe care a avut-o el, chiar daca nu a trait acele momente intocmai. Tin minte ca si eu ma jucam in preajma sinelor de tren (asta si din cauza ca am locuit toata viata in preajma liniilor de tren) si eu aveam calatorii lungi fara o tinta anume (ceea ce nu e cazul in filmul de fata, baietii au o tinta clara), amici cu care radeam si ne prosteam cat era ziua de lunga...si era frumos. Deci pe langa faptul ca filmul e puternic emotional si zici ca si real, iti induce si o stare iremediabila de nostalgie.
Si nu te asteptai ca asa ceva, de real, sa iasa din capul lui Stephen King, but then again...a scris multe romane si nuvele, multe din care nu le stiu.

9/10

The Flight of the Phoenix {1965}

Jimmy Stewart, Richard Attenborough, Peter Finch si Hardy Kruger sunt cei mai buni actori din filmul asta si datorita filmelor in care au mai jucat, prea multe ca sa fie enumarate cu un sens, dar chiar si in filmul asta fac roluri serioase si demne de admiratie.
Un film excelent despre supravietuire in conditii aspre de desert, conflicte interpersonale, ingenuozitate autentica, aprecierea vietii si dorinta de a trai.
O lectie de supravietuire, o lectie de viata, regizata excelent si acting foarte bun...toate aceastea fac un clasic adevarat si nevoia de un remake absolut si indiscutabil inutila.
Inevitabil, in 2004 s-a lansat un remake acestui film, un remake total holywoodian dar mult, mult mai si din orice punct de vedere inutil. Actingul e mai prost in al doilea si over-dramatized cateodata, noutatile, ca introducerea unui rol feminin il fac si mai implauzibil mai ales intr-o conditie ca cea data si pana la urma e un exemplu perfect de remake degeabist dar si mai prost pe deasupra.
8.5/10 la cel original din '65. Remakeului un 5.5.

Cool Hand Luke {1967}

Spritul rebel si niciodata in conformitate cu regulile e exact despre ce vrea a se vorbi aici, in acest film destul de reusit. Insa daca vrei sa vezi cu adevarat ceva ce dezbate acelasi subiect eu recomand "One Flew Over the Cuckoo's Nest" si din cauza ca e mult mai puternic dar are darul de a fi luat in serios mult mai bine. Emotii intense ce vorbesc despre viata unui om liber nu se iau in serios, iar atunci cand incepe ceva serios se incepe cu cantatul...asa ceva nu se face, chiar daca se canta ceva ce semnfica ceva, ceea ce nu e cazul. "Shawshank Redemption" este al t film ce il recomand peste acesta, atat prin exemplificarea unei inchisori serioase (asta din CHL e floare la ureche pentru oricine), cat si prin evadarea mult mai ingenioasa si care e permanenta. Nu egaleaza in niciun fel niciuna din atmosferele celorlalte 2 filme si chiar daca asta concentreaza ideea din ambele tot nu e la fel de profund nici cat o mica parte din oricare din ele.
Cool Hand Luke nu primeste nicknameu asta degeaba cat sta in inchisoare iar Paul Newman face un rol excelent, cool si memorabil pentru oricine, fan sau nu. E exemplul perfect de om liber, intotdeauna, indiferent de circumstante.
E oricum bun pentru o vizionare, hai poate doua pentru unele chestii.

8/10.

Zeitgeist II - Addendum {2008}

Asta si cu Zeitgeist 1 sunt filmele care vrei sa le vezi cand vrei sa ti se deschida ochii asupra adevarului ce te inconjoara dar e asa de bine invelit cu cacat incat crezi ca e pe bune. Ei bine nu...primul a vorbit despre repetarea figurii "Iisus" de'a lungul istoriei omenirii sub diferite nume, dar intotdeauna aceleasi caracteristici definitorii (nascut pe 25 decembrie din tata zeu, moare si invie - intotdeauna aceleasi chestii). Desfiintand mitul lui Iisus se desfiinteaza toata religia. Iisus a fost un personaj fictiv, imaginat mult dupa perioada in care se zice ca a existat. Calendarul nostru tot dupa data nasterii sale se ia...deci acum au trecut 2008 ani de cand s-a nascut, acus 2009. Ceea ce o aberatie...se incearca numararea anilor pana la urmatoarea aparitie...si eu zic...baieti asteptati-o mult si bine. There is no God, there is only people.
A doua chestie din primul film este tragediat de la WTC...ca totul a fost un act al presedintelui, al marilor smecheri din america ce conduc fabricile de armament...deci, singurul lor profit iese numai dintr-un razboi. Oarecum m-a convins, inainte de a'l viziona eram ferm convins ca au fost teroristi, ca americanii nu si-ar face asta cu propriile maini...am fost naiv...americanii sunt un popor bolnav si ne imbolnavesc pe toti.
Si a treia chestia a fost cu marea globalizare, aici au fost prea multe detalii, putine mi-au ramas in minte...dar in mare e vorba despre o singura valuta sa controleze toata planeta...aceasta idee vine cu pasi repezi si siguri. Deja avem cateva dovezi si anume Euro. Apoi mai este S.U.A., Mexic si Canada ce fac si ei o moneda comuna urmand cei din Asia sa faca si ei acelasi lucru. Cu trei monezi gigantice e usor sa treci la una singura.

Dar despre cel nou, Addendum este mult mai mult de vorbit. Este mult mai filosofic si nu la fel de clar in mesajul ce'l trimite. Se vorbeste despre capitalism, globalizare, religie, bani ca radacina tuturor relelor de pe planeta, armata, banci (cum acestea de fapt controleaza banii), presedintele nu este cea mai puternica voce din tara ci marile coorporatii (GE, General Motors, IBM, AT&T, etc...) , munca ca sclavie moderna, extrem de multe si extrem de clare luate fiecare in parte. La multi o sa dea impresia ca ei stiau deja toate chestiile astea si au ales ruta ocolitoare, atat timp cat nu le dau importanta cred ca nu exista. La sfarsitul filmului iti spune 6 solutii de combatere a acestei societati bolnave in care traim cu totii, societate ce duce la privare de libertati chiar daca noi credem ca suntem liberi. Aceste 6 solutii pentru o transformare sociala sunt:
1. Expose the Fed Cartel - insemnand, mai ales pentru americani, boicotarea unor banci ca Citibank, JP Morgan Chase si Bank of America care sunt cele mai puternice banci din rezerva federala a americii. Aveti bani la ei, duce-ii la alta banca, credit la ei? refinantati cu o alta banca, actiuni la ei? vindeti-le, lucrati cu ei? demisionati.
2. Inchideti stirile de la televizor (astea fiind CNN, NBC, ABC, FOX si restu) - toate contin stiri prefiltrate ce strica perceptia oamenilor despre realitate pentru a mentine status-quoul. O solutie secundara: Use and Protect the Internet. Cea mai valoroasa utilitate ce o au oamenii in ziua de azi. Totul e liber si informatia circula constant, nefiltrata si perfect adevarata, atunci cand este cazul.
3. Nici tu, nici familia ta, nici prietenii tai sa va asociati sau inrolati vreodata cu Armata. O insitutie veche si prost gandita, folosita acum exclusiv pt a aduce profit coorporatiilor americane, nu siguranta poporului, astfel se infaptuie razboie ce nu trebuie.
4. Nu mai folositi companiile de energie...apa, curent electric, gaz...asta e cam greu, intr-adevar, dar trebuie ca noi sa folosim propriile resurse naturale sa ne cultivam energia propriile. Tehnologia exista: panouri solare si folosirea vantului (energie curata) pt curent electric. Iar daca ai asta, gaz nu iti mai trebuie si apa exista in fantani...asta daca ai o casa si nu stai la bloc. E posibil dar initial cam scump...si e scump nu din cauza ca tehnologia e scumpa ci si din cauza celorlalte firme de energie ce incearca sa stopeze intrarea unor astfel de aparate din cauza ca ar aduce pierderi masive.
5. Ignora sistemul politic, e doar o masca democratica ce ne induce in eroare, crezand ca prin alegerea unui cionghi bonghi pentru 5 ani ar face o diferenta. E o mare falsitate. Nu exista asa ceva ca o democratie.
Singurul lucru in care putem crede e ceva ce ne face viata mai usoare pe zi ce trece, iar asta nu e banu, ci tehnologia.
Cu tehnologia poate fi viata mult mai usoara. Iar pentru asta nu trebuie bani, trebuie resurse si astea exista din plin pe planeta asta.
si 6. Alatura-te miscarii Zeitgeist...aici se vrea o anarhie, o revolutie in masa, o modificare sociala in masa. Aici o sa inceapa, pe 10 octombrie, aceasta miscare pe site-ul lor si sunt tare curios care o sa fie reactia principala. Eu ma alatur cauzei din cauza ca prea mult timp aud lumea ca se plange de ce fel de oameni ne conduc, cum trebuie sa munceasca toata viata ca sa traiasca de pe o zi pe alta si cum totul e, relativ, in zadar.
Intr-o societate ca in aceea din Proiectul Venus, nu e ceva tocmai perfect, dar e mult mai bine decat acum. Nu se vrea o revolutie negativa, nu se vrea razboi, se vrea insa stoparea prostiei ce ne conduce, neadevarului ce il arunca in fata noastra.
Prima schimbare, cea mai importanta este revolutia constiintei. Trebuie sa aruncam gandirile primitive despre materialism care am fost mintiti nu de la parintii nostri, ca saracii au fost si ei mintiti la randul lor, ca ar fi adevarate.
E timpul sa ne schimbam.

Ambele sunt de 10/10.

Mr. Smith Goes to Washington {1939}

Incredibil...am ramas mut de uimire, am tipat de bucurie, am ras si am plans...
I-am urmarit fara suflare fiecare minut, am fost pentru 2 ore alaturi de personajul principal, am simtit ce a simtit si el, eram acolo, in public, am auzit cel mai emotionant si mai genial discurs din lumea politica, discurs care ar schimba orice inima care mai are un firicel de bunatate in ea. Un discurs in care nu au contat cuvintele ci sinceritatea si perseverenta, indrajirea si curajul...sufletul pur, naiv pentru unii - in special oamenii ce il inconjurau acolo unde a ajuns.
Un astfel de film e visul oricarui om intr-o tara plina de coruptie - la noi, in Romania, de exemplu, filmul asta ar merge uns. Aratat la fiecare senator si deputat in parte, observandu-le reactiile, cerandu-le parerea sincera la final...iar pe langa astia ar merge aratat si la fiecare mare afacerist care si-a facut banii prin metode indoielnice, profitand de oameni, furand orice ii era lui necesar pentru a-si duce afacerea la bun sfarsit. Ti se rupe sufletu cand te gandesti la asta, mai ales dupa ce te uiti la filmul asta...mie stiu ca asa mi se intampla chiar acum...da, e atat de trista situatia si o intristeaza si mai mult filmul acesta extraordinar.
Stau si ma intreb cum au reusit...cum au reusit sa faca un film atat de sincer si puternic...s-a intamplat tot datorita unui scenariu? Nu cred...Cel care a facut filmul asta atat de semnificativ a fost James Stewart, acest om cu o fata atat de cunoscuta incat ai crede ca ti-e vecin sau prieten pe care il cunosti de o viata intreaga...si deodata s-a trezit intr-un loc pe care l-a admirat toata viata, dar se dovedeste ca toata viata a fost mintit...si iar e trist.
E trist ca la fiecare capitol ni se aduce aminte de cate un adevar pe care il cunoastem si e un adevar ce doare. Un adevar care stim in fiecare zi ca exista si ca isi face treaba malefica si pentru interesul propriu si noi nu putem face nimic. Eh...intram in politica si da...si despre asta e vorba in film dar e in primul rand vorba de oameni...si cum unele circumstante ii schimba in rau. Circumstante ce suna bine financiar pe termen lung dar acestea pot deasemenea si sa distruga omul care credeai ca e bun din tine.
Nu pot sa recomand filmul asta sa fie vazut o singura data sau de doua ori, ar fi nedrept...e un film clasic, nu mai are moarte pentru cel ce-l vede o singura data...acesta se inradacineaza adanc in mintea si inima acestuia si va fi vazut cu placere ori de cate ori e nevoie...

10/10

The Evil Dead {1981}

We're gonna get you...We're gonna get you...Not another peep...Time to go to sleeeep.

Am zis dupa ce l-am vazut pe al doilea ca'l vad si pe primul...si pe al treilea...
Acum stau si ma gandesc daca sa-l mai vad pe al treilea...daca merita...eu zic ca da.
Insa trebuie sa recunosc ca primul este mult mai pamantean, frica este mult mai plauzibila, nu e la fel de cartoonish ca cel de'al doilea evil dead, insa e la fel de fun, are la fel de mult horror poate asta putin mai mult pentru ca are mai putina comedie.
Asta si cele 2 ce urmeaza dupa sunt copilasii lui Raimi si numai ai lui...ideea este a lui, tot. Si de asta horrorurile din vremea respectiva erau mai bune decat majoritatea din ziua de azi. Cele din ziua de azi sunt copiate dupa cele de atunci si chiar si asa, scenariul nu apartine regizorului deci viziunea scenaristului trece in mainile care nu vad exact povestea.
Cu bani putini a fost facut filmul asta ($50.000) si atat de multe s-au facut si facut bine, Bruce Campbell a jucat excelent victima prinsa in padure, inconjurata de monstruii cunoscuti...dar cred ca Raimi e starul acestui film reusind sa ne atraga atentia prin cateva chestii inovative (descompunerea stop-motion - de altfel si ceva ieftin dar de foarte mare efect) si cateva unghiuri interesante. Trebuie laudata o astfel de creatie si originalitatea ei.

8/10

Carrie {1976}

In mare parte m-a lasat rece...n-am sa spun prea multe despre el, insa tot filmul cred ca se focalizeaza pe scena de la bal, o scena foarte bine facut, tensionanta si cred, intentionat previzibila.
Subplotul e clar religia, o ramura dusa la extrem a crestinitatii. Mi-a mai placut si cum la final casa e inghitita de pamant, ca si cum era chemata...si mi-a placut ca raul absolut se gaseste intr-o fata extrem de cuminte pe care o cheama White (Alb)...dragut.
Merge pentru o vizionare (pentru Carrie si pentru ca e dupa un roman al lui Stephen King) dar mai mult de atat chiar nu vad pentru ce ar merita.
7/10

Who's Afraid of Virginia Woolf? {1966}

Ma tem ca orice as zice despre el, oricum as comenta, oricat l-as ridica in slavi, oricat de pompos ar suna nu cred ca as putea vreodata sa-i fac dreptate...
Cu siguranta e unul din noile mele filme preferate...isi merita locul acolo, undeva sus de tot din cauza a tot ce are in el, dar in special din cauza actorilor si a replicilor ce le scot personajele lor. Te poarta prin orice fel de emotie...fericire, frica, o dorinta absurda de a vedea unde se ajunge cu totul, disperare si epuizare emotionala...pentru ca de fapt asta patesti de vizionezi filmul si te lasi introdus in atmosfera inca moderna, chiar si acum, dupa 40 de ani. In 40 de ani nu s-a schimbat nimic la noi si asta nu-ti subliniaza decat ideea ca omul nu evolueaza mintal sau emotional prea repede...ci numai ce e in jurul nostru facut de mana noastra...dar deviez.
Un astfel de schimb de replici si emotii spuse raspicat verbal si non-verbal e un deliciu ce rar ai sa-l vezi vreodata intr-un film...sinceritatea vulgara, nevoia de iubire reciproca neconditionata, amuzamentul si joaca inteligenta...duc toate catre un adevar universal, incontestabil...o relatie reusita nu este intotdeauna aceea unde partenerii sunt plictisitor de draguti intre ei, chiar atat de dulci incat iti vine sa vomiti. NU! Atunci cand iubitii sunt atat de perfecti ca un cuplu incat si injuraturile si jignirile dintre ei devin un lucru de mare arta si la sfarsitul zilei ei stiu ca a fost totul un joc iar iubirea inca exista, atunci da...ala e un cuplu adevarat. Exact asta se arata atat de in detaliu prin caracterizarea in amanunt a personajelor principale dar si a invitiatilor acestora, foarte importanti in relevarea deznodamantului...invata din greselile altora...
Premiile Oscar castigate de cast si de film sunt binemeritate dar prea putine pentru maretia si importanta acestui film pentru oricine...premiul pt actorul principal cel mai bun a fost dat persoanei gresite, indiferent cum a jucat aceea, scenariul indiscutabil mai bun decat orice din acea perioada, regizorul dar si cel mai bun film erau toate meritate...intr-un fel e pacat, dar chiar si putinele premii primite il fac un film destul de cunoscut incat sa atraga atentia. Iar cei ce il baga in seama si il vizioneaza pana la capat...ar fi imposibil sa nu se simta atrasi de intriga complexa si poveste unica si incredibila per general. E un film excelent si cu adevarat memorabil.
Laudele, am zis, pot continua, dar sunt inutile...filmul vorbeste de la sine.
10/10