50/50 {2011}

Asa arata un film sincer, real, care nu se afunda in chestii doar de dragu de a se arunca ci e chiar o privire frumoasa, realista dar cateodata si trista a unui caz bolnav de cancer...Imi aduc aminte de Wit ca fiind unul din filmele care, tot ca acesta, dezbat subiectul cancerului intr-un mod matur, no bullshit, pe fata. M-am simtit tratat ca un prieten de-al bolnavului...m-am bucurat ca m-a primit in viata lui pentru o ora si putin si am fost de partea lui tot drumul...m-am regasit in spiritul de-a-mi ajuta prietenul pe care il avea Kyle (amicul bolnavului) si m-am regasit in "prea bunatatea" bolnavului.

Personajele sunt conturate perfect si mai toate au defecte si parti bune, ceea ce fac vizionarea cu atat mai realista. Bine, Adam - jucat excelent de Joseph Gordon-Levitt in general e caracterizat mai bine pentru ca trebuie sa ajungem de partea lui dar pana la urma toti sunt buni si toti merita sa faca parte din viata cuiva. Am urat povestea de dragoste care s-a destramat si mi-a placut povestea de dragoste care s-a infiripat. Au fost momente extraordinar de triste, cum a fost caderea nervoasa a personajului, inevitabila in capitolul acela al filmului. Au fost momente comice, majoritatea conduse de Seth Rogen care bine mi-a parut ca nu l-am urat niciodata ci chiar mi se pare un actor calumea si sunt sigur, e un om calumea...are spiritul ala in el pentru ca de fiecare data se joaca pe el insusi. In mod special mi-a placut si de Anna Kendrick care inca o data imi arata ca are stofa de actrita mare in ea si sunt sau o sa fie rolurile dedicate ei si in viitor...

E un film care te face hipocondriac, te baga in sperieti extrem, insa iti da o stare de bine...in final. Ne lasam purtati de emotiile personajului si cateodata, asta inseamna un film facut bine.
8.4/10