joi, 17 martie 2011

The Sunset Limited {2011}

Dar vai, cat tupeu sa faci un asa film acum, mai ales acum, in era internetului, a cautarilor pe google a tot felul de raspunsuri, a forumurilor, a opiniilor puternice ascunse dupa perdeaua de siguranta a internetului. Nu, iti trebuie coaie de arici, cel putin...coaie de vrabiuta, ce mai. Mai tine minte cineva "Inherit the Wind"? Eh, acolo dezbatere pe tema Dumnezeu si religie. Aici, desi e scrisa inteligent cu cuvinte mari de catre Cormac McCarthy (tipul care a scris cartea "No Country for Old Men"), scenariul nu reuseste sa intrige spectatorul. Am stabilit de la inceput de la ce s-a pornit discutia, de ce merge in directia asta, cine sunt personajele si cam atat...
Finalul nu a fost socant sau surprinzator, nu ma asteptam sa se razgandeasca, nu ma asteptam sa aiba o revelatie pentru acel gen de gandire, cu fundatie construita pe multi, multi ani, nu e usor de clintit, e de fapt imposibil si s-a vazut. Celalalt, cel care vroia sa-l salveze a fost in final dezamagit din cauza ca pur si simplu nu are pregatirea celuilalt, nu are educatia si privirea lui asupra lumii. Viziunea lui e simpla si formata cu ajutorul ochelarilor de cal intotdeauna directionati spre cartea cea mai carte...Biblia. Pe cand celalalt nici nu a citit-o insa a citit circa 4000 de carti in care erau dezbatute in principal conditii umane, nu divinitati fictive.
Finalul e acelasi ca in "Inherit the Wind"...impartial si fiecare tabara primeste ce vrea. Desi tabara ateilor e cea care ofera ultimul cuvant, cuvantul spre libertate. Actiunea se petrece numai in camera de mai sus, timp de o ora jumate...e clasicul film facut dupa o piesa de teatru in care sunt numai 2 personaje. Din pacate, nu e tocmai un exemplu prea bun, cinematografic vorbind. Nici unul din actori nu ai zice ca da, face un rol incredibil si merita recomandat filmul mai departe pentru asta, nu. Amandoi isi joaca rolurile decent spre foarte bine, datorita anilor din aceasta meserie in spatele lor. E un film mic, de TV, facut de HBO ca sa fie dat de PRO dupa 10 noaptea...te uiti, dezbati prin personaje si treci mai departe...
7/10

3 comentarii:

  1. ai reusit sa-l vezi pina la capat? eu n-am reusit. m-a pierdut dupa primele 5 minute.

    la inceput mi-am imaginat cu totul altceva. O discutie filozofica, nu o spalare de creiere prea putin reusita, ca sa zic asa. pornind de la scena. mizanplas-u e groaznic. Revoltator chiar

    Desi, ai dreptate, e cam ca la teatru. Mult prea mult machiaj, tushe mult prea groase. poate as fi stat la discutie daca ar fi avut loc intr-un loc mai cald si mai primitor. Asa... mi-a sunat alarma inca de la inceput.

    cine o fi audienta pentru filmul asta? profesorul? predicatorul? pentru ca altii nu vad de ce ar sta sa-l vada, in afara de cazul unor cinefili (masochisti :D) ca tine. am mai vazut eu filme ciudate, dar asta e prea mult. de fapt prea putin inteligent.

    RăspundețiȘtergere
  2. La caracterul puternic al fiecarui personaj, in proprii lui termeni, nu poate sa fie o spalare de creier intre cele doua personaje ci incercarea de a intra sub pielea fiecaruia dintre ei...inca profesorul nu incearca la inceput deloc, i-au fost suficiente minutele de la final pentru ca a vazut ca nu are altfel de scapare.
    Este o discutie filosofica pe tema religioasa insa ateul il asculta pe credincios mai mult si ateul raspunde la intrebarile credinciosului.
    Nu vad de ce "mise en place"-ul e revoltator, Tommy Lee s-a descurcat decent pt un film atat de mic...a capturat momente, s-a miscat cu camera, nu a ramas pasiv.
    Filmul nu are audienta, de asta e facut direct pt TV, unde se mai opresc oamenii care ii cunosc pe cei doi si poate devin interesati de ce discuta.
    In fine, eu nu am fost atent tot filmul, am mai facut si alta treaba...a fost usor de urmarit, oricum :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu am perceput spatialitatea ca o anticamera sau un purgatoriu. Discutiile dintre cei doi, man of science/man of faith mi s-au parut excelente si usor de urmarit. In esenta un film bun.

    RăspundețiȘtergere